Michael Talbot – Universul Holografic: Conștiință, Viață, Holomișcare
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Pe lângă faptul că explică de ce fizicienii găsesc atât de multe exemple de interconectabilitate când sondează adâncurile materiei, universul holografic al lui Bohm explică multe alte enigme. Una este efectul pe care conștiința pare să îl aibă asupra lumii subatomice. După cum am văzut, Bohm respinge ideea că particulele nu există până ce nu sunt observate. Dar, în principiu, nu este împotriva încercării de a aduce împreună conștiința și fizica. El, pur și simplu, are impresia că majoritatea fizicienilor umblă după asta pe un drum greșit, încercând încă o dată să fragmenteze realitatea și să spună că un lucru separat, conștiința, interacționează cu un alt lucru separat, o particulă subatomică.
Pentru că toate lucrurile sunt aspecte ale holomișcării, nu are sens să se vorbească despre conștiință și materie ca interacționând. Într-un sens, observatorul este cel observat.
Observator este și instrumentul de măsură, rezultatele experimentale, laboratorul și briza care adie în afara laboratorului. De fapt, Bohm consideră conștiința ca fiind o formă mai subtilă a materiei și baza pentru orice relație între cele două situații/poziții, nu la nivelul de realitate propriu nouă, ci adânc în ordinea implicită. Conștiința este prezentă în măsuri diferite de înfășurare sau desfășurare în toată materia, și probabil că de aceea plasmele posedă câteva din trăsăturile ființelor vii. Așa cum o spune Bohm: „Capacitatea formei de a fi activă este cea mai caracteristică trăsătură a minții și noi avem deja ceva asemănător minții în electron”.
În mod asemănător, el crede că nu are sens împărțirea universului în lucruri cu viață și fără viață. Materia însuflețită și cea neînsuflețită sunt întrețesute inseparabil, iar viața, de asemenea, este conținută în totalitatea universului. Într-un fel, chiar și o piatră este vie, spune Bohm, pentru că viața și inteligența sunt prezente nu numai în toată materia, dar și în „energie”, „spațiu”, „timp”, „substanța întregului univers” și în orice altceva extragem noi din holomișcare și în mod eronat îl considerăm ca fiind un lucru separat.
Ideea că atât conștiința cât și viața (și, într-adevăr, toate lucrurile) sunt ansambluri conținute în tot universul, are o cealaltă față la fel de strălucitoare. Așa cum fiecare porțiune din hologramă conține imaginea întregului, tot așa fiecare porțiune din univers conține întregul.
Aceasta înseamnă că, dacă am ști cum să avem acces, am putea găsi galaxia Andromeda pe unghia degetului mare de la mâna stângă. Am putea, de asemenea, s-o găsim pe Cleopatra întâlnindu-se cu Cezar pentru întâia oară, pentru că, în principiu, tot trecutul și implicațiile pentru întreg viitorul sunt, de asemenea, conținute în fiecare regiune minusculă a spațiului și timpului.
Fiecare celulă din corpul nostru conține întregul cosmos. La fel și fiecare frunză, fiecare picătură de ploaie și chiar fiecare fir de praf, ceea ce conferă un nou înțeles cunoscutei poezii a lui William Blake:
Să vezi o Lume într-un Bob de Nisip
Și un Cer într-o Floare Sălbatică,
Să cuprinzi Infinitul în palma mâinii tale
Și Eternitatea într-o oră.
Cartile lui Michael Talbot se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
