Samael Aun Weor – Cele trei minti

Există peste tot mulți șarlatani ai intelectului, fără orientare pozitivă și otrăviți de dezgustătorul scepticism. Cu siguranță, respingătorul venin al scepticismului a contaminat mințile umane în mod alarmant încă din secolul al XVIII-lea. Înaintea acelui secol, faimoasa insulă Nontrabada sau Encubierta, situată în fața coastelor Spaniei, se făcea vizibilă și tangibilă în mod constant. Nu există îndoială că acea insulă se află situată în a patra verticală. Numeroase sunt povestirile legate de acea insulă misterioasă.

După secolul al XVIII-lea amintita insulă s-a pierdut în eternitate, nimeni nu mai știe nimic despre ea. În vremurile Regelui Arthur și ale cavalerilor mesei rotunde, elementalii naturii s-au manifestat peste tot, pătrunzând profund în atmosfera noastră fizică. Sunt numeroase povestirile despre spiriduși, duhuri și zâne, care încă mai abundă în verdele Erim, Irlanda; din nefericire, toate aceste lucruri inocente, toată această frumusețe a sufletului lumii, nu mai sunt percepute de umanitate din cauza pedanteriilor șarlatanilor intelectului și a dezvoltării nemăsurate a Egoului animalic.

În ziua de azi, pedanții râd de toate aceste lucruri, nu le acceptă deși în fond nici pe departe nu au obținut fericirea. Dacă oamenii ar înțelege că avem trei minți, altfel ar sta lucrurile și poate chiar ar manifesta mai mult interes pentru aceste studii. Din păcate, ignoranții cultivați, prinși în meandrele complicatelor lor erudiții, nici măcar nu au vreme să se ocupe de studiile noastre în mod serios.

Acei bieți oameni sunt autosuficienți, se înfumurează cu vanul intelectualism, cred că merg pe drumul drept și nu bănuiesc nicidecum că sunt vârâți într-o situație fără ieșire.

În numele adevărului trebuie să spunem, în sinteză, că avem trei minți.

Pe prima, putem și trebuie să o numim Minte Senzorială, pe cea de-a doua o vom denumi cu numele de Minte Intermediară. Pe cea dea treia o vom numi Minte Interioară.

Vom studia acum fiecare din aceste trei Minți separat și în mod temeinic.

Indiscutabil, Mintea Senzorială își elaborează conceptele de fond prin intermediul percepțiilor senzoriale externe. În aceste condiții, Mintea Senzorială este teribil de grosolană și materialistă, nu poate accepta nimic ce nu a fost demonstrat fizic.

Întrucât conceptele de fond ale Minții Senzoriale au drept bază datele senzoriale externe, fără îndoială, aceasta nu poate ști nimic despre real, despre adevăr, despre misterele vieții și ale morții, despre suflet și spirit etc.

Pentru șarlatanii intelectului, acaparați cu totul de simțurile externe și îmbuteliați în conceptele de fond ale minții senzoriale, studiile noastre esoterice sunt o nebunie.

În cadrul rațiunii lipsite de rațiune, în sfera nechibzuinței, ei au dreptate, dat fiind că sunt condiționați de lumea senzorială externă. Cum ar putea Mintea Senzorială să accepte ceva ce nu ține de simțuri?

Dacă datele simțurilor servesc drept resort secret pentru toate funcționalismele Minții Senzoriale, este evident că acestea din urmă trebuie să dea naștere unor concepte senzoriale.

Mintea Intermediară este diferită, totuși, nici ea nu știe nimic, în mod direct, despre ceea ce este realul, se limitează să creadă și asta e tot. În Mintea Intermediară se găsesc credințele religioase, dogmele de nezdruncinat etc.

Mintea Interioară este fundamentală pentru experimentarea directă a adevărului.

Fără îndoială, Mintea Interioară își elaborează conceptele de fond cu ajutorul datelor aduse de conștiința superlativă a Ființei. În mod incontestabil, conștiința poate trăi și experimenta realul. Nu există îndoială, conștiința știe cu adevărat.

Totuși pentru a se manifesta, conștiința are nevoie de un mediator, de un instrument de acțiune, iar acesta este însăși Mintea Interioară. Conștiința cunoaște în mod direct realitatea fiecărui fenomen natural și, prin intermediul Minții Interioare, o poate manifesta.

A deschide Mintea Interioară ar fi indicat, pentru a ieși din lumea îndoielilor și a ignoranței.

Aceasta înseamnă că numai deschizând Mintea Interioară se naște în ființa umană credința autentică. Privită această problemă din alt unghi, vom spune că scepticismul materialist este caracteristica specifică ignoranței.

Nu există îndoială că ignoranții cultivați sunt sceptici sută la sută. Credința este percepere directă a realului, înțelepciune fundamentală, trăire a ceea ce este dincolo de corp, de afecte și de minte.

Să se facă deosebire între adevărata credință și credințe. Credințele se află înmagazinate în Mintea Intermediară; adevărata credință este caracteristică Minții Interioare.

Din păcate, există întotdeauna tendința generală de a confunda credințele cu adevărata credință. Chiar dacă pare paradoxal, vom sublinia cele ce urmează: „CEL CE ARE CREDINȚĂ ADEVĂRATĂ NU ARE NEVOIE SĂ CREADĂ”.

Căci credința autentică este înțelepciune trăită, cunoaștere exactă, experiență directă.

Se întâmplă că vreme de multe secole s-a confundat adevărata credință cu credințele și acum este foarte greu să-i faci pe oameni să înțeleagă că credința este înțelepciune adevărată și niciodată credințe deșarte.

Funcționalismele înțelepte ale minții interioare au ca resort intim toate acele date formidabile ale înțelepciunii conținute în conștiință. Cel ce și-a deschis Mintea Interioară își amintește viețile sale anterioare, cunoaște misterele vieții și ale morții, nu din ceea ce a citit sau nu a mai citit, nu din ceea ce a spus sau nu a spus cineva și nu din ceea ce s-a crezut sau nu s-a mai crezut, ci din experiență directă, trăită, teribil de reală.

Minții senzoriale nu-i place ceea ce spunem, nu poate accepta acest lucru întrucât depășește sfera ei, nu are nimic în comun cu percepțiile senzoriale externe, este un lucru străin conceptelor sale de fond, lucrurilor învățate la școală, celor pe care le-a învățat din diverse cărți etc. etc. etc.

Ceea ce spunem nu este acceptat nici de Mintea Intermediară pentru că, de fapt, îi contrazice credințele, anulează ceea ce preceptorii săi religioși au pus-o să învețe pe de rost.

Iisus, Marele Kabir, îi sfătuia pe discipolii săi spunându-le: „Feriți-vă de aluatul saducheilor și de aluatul fariseilor”. E evident că prin această avertizare, Iisus Cristos se referea la doctrinele saducheilor materialiști și ale fariseilor ipocriți.

Doctrina saducheilor se află în Mintea Senzorială, este doctrina celor cinci simțuri. Doctrina fariseilor se află situată în Mintea Intermediară, acest lucru este de incontestabil, indiscutabil.

Este evident că fariseii asistă la riturile lor ca să se spună despre ei că sunt persoane bune, pentru a se preface dinaintea celorlalți, însă niciodată nu lucrează asupra lor înșiși.

Nu ar fi posibil să deschidem Mintea Interioară dacă nu am învăța să gândim în mod psihologic. În mod indiscutabil, atunci când cineva începe să se observe pe sine, este semn că a început să gândească psihologic.

Câtă vreme o persoană nu admite realitatea propriei sale psihologii și posibilitatea de a o schimba în mod fundamental, fără îndoială că nu simte necesitatea autoobservării psihologice.

Când cineva acceptă doctrina celor multipli și înțelege necesitatea de a elimina diferitele euri pe care le poartă în psihicul său, cu scopul de a elibera conștiința, esența, fără îndoială începe în realitate, chiar prin acest fapt, autoobservarea psihologică.

Evident, eliminarea elementelor nedorite pe care le purtăm în psihicul nostru, produce deschiderea Minții Interioare. Aceasta înseamnă că respectiva deschidere este ceva ce se realizează în mod treptat, pe măsură ce anihilăm elementele nedorite pe care le purtăm în psihicul nostru.

Cine își va fi eliminat, într-un procent de sută la sută, elementele nedorite din interiorul său, evident își va fi deschis mintea interioară, într-un procent de sută la sută. O astfel de persoană va poseda credința absolută.

Acum veți înțelege cuvintele lui Cristos când a spus: „Dacă ați avea credință cât un bob de muștar, ați muta munții din loc”.

Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "Mulțumesc" printr-o Donație: