Michael Newton – Sufletele care au părăsit corpul fizic se străduiesc să-i consoleze pe cei rămași în viață, utilizând tehnici de comunicare specificate
|
Getting your Trinity Audio player ready...
|
A supraviețui morții unei persoane iubite reprezintă unul dintre cele mai dificile momente ale vieții. Este bine cunoscut faptul că procesul supraviețuirii unei astfel de dureri presupune traversarea șocului inițial, apoi lupta cu negarea, mânia, depresia, pentru ca, în cele din urmă, să ajungem să ne împăcăm cu gândul.
Fiecare dintre aceste stadii de dezechilibru emoțional variază, în durată și în intensitate, de la câteva luni la câțiva ani. Pierderea cuiva de care am fost strâns legați ne poate aduce într-o asemenea disperare, încât simțim că ne aflăm într-o groapă fără fund, moartea părând atât de definitivă.
Credința în finalitatea morții reprezintă pentru societatea, cultura occidentală un obstacol în calea alinării. Avem o cultură dinamică, în care posibilitatea de a ne pierde personalitatea este de neînchipuit. Dinamica morții într-o familie ai căror membri sunt apropiați, se aseamănă cu aceea a unei piese de succes, căzută pradă dezordinii din pricina morții unuia dintre staruri.
Interpreții rămași se zbat în jurul nevoii de a schimba scenariul. Confruntarea cu acest uriaș gol în economia textului, produs de cel dispărut prin însăși dispariția sa, afectează rolurile viitoare ale actorilor rămași. Avem de a face în acest caz cu o dihotomie, pentru că sufletele, pe când se află în lumea spiritelor, pregătindu-se pentru o nouă viață, zâmbesc la ideea că ar face repetiții pentru următoarea lor piesă de pe Pământ.
Ele știu că toate rolurile sunt temporare. În cultura noastră, nu ne pregătim pentru trecerea în neființă în mod adecvat încă din timpul vieții, pentru că moartea nu este ceva pe care să-l putem schimba sau determina. Aprehensiunea dispariției fizice începe să ne frământe pe măsură ce înaintăm în vârstă, mereu prezentă, pândind în umbre, nepăsătoare la tot ceea ce credem că se întâmplă în acel moment sau după moarte.
Discutând în timpul conferințelor mele despre viața de apoi, am fost surprins să descopăr că tocmai oamenii care aveau puternice opinii religioase tradiționale păreau să se teamă de moarte cel mai mult. Pentru cei mai mulți dintre noi această frică vine din necunoștință.
În afară de cazul în care am văzut moartea cu ochii sau am trăit o regresie a vieții anterioare, grație căreia ne-am putut aminti ce a însemnat, de fapt, acest moment, trecerea în lumea umbrelor e un mister. A avea de-a face cu moartea, fie ca participanți sau ca observatori, poate fi dureros, trist sau înspăimântător.
Cel sănătos nu dorește să vorbească despre aceasta și nici cei foarte bolnavi nu o fac prea adesea. Astfel, cultura noastră privește sfârșitul vieții ca pe o oroare. În secolul al XX-lea s-au produs multe schimbări în atitudinea publicului față de viața de după moarte. Dacă în primele decenii ale secolului cei mai mulți dintre oameni și-au păstrat vederile tradiționaliste, considerând că le este dat să trăiască doar o singură viață, în ultima treime a secolului al XX-lea, în Statele Unite s-a estimat că aproximativ 40% dintre cetățeni cred în reîncarnare.
Această schimbare de atitudine a făcut ca acceptarea fenomenului morții să devină mai ușoară pentru aceia care, devenind mai spirituali, se îndepărtează de acea credință ce postulează că după moarte urmează doar uitarea. Unul dintre cele mai semnificative aspecte ale cercetărilor pe care le-am efectuat referitor la lumea spiritelor este posibilitatea de a afla, din perspectiva sufletului desprins, ce se petrece când murim și cum se străduiesc sufletele să-i aline pe cei rămași pe Pământ.
Sper ca în acest capitol să reușesc să vă dau certitudinea că acel sentiment pe care-l simțiți în adâncul ființei după o astfel de pierdere este mai mult decât o simplă dorință. Persoana pe care o iubiți nu s-a dus cu adevărat. Aveți în vedere și ceea ce am spus în ultimul capitol, referitor la dualitatea sufletelor. O parte a energiei v-a fost lăsată în lumea spiritelor în momentul încarnării. Când cel pe care-l iubiți ajunge din nou înapoi acasă, voi veți fi deja acolo, așteptându-l cu acea parte a energiei voastre care a fost lăsată în urmă. Această energie similară (cu aceea care v-a însoțit în viața pământească) este ținută în rezervă pentru a se uni cu sufletul care se întoarce. O altă revelație semnificativă desprinsă din cercetările mele a fost aceasta: că rudele-de-suflet nu sunt niciodată separate cu adevărat una de alta.
Secțiunile care urmează ilustrează metodele concrete pe care le folosesc sufletele pentru a comunica cu aceia pe care îi iubesc. Aceste tehnici pot începe chiar imediat după moartea fizică și pot fi foarte intense. Cu toate acestea, sufletul care se desprinde poate fi îngrijorat cu privire la pornirea spre casă, căci densitatea pământului îl golește de energie.
Sufletul este despovărat și eliberat pe neașteptate prin moarte. Dacă simțim nevoia, sufletele desprinse ne pot contacta din lumea spiritelor în mod regulat. Contemplația tăcută și meditația pot crea o receptivitate mai mare față de cel plecat și, totodată, de-a vă înzestra conștiința cu un sens mai înalt al conștienței, mesajele verbale din cealaltă parte nefiind necesare. În procesul de revenire după o atare durere, ne poate fi de ajutor să înlăturăm obstacolul propriei nesiguranțe și să ne deschidem mintea măcar către posibilitatea prezenței cuiva pe care-l iubești.
Tehnici/modalități terapeutice ale sufletelor
Cazul cu care încep această carte este acela al unui suflet avansat, numit Tammano, care se pregătește să devină ghid-student. El mi-a spus: ,,M-am încarnat și am murit pe Pământ timp de mii de ani și abia în ultimele secole am înțeles cu adevărat cum să schimb gândurile negative și să liniștesc oamenii”. Acest caz începe în timpul sesiunii noastre, în punctul în care Tammano descrie momentele imediat următoare morții lui după o viață trecută.
Cazul 1
S (Subiectul): Soția mea nu-mi simte prezența. Nu pot să ajung la ea.
Dr. N: De ce?
Care e problemă?
S.: Prea multă durere. E atât de copleșitoare. Alice e într-o asemenea stare de șoc în urma morții mele, încât este prea stupefiată ca să-mi simtă energia.
Dr. N: Tammano, această problemă a existat și în cazul celorlalte vieți anterioare sau se întâmplă doar cu Alice?
S.: Imediat după moarte, oamenii care te iubesc sunt ori foarte agitați, ori complet paralizați. În oricare dintre situații, mintea lor se poate opri. Sarcina mea este să încerc să obțin un echilibru între trup și minte.
Dr. N: Unde se află sufletul tău în acest moment?
Ș.: Pe tavanul dormitorului nostru.
Dr. N: Ce ai vrea să facă Alice?
S.: Să nu mai plângă și să-și concentreze gândurile. Crede că mai pot fi totuși în viață, astfel că toate rezervele ei de energie sunt prea înlănțuite în planul material. E așa de frustrant. Sunt chiar lângă și totuși nu știe asta!
Dr. N: Vei renunța, așadar, pentru moment și vei pleca în lumea spiritelor, având în vedere că mintea ei este blocată?
S.: Aceasta ar fi cea mai ușoară cale pentru mine, nu însă și pentru ea. Îmi pasă prea mult de ea pentru a renunța acum. Nu voi pleca până când nu va simți măcar faptul că cineva din această încăpere este alături de ea. Acesta este primul pas. Pe urmă, voi putea să fac mai mult.
Dr. N: Cât a trecut de la moartea ta?
S.: Câteva zile. Înmormântarea s-a sfârșit și acum e momentul în care mă liniștesc încercând so alin pe Alice.
Dr. N: Presupun că propriul tău ghid așteaptă să te conducă acasă?
S.: (râde) I-am spus ghidei mele, Eaan, că va trebui să mă aștepte un timp… ceea ce, oricum, nu era necesar. Știe toate acestea, pentru că ea m-a învățat și pe mine!
Acest caz ilustrează un punct comun pe care mi-l relatează sufletele proaspăt desprinse. Multe dintre ele nu sunt atât de pricepute și de determinate ca Tammano. Cu toate acestea, cele mai multe dintre sufletele care se simt îngrijorate de gândul plecării în lumea spiritelor nu vor părăsi planul astral al Pământului până ce nu iau câteva măsuri în scopul de a-i alina pe aceia care i-au iubit și suferă în urma morții lor.
Am rezumat relatarea clientului, în scopul de a accentua efectele pe care le poate avea energia sufletelor asupra energiei umane slăbite.
Dr. N: Tammano, ți-aș fi îndatorat dacă mi-ai preciza câte ceva despre tehnicile pe care le folosești pentru a o ajuta pe Alice să depășească această durere.
S.: Bine, mai întâi îți spun că Alice nu m-a pierdut (respiră adânc). Încep suflând energia mea asupra soției mele, Alice, din dreptul capului ei până la mijloc, oarecum asemănător unei umbrele.
Dr. N: Dacă aș fi un spirit, așezat chiar înaintea ta, cum ar arăta acesta?
S.: (zâmbește). Ca un nor de vată de zahăr.
Dr. N: Cu ce o ajută aceasta?
S.: Îi oferă un înveliș de căldură mentală, care o calmează. Trebuie însă să-ți spun că nu sunt încă pe de-a-ntregul expert în această procedură, dar că am plasat asupra ei, în aceste ultime trei zile de la moartea mea, un nor protectiv de energie, spre a o face mai receptivă.
Dr. N: Văd că ai început deja să te ocupi serios de Alice. Bine, Tammano, ce faci acum?
S.: Încep să filtrez norul de energie din jurul ei, până voi simți punctul unde este cel mai mic blocaj. L-am găsit în partea stângă a capului ei, în spatele urechii.
Dr. N: Are vreo semnificație acest punct?
S.: Când eram în viață, Alice adora să-i sărut urechile (amintirile punctelor sensibile sunt pline de semnificații). Când văd deschiderea din partea stângă a capului ei îmi transform energia într-o rază concentrată și o canalizez spre acel punct.
Dr. N: Soția ta simte acest flux chiar acum?
S.: La început, Alice conștientizează o atingere tandră, dar această senzație îi e fragmentată de durere. Atunci, cresc intensitatea razei mele trimițându-i gânduri de iubire.
Dr. N: Vezi vreun semn că această sporire ar funcționa?
S.: (fericit) Da, detectez venind de la Alice noi mostre de energie care nu mai sunt atât de întunecate. Se produc schimbări în emoțiile ei… nu mai plânge… se uită în jurul său… mă simte. Zâmbește.
Dr. N: Ai terminat?
Ș.: Ea va fi bine. E timpul să plec. Voi veghea asupra ei, dar știu că va trece peste asta, ceea ce e bine, pentru că voi fi ocupat o vreme.
Dr. N: Înseamnă că nu o vei mai contacta mai târziu?
S.: Sigur că nu. Voi rămâne în contact cu ea oricând va avea nevoie. Ea e iubirea vieții mele. Chiar și cel mai novice dintre ghizii-studenți este mai îndemânatic în ceea ce privește folosirea acestor proceduri decât majoritatea sufletelor aflate la un nivel mediu de dezvoltare; dar asupra acestor aspecte voi insista mai târziu, în capitolul 4, în cadrul secțiunilor referitoare la reabilitarea energiei. Cu toate acestea, majoritatea sufletelor cu care am lucrat reușesc să obțină efectele dorite atunci când acționează din lumea spiritelor asupra unui trup fizic.
Una dintre modalitățile caracteristice alese de suflete este efectul unei raze de energie concentrată descris mai sus de Tammano. Aceste proiecții de energie plină de iubire pot avea efecte foarte puternice asupra oamenilor aflați în stări de traume emoționale, chiar și atunci când sunt folosite de suflete mai puțin experimentate. Practicanții orientali de yoga și meditație folosesc chakrele în moduri comparabile acelora prin care sufletele împart corpul uman când aplică energia tămăduitoare. Cei care practică tămăduirea chakrelor spun că, din moment ce avem un trup eteric, care există în conjuncție cu cel fizic, vindecarea trebuie să țină seama de ambele elemente. A lucra asupra Chakrei presupune deblocarea energiilor noastre spirituale și emoționale, prin diferite puncte ale corpului, aflate în șira spinării, inimă, gât, frunte și așa mai departe, pentru a deschide și a armoniza corpul.
Modalități în care spiritele iau legătura cu cei încarnați.
Atingerea somatică
Am combinat termenii clinici de ,,legătură somatică” și, respectiv, ,,atingere terapeutică” pentru a descrie metoda pe care o folosesc sufletele neîncarnate, direcționând razele de energie către diferitele părți ale unui trup încarnat.
Vindecarea nu se limitează la punctele de pe corp unde sunt reprezentate chakrele la care am făcut referire mai sus. Sufletele care se întorc spre a-i alina pe cei rămași în viață caută locurile cele mai receptive la energia lor. Am văzut o exemplificare a acestui fapt în cazul 1 (Tammano insistând asupra unui punct situat în spatele urechii stângi a soției sale).
Energia transmisă de emițător devine terapeutică în momentul în care se formează o punte între mintea acestuia și cea a receptorului prin transmisia telepatică. Formarea unei astfel de punți, prin intermediul gândurilor, către un trup ce suferă este somatică în măsura în care metodele sunt fiziologice; fapt care presupune atingerea subtilă a organelor trupului, obținându-se anumite reacții emoționale, care pot include și folosirea simțurilor.
Aplicate cu pricepere, razele de energie pot evoca recunoașterea prin vedere, sunet, gust și miros. Ideea principală a recunoașterii este de a convinge persoana îndurerată de faptul că acela pe care îl iubește și pe care îl consideră pierdut pentru totdeauna se află încă în viață.
Scopul atingerii somatice este de a permite persoanei zdrobite de durere să accepte situația în sensul că absența celui dispărut reprezintă doar o schimbare de realitate, și nu un final. Într-un mod fericit, aceasta va permite îndoliatului să meargă mai departe și să-și continue viața în mod constructiv. De asemenea, sufletele sunt capabile să se deprindă cu atingerea somatică. Următorul caz, al unui bărbat de patruzeci și nouă de ani care a murit de cancer, este un exemplu în acest sens. Deși sufletul acestui om nu se dovedește a fi prea îndemânatic, intențiile sale sunt totuși bune.
Cazul 2
Dr. N: Ce tehnică folosești pentru a intra în legătură cu soția ta?
S.: Oh, tot vechea mea metodă – insist asupra porțiunii din mijlocul pieptului.
Dr. N: De ce tocmai acolo?
S.: Îmi direcționez raza de energie chiar spre inimă. Dacă mă abat puțin, nu contează prea mult.
Dr. N: Și de ce consideri că această metodă este cea mai potrivită?
S.: Sunt în tavan, ea e aplecată și plânge. Când am atins-o prima dată cu raza mea, s-a ridicat. Suspină adânc și simte ceva, se uită în sus. Apoi îmi folosesc tehnica de împrăștiere.
Dr. N: Despre ce e vorba?
S.: (zâmbește) Oh, știi, împrăștii energie în toate direcțiile dintr-un punct central din tavan. De obicei, unul dintre aceste fascicule ajunge în locul potrivit – capul – sau oriunde altundeva.
Dr. N: Cum determini locul potrivit?
S.: E cel care nu este blocat de energie negativă.
Faceți comparația între acest al doilea caz și următorul client, care își împrăștie energia cu atenție, concentrându-se pe un anumit loc, ca și cum ar aplica glazura pe o prăjitură.
Cazul 3
Dr. N: Descrie-mi, te rog, cum procedezi pentru a-ți ajuta soțul cu energia ta.
S.: Voi lucra asupra bazei capului, chiar deasupra șirei spinării. Doamne, Kevin suferă prea mult. Nu voi pleca până când nu se va simți mai bine. Dr. N: De ce te concentrezi anume pe acest loc?
S.: Pentru că știu că îi plăcea să-i masez ceafa, așadar este o porțiune în care este mai receptiv la atingeri vibraționale. Apoi mă joc în această zonă ca și cum i-aș face masaj – ceea ce și fac, de fapt.
Dr.N: Te joci?
S.: (subiectul meu chicotește și-și întinde mâna în față, deschizând complet palma) Da, îmi împrăștii energia și rezonez și eu la atingere. Apoi folosesc ambele mâini, în jurul fiecărei părți a capului lui Kevin, pentru a obține efectul maxim.
Dr. N: Știe că ești tu?
S.: (cu un zâmbet pervers) Oh, bănuiește că trebuie să fiu eu. Nimeni altcineva nu-i putea face ceea ce îi fac eu, și îmi ia numai un minut.
Dr. N: Nu-i va fi dor de astfel de mângâieri după ce te vei întoarce în lumea spiritelor?
S.: Credeam că știi aceste lucruri. Mă pot întoarce oricând va fi cuprins de deprimare și va tânji după mine.
Dr. N: Întrebam doar. Nu vreau să fiu insensibil, dar ce va fi dacă Kevin va cunoaște o altă femeie în această viață?
S.: Aș fi încântată dacă va fi din nou fericit. Acest fapt stă mărturie despre cât de bine ne-a fost împreună. Viața noastră împreună – fiecare moment al acesteia – nu este pierdută, chiar va putea fi recuperată și jucată din nou în lumea spiritelor.
Tocmai când credeam că dobândisem o înțelegere completă asupra capacităților și limitelor sufletelor, avea să apară un client care să risipească aceste noțiuni imperfecte. Multă vreme am spus oamenilor că toate sufletele par să întâmpine probleme în a trece peste suspinele de durere, înainte de a începe să lucreze cu energia tămăduitoare. Avem, în cele ce urmează, un scurt citat din experiența unui reprezentant al nivelului III, a cărui tactică de apropiere, chiar din timpul apogeului durerii, a dovedit că mă înșelam. Nu sunt inhibat de oamenii care plâng în hohote. Tehnica mea e de a-mi coordona rezonanța vibrațională cu variațiile tonale ale corzilor lor vocale și apoi de a sări direct în creier. În acest fel îmi pot alinia energia pentru a realiza o contopire mai rapidă a esenței mele cu trupul lor. În curând ei se vor opri din plâns fără să știe de ce. Personificări prin intermediul obiectelor
Mi-a fost dat să aud niște povești absolut fascinante, referitoare la folosirea unor obiecte familiare, de genul celei care urmează. De vreme ce bărbații mor, de obicei, înaintea soțiilor, aflu despre tehnicile de folosire a energiei mai mult din perspectiva lor. Aceasta nu înseamnă că sufletele bărbaților sunt mai prolifice în vindecări, grație faptului că au mai des posibilitatea de a o practica. Sufletul despre care e vorba în cazul 4 a fost la fel de eficient în viețile sale anterioare – când a fost femeie și a murit înaintea soțului ei – ca și în cea actuală, când este bărbat.
Cazul 4
Dr. N: Ce faci dacă, imediat după moarte, eforturile tale nu-și ating efectul dorit, în nici un punct al trupului?
S.: Dacă văd că Helen, soția mea, nu îmi simte apropierea în mod direct, mă voi ajuta de un obiect familiar.
Dr. N: Te referi la un animal, un câine sau o pisică?
S.: Am folosit asta înainte… dar nu, nu de dată asta. Am hotărât să mă folosesc de un obiect mpersonal, la care soția mea știa că țin foarte mult. Am ales inelul meu. În acest punct subiectul mi-a explicat că, în timpul vieții ce tocmai trecuse, a purtat întotdeauna un inel cu model indian, cu o piatră turcoaz în mijloc. Deseori, pe când stătea împreună cu soția sa în fața focului, discutând despre ziua care se încheiase, avea obiceiul să se joace cu piatra de la inel. Soția sa îl tachina adesea că, în acest fel, va sfârși prin a toci piatra cu totul. Odată, Helen i-a spus că observase acest tic nervos chiar din seara în care se cunoscuseră.
Dr. N: Cred că am înțeles cum stau lucrurile cu inelul, totuși, ce vei face cu el ca spirit?
S.: Atunci când lucrez cu obiecte și cu oameni trebuie să aștept până ce ambianța devine foarte liniștită. La trei săptămâni după moartea mea, Helen a aprins un foc în care a privit cu lacrimi în ochi. Am început să-mi învelesc energia în cadrul focului, folosindu-l ca pe un conductor de căldură și de elasticitate.
Dr. N: Scuză-mi întreruperea, dar ce înțelegi prin elasticitate?
S.: Mi-a luat secole să învăț asta. Energia elastică este fluidă. Pentru ca energia sufletului meu să devină fluidă trebuie să mă concentrez intens și să exersez, deoarece aceasta trebuie să fie subțire și moale. Focul servește ca un catalizator în acest procedeu.
Dr. N: Ceea ce este exact opusul unei raze puternice, înguste de energie?
Ș.: Exact. Pot să fiu foarte eficient prin schimbarea rapidă a energiei mele din stare fluidă în stare solidă și invers. Această modificare este subtilă, dar trezește mintea umană. Notă: Alți clienți mi-au spus despre această tehnică a modificării energiei că ,,gâdilă mintea umană”. Dr. N: Interesant, te rog, continuă.
S.: Helen intrase în conexiune cu focul și, așadar, și cu mine. Pentru un moment durerea i-a fost mai puțin copleșitoare, așa că m-am îndreptat direct spre vârful capului ei. Mi-a simțit slab prezența. Nu era de ajuns. Am început apoi să-mi modific energia, după cum ți-am spus, alternând de la solid la fluid, bifurcând-o.
Dr. N: Ce faci, de fapt, atunci când ,,bifurci” energia?
Ș.: O divid. În vreme ce păstrez un fluid ușor de energie pe capul său, spre a menține contactul, bifurc o rază puternică spre cutia în care se află inelul meu, în sertarul mesei. Intenția mea e să deschid o cale directă și netedă, dinspre mintea ei spre inel, pentru a o direcționa într-acolo; pentru aceasta folosesc o rază de energie cu intensitate constantă.
Dr. N: Ce face Helen?
S.: Cu ajutorul îndrumării mele, se ridică încet, fără să știe prea bine de ce. Se îndreaptă, ca și cum ar fi somnambula, spre masă și ezită. Apoi deschide sertarul. Continuu să bifurc raza de energie, focalizând-o înainte și înapoi, de la mintea ei la capacul cutiei. Helen deschide cutia (cu un oftat adânc) și scoate inelul, ținându-l în mâna stângă. Atunci știu că am reușit.
Dr. N: De ce?
S.: Pentru că inelul încă îmi mai păstrează o parte din energie. Nu vezi? Ea simte energia mea în amândouă părțile în care am direcționat-o. Acesta este un semnal bidirecțional foarte eficient.
Dr. N: Da, înțeleg – ce faci apoi cu Helen?
S.: Acum construiesc un pod, între mine, care stau în dreapta ei și inelul aflat în stânga sa, suprasolicitându-mă din punct de vedere energetic. Helen sărută apoi inelul meu și spune: ,,Mulțumesc, dragul meu, știu acum că ești cu mine. Voi încerca să trec peste asta și să fiu mai curajoasă”. Vreau să încurajez pe oricine se află într-un stadiu de durere profundă pricinuită de dispariția cuiva drag, să ia exemplu de la mediumii talentați care doresc să găsească persoane dispărute. Luați o bijuterie, un articol vestimentar – orice a aparținut celui dispărut – și țineți-l pentru o vreme într-un loc familiar, apoi deschideți-vă mintea, eliminând orice alte gânduri neimportante. Înainte de a încheia secțiunea aceasta vreau să vă relatez istoria mea favorită referitoare la contactul energetic pe care îl pot realiza ființele discarnate cu ajutorul obiectelor. Soția mea, Peggy, este asistentă medicală la secția de oncologic, are o licență în consiliere, și având în vedere că se ocupă de chimioterapie în spital, intră adesea în contact cu bolnavii de cancer și cu familiile acestora, cât și cu personalul azilului. Câteva dintre aceste femei și soția mea sunt prietene apropiate și se întâlnesc cu regularitate într-un grup de ajutorare. Una dintre membrele grupului este o proaspătă văduvă al cărui soț, Clay, a murit de cancer. Lui Clay îi plăceau trupele de dans, așa că el și soția lui mergeau adesea în excursii în locurile unde aveau spectacole cele mai mari trupe de acest gen. Într-o noapte, după moartea lui Clay, soția mea și restul membrelor grupului de ajutor se aflau acasă la văduva acestuia, așezate în formă de cerc în mijlocul podelei din sufragerie, discutând despre teoriile mele referitoare la întoarcerea sufletelor pentru a aduce alinare persoanelor iubite rămase în viața pământească. Văduva a exclamat frustrată: ,,De ce Clay nu mi-a dat nici un semn, spre a mă consola?”. După un moment de tăcere, s-a auzit deodată muzica dintr-o combină muzicală așezată pe un raft de cărți, cântând piesa lui Glenn Miller “In the mood”. Din câte am înțeles, s-a lăsat o liniște împietrită, urmată de un hohot nervos de râs. Tot ce a mai putut spune văduva a fost: ,,Această combină n-a mai fost atinsă de doi anii”. Dar acest fapt are mai puțină importanță, important e că a primit și a înțeles mesajul lui Clay. Energia luminoasă are câteva proprietăți de forță electromagnetică, putând influența în mod misterios obiectele. Joann și Jim sunt doi foști clienți ai mei al căror mariaj este unul foarte bun, fiind foarte apropiați. După sesiunile lor, am început să discutăm despre folosirea razelor de energie de către oamenii încarnați. Rușinați, ei mi-au spus că atunci când se grăbesc își combină energia pe autostrăzile din California pentru a împinge mașinile din fața lor pe o bandă alăturată. Când i-am întrebat dacă merg chiar bară la bară, mi-au răspuns: ,,nu, nu facem decât să direcționăm o rază combinată de energie spre spatele capului șoferului și apoi să o bifurcăm spre banda din dreapta, și tot așa”. Ei pretind că în mai mult de 50 % dintre cazuri acest procedeu le reușește. Le-am spus, mai în glumă, mai în serios, că împinsul mașinilor pe autostradă poate fi o risipă de putere și de energie și că ar face mai bine să-și folosească abilitățile într-un mod mai constructiv din punct de vedere al exigențelor lumii spiritelor, altfel, acest procedeu va rămâne un obicei greu de schimbat.
Cartile lui Michael Newton se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
