Michael Talbot – Conceptul Bohm: Totalitate și Holomișcare
Ceea ce pune cel mai mult mintea în încurcătură este concepția avansată a lui Bohm despre totalitate. Deoarece totul în cosmos este făcut din țesătura holografică, fără cusături, a ordinii implicite, el crede că a vedea universul ca fiind compus din „părți“, este la fel de lipsit de sens ca și a vedea diferitele jeturi ale unei fântâni ca separate de apa din care acestea curg.
Un electron nu este o “particulă elementară”. Este doar un nume dat unui anumit aspect al holomișcării. Divizarea realității în părți și apoi denumirea acestora este întotdeauna arbitrară, este un produs al unei convenții, pentru că particulele subatomice, ca și orice altceva în univers, nu sunt mai separate una de alta decât diferitele modele ale unui covor înflorat.
Aceasta este o sugestie profundă în teoria generală a relativității. Einstein a uimit lumea când a spus că spațiul și timpul nu sunt entități separate, ci sunt legate și sunt parte a unui întreg mai larg, pe care l-a numit continuum spațiu-timp.
Bohm preia această idee și o duce un pas uriaș înainte. El spune că totul în univers este o parte a unui continuum. În ciuda separării aparente a lucrurilor la nivel explicit, fiecare lucru este o extensie fără urmă de îmbinare, fără cusătură a altui lucru și în cele din urmă chiar ordinea implicită și cea explicită se contopesc una în alta.
Gândiți-vă un moment la acest lucru. Priviți-vă mâna. Acum priviți lumina care vine de la lampa de lângă dumneavoastră. Și la câinele care se odihnește la picioarele dumneavoastră. Nu sunteți doar făcuți din aceleași lucruri. Sunteți același lucru. Un singur lucru, întreg, neîntrerupt. Un ceva enorm care și-a extins nenumăratele brațe și apendice în toate obiectele aparente, atomi, oceane agitate, stele licărind în cosmos.
Bohm avertizează că asta nu înseamnă că universul este o masă uriașă nediferențiată. Lucrurile pot să fie parte a unui întreg indivizibil și să posede totuși calitățile lor unice. Pentru a ilustra ce înțelege prin asta, Bohm indică micile vârtejuri și bulboane care se formează adesea într-un râu. La prima vedere, aceste vârtejuri par să fie lucruri separate și au multe caracteristici individuale, cum ar fi mărime, viteză și direcție de rotație, etc.
Dar o privire atentă arată că este imposibil să determini unde se termină o bulboană dată și unde începe râul. Astfel, Bohm nu sugerează că diferențierea între „lucruri” este fără sens.
Vrea doar ca noi să fim în mod constant conștienți că împărțirea diferitelor aspecte ale holomișcării în “lucruri” este întotdeauna o abstracție, un mod de a face aceste aspecte distincte prin felul nostru de a gândi. Încercând să corecteze asta, în loc să denumească diferitele aspecte ale holomișcării „lucruri”, el preferă să le spună „subtotalități relativ independente”.
Într-adevăr, Bohm crede că tendința noastră aproape universală de a fragmenta lumea și de a ignora interconectabilitatea dinamică a tuturor lucrurilor este responsabilă pentru multe din problemele noastre, nu numai în știință, ci și în viață și în societate.
De exemplu, credem că putem extrage părțile valoroase din pământ fără să afectăm întregul. Credem că putem trata diferitele probleme ale societății noastre, cum ar fi crima, sărăcia, drogurile, fără să le raportăm la societate ca un întreg, și așa mai departe. În scrierile sale, Bohm susține cu pasiune că modul nostru curent de a fragmenta lumea în părți, nu numai că nu funcționează, dar ar putea duce chiar la dispariția noastră.
Cartile lui Michael Talbot se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
