Articole

Michael Talbot – Visele lucide și universurile paralele

IMG_20160824_095934

În ultimii ani, psihologii au devenit din ce în ce mai interesaţi de visele lucide, un tip de vis în care cel ce visează îşi menţine conştiinţa complet trează şi este conştient că visează.

În plus faţă de factorul conştiinţă, visele lucide sunt remarcabile în alte câteva privinţe. Spre deosebire de visele normale în care visătorul este în mod fundamental un participant pasiv, într-un vis lucid visătorul este adesea capabil să controleze visul pe căi variate — să transforme coşmarurile în experienţe plăcute, să schimbe cadrul visului şi/sau să convoace anumiţi indivizi sau situaţii.

Visele lucide sunt, de asemenea, mult mai vii şi pline de vitalitate decât visele normale. Într-un vis lucid, pardoselile de marmură par în mod straniu solide şi reale, florile în culori orbitoare şi înmiresmate şi orice lucru este vibrant şi ciudat de energizat.

Cercetătorii care studiază visele lucide cred că ele pot conduce la noi modalităţi de stimulare a creşterii personale, sporesc încrederea în sine, promovează sănătatea mintală şi fizică şi facilitează soluţionarea creativă a problemelor.

La întâlnirea anuală a Asociaţiei pentru Studiul Viselor din 1987, ţinută la Washington, D.C., fizicianul Fred Alan Wolf a ţinut o cuvântare în care a afirmat că modelul holografic poate explica acest fenomen neobişnuit.

Wolf, el însuşi un visător lucid de ocazie, scoate în evidenţă că un film holografic generează în realitate două imagini, o imagine virtuală, care pare să fie în spaţiul din spatele filmului şi o imagine reală, care se formează în focar, în spaţiul din faţa filmului.

O diferenţă între cele două este că undele luminoase care compun o imagine virtuală par să iasă dintr-un focar aparent sau sursă.

După cum am văzut, aceasta este o iluzie, pentru că imaginea virtuală a unei holograme nu are mai multă extensie în spaţiu decât are imaginea dintr-o oglindă.

Dar imaginea reală a unei holograme este formată de undele luminoase care intră într-un focar, iar aceasta nu este o iluzie.

Imaginea reală are extensie în spaţiu. Din nefericire, se acordă puţină atenţie acestei imagini reale în aplicaţiile uzuale ale holografiei, pentru că o imagine care intră în focar în aer liber este invizibilă şi poate fi văzută când particule de praf trec prin ea, sau când cineva suflă un fum prin ea.

Wolf crede că toate visele sunt holograme interne, iar visele obişnuite simt mai puţin vii deoarece ele sunt imagini virtuale.

Cu toate acestea, el crede că, de asemenea, creierul are capacitatea de a genera imagini reale şi asta este exact ceea ce face când visăm lucid. Neobişnuita pulsaţie a visului lucid se datorează faptului că undele sunt convergente şi nu divergente.

„Dacă ar exista un observator acolo unde aceste unde se focalizează, acest observator ar fi îmbăiat în scenă, iar scena care vine spre focar îl va „conţine“. În acest fel experienţa visului va părea „lucidă“, observă Wolf.

Ca şi Pribram, Wolf crede că minţile noastre crează iluzia realităţii „acolo afară“ prin acelaşi tip de procese studiate de Bekesy.

El crede că aceste procese sunt şi ceea ce permite visătorului lucid să creeze realităţi subiective în care lucruri ca pardoselile de marmură şi florile sunt la fel de tangibile şi reale ca şi corespondentele lor, aşa-numite obiective.

In realitate, el crede că această capacitate a noastră de a fi lucizi în timpul viselor sugerează că poate să nu existe prea mare diferenţă între lumea liberă şi lumea dinăuntrul capetelor noastre.

„Când obsevatorul şi obiectul observat se pot separa şi se poate spune: acesta este obiectul observat şi acesta este observatorul, ceea ce este un efect ce pare să fie deţinut în stare de luciditate, atunci eu cred că este discutabil dacă [visul lucid] ar trebui să fie considerat subiectiv,“ spune Wolf.

Wolf postulează că visele lucide (şi probabil toate visele) sunt, de fapt, vizite în universuri paralele.

Ele sunt chiar holograme mai mici într-o hologramă cosmică mai mare şi mai cuprinzătoare.

El sugerează chiar că ar putea fi numită, mai potrivit, conştienţă a universurilor paralele, capacitatea de a visa lucid.

„O numesc conştienţă a universurilor paralele pentru că eu cred că universurile paralele se nasc ca alte imagini în hologramă,“ declară Wolf.

Această idee şi altele similare despre natura ultimă a visării va fi explorată cu mai mare profunzime mai târziu în cartea Universul Holografic.

 
Cartile lui Michael Talbot se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.


Hide picture