Meditații zilnice cu Krișhnamurti – Iubirea, cu siguranță este pasiune
Ascultați articolul sub formă audio:
Nu poți fi sensibil dacă nu ai pasiune. Să nu-ți fie frică de acest cuvânt, pasiune. Cele mai multe cărți religioase, cei mai mulți guru, swami, lideri și tot restul spun “Nu trebuie să ai pasiune.” dar fără pasiune cum poți fi sensibil la urât, la frumos, la freamătul frunzelor, la apusul de soare, la un zâmbet, față de cineva care plânge? Cum ai putea fi sensibil fără sentimentul pasiunii în care există abandonul? Domnilor, vă rog să ascultați și să nu întrebați cum să dobândiți pasiunea.
Știu că toți sunteți pasionați atunci când căutați un loc de muncă bun, și când urâți sărăcia, când sunteți gelos pe cineva, dar eu vorbesc de ceva cu totul diferit – pasiunea care iubește. Iubirea este starea în care nu există “eu”; iubirea este starea în care nu există nici o condamnare, în care nu spui că sexul este corect sau greșit, că ceva este bun și altceva este rău. Iubirea nu este nici unul din aceste lucruri contradictorii. Contradicția nu există în iubire. Și cum poate cineva iubi dacă nu are pasiune? Fără pasiune, cum poate fi sensibil? A fi sensibil înseamnă să simți aproapele tău; înseamnă să vezi urâțenia unui oraș, mizeria, sărăcia sa, și a vedea frumusețea râului, a mării, a cerului. Dacă nu ai pasiune, cum poți fi sensibil la toate acestea? Cum poți simți un zâmbet, o lacrimă? Iubirea, cu siguranță este pasiune.
Scurtă analiză a textului
Krișhnamurti explorează legătura indisolubilă dintre pasiune și sensibilitate, argumentând că una nu poate exista fără cealaltă. Autorul combate ideea promovată de multe curente religioase și spirituale care descurajează pasiunea, afirmând că ea este esențială pentru a experimenta lumea în toată complexitatea ei.
Unul din argumentele principale este că fără pasiune nu putem fi sensibili la frumusețea și urâțenia din jurul nostru. Krișhnamurti folosește exemple concrete precum “freamătul frunzelor”, “apusul de soare” sau “un zâmbet” pentru a ilustra cum pasiunea ne deschide simțurile și ne permite să apreciem atât aspectele pozitive, cât și negative ale existenței.
Krișhnamurti face o distincție clară între pasiunea egoistă (“căutarea unui loc de muncă bun”, “ura față de sărăcie”, “gelozia”) și pasiunea care iubește. Această ultimă formă de pasiune este descrisă ca o stare de abandon de sine, lipsită de egoism și judecăți morale (“nu spui că sexul este corect sau greșit”).
Un alt punct cheie este legătura dintre pasiune și iubire. Autorul susține că iubirea autentică este imposibilă fără pasiune, pentru că ea reprezintă combustibilul care alimentează sensibilitatea și empatia față de ceilalți.
Citate relevante:
- “Nu poți fi sensibil dacă nu ai pasiune.”
- “fără pasiune cum poți fi sensibil la urât, la frumos, la freamătul frunzelor, la apusul de soare, la un zâmbet, față de cineva care plânge?”
- “eu vorbesc de ceva cu totul diferit – pasiunea care iubește.”
- “Iubirea este starea în care nu există “eu”; iubirea este starea în care nu există nici o condamnare”
- “Contradicția nu există în iubire.”
- “A fi sensibil înseamnă să simți aproapele tău; înseamnă să vezi urâțenia unui oraș, mizeria, sărăcia sa, și a vedea frumusețea râului, a mării, a cerului.”
- “Iubirea, cu siguranță este pasiune.”
Concluzie:
Krișhnamurti oferă o perspectivă provocatoare asupra rolului crucial al pasiunii în viața umană. Departe de a fi o forță distructivă, pasiunea este prezentată ca o condiție necesară pentru sensibilitate, iubire și o conexiune profundă cu lumea din jur.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
