Meditații zilnice cu Krișhnamurti – Răspunsul la rugăciune

Rugăciunea, care este o implorare, o cerință, nu poate găsi realitatea care nu este efectul, rezultatul unei cereri. Noi cerem, implorăm cu fervoare, ne rugăm doar atunci când suntem în confuzie, în suferință, și neînțelegând această confuzie și suferință ne îndreptăm către altcineva.

Răspunsul la rugăciune este propria noastră proiecție, într-un fel sau altul este întotdeauna satisfăcător, îmbucurător, altfel l-am respinge. Deci, atunci când cineva a învățat trucul de liniștire a minții prin repetare, o menține liniștită cu acest obicei, dar răspunsul la rugăciune, la implorare trebuie să fie în mod evident modelat în funcție de dorința celui care imploră.

Acum, rugăciunea, implorarea, cererea, nu poate niciodată descoperi ceea ce nu este o proiecție a minții. Pentru a găsi ceea ce nu este fabricat de minte, mintea trebuie să fie liniștită – nu făcută liniștită prin repetarea cuvintelor care este o auto-hipnoză, nici prin orice alt mijloc de a induce liniște minții. Liniștea care este indusă, produsă, nu este cu adevărat liniște.

Este ca și cum un copil ar fi pus la colț – superficial el este liniștit, dar în interior el fierbe. Deci, mintea care este liniștită prin disciplină nu este cu adevărat niciodată liniștită și liniștea care este indusă nu poate niciodată descoperi starea de creativitate în care realitatea, adevărul vine în ființă.

Natura Rugăciunii și Liniștea Minții

Teme principale:

• Natura rugăciunii: Textul susține că rugăciunea, definită ca o implorare sau cerință, este o proiecție a propriilor noastre dorințe și așteptări. Răspunsul la rugăciune, prin urmare, este o reflectare a acestor proiecții, oferind o satisfacție iluzorie.
• “Răspunsul la rugăciune este propria noastră proiecție, într-un fel sau altul este întotdeauna satisfăcător, îmbucurător, altfel l-am respinge.”
• Liniștea minții: Pentru a descoperi adevărul, care nu este o simplă proiecție a minții, este necesară o liniște autentică. Această liniște nu poate fi atinsă prin metode artificiale precum repetarea sau disciplina, ci printr-o înțelegere profundă a naturii minții.
• “Liniștea care este indusă, produsă, nu este cu adevărat liniște.”
• Adevărata liniște vs. liniștea indusă: Textul face o distincție clară între liniștea autentică și cea indusă prin constrângere. Liniștea indusă, asemănată cu un copil pus la colț, ascunde o agitație interioară, în timp ce liniștea autentică permite adevărului să se reveleze.
• “Este ca și cum un copil ar fi pus la colț – superficial el este liniștit, dar în interior el fierbe.”

Idei importante:

• Rugăciunea, înțeleasă ca implorare, nu poate duce la o cunoaștere autentică a realității.
• Adevărata liniște a minții nu poate fi impusă sau fabricată, ci trebuie să se nască din înțelegere.
• Liniștea autentică este esențială pentru a descoperi adevărul și a experimenta starea de creativitate.

Concluzie:

Textul analizat susține că rugăciunea, în forma ei de implorare, nu poate oferi o cale spre adevăr, fiind doar o reflectare a propriilor noastre proiecții mentale. Adevărata cunoaștere necesită o liniște autentică a minții, care nu poate fi atinsă prin metode artificiale, ci printr-o înțelegere profundă a naturii propriei minți.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.