Samael Aun Weor – Dedublarea Psihologică și Calea Spre Credință
Dedublarea psihologică a omului ne permite să scoatem în evidență cruda realitate a unui nivel superior în fiecare dintre noi. Când cineva a putut să verifice prin sine însuși, în mod direct, faptul concret că există doi oameni într-unul singur, cel inferior la nivelul normal, obișnuit și cel superior pe o octavă mai elevată, atunci totul se schimbă și încearcă, în acest caz, să acționeze în viață în acord cu principiile fundamentale pe care le poartă în adâncul FIINȚEI sale.
La fel cum există o viață exterioară, tot așa există și o viață interioară. Omul exterior nu este totul, dedublarea psihologică ne arată realitatea omului interior.
Omul exterior are modul său de a fi, este ceva cu atitudini multiple și reacții tipice în viață, o marionetă pusă în mișcare de fire invizibile.
Omul interior este FIINȚA autentică, se bazează pe alte legi foarte diferite, niciodată nu ar putea să fie transformat într-un robot. Omul exterior nu face nimic spontan, simte că a avut parte de nerecunoștințe, își plânge de milă, se autoconsideră din cale-afară; dacă este soldat, aspiră să fie general, dacă este muncitor într-o fabrică, protestează când nu este promovat, vrea ca meritele sale să fie recunoscute cum se cuvine etc.
Nimeni nu ar putea ajunge la cea de-a DOUA naștere, să se mai nască o dată, așa cum spune Evanghelia Domnului, atâta timp cât continuă să trăiască cu psihologia omului inferior obișnuit.
Atunci când cineva își recunoaște propria-i nulitate și mizerie interioară, când are curajul să-și revizuiască viața, fără îndoială își va da singur seama că în nici un caz nu are nici un merit.
„Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăția cerurilor.”
Săraci cu duhul sau sărmani cu duhul, sunt în realitate aceia care-și recunosc propria nulitate, insolență și mizerie interioară. Ființele de acest fel, fără îndoială, primesc iluminarea.
„Mai ușor trece o cămilă prin urechea unui ac, decât intră un bogat în împărăția cerurilor.”
Este evident că mintea îmbogățită de atâtea merite, decorații și medalii, distinse virtuți sociale și complicate teorii academice, nu este săracă cu duhul și în consecință niciodată nu ar putea să intre în împărăția cerurilor. Pentru a intra în Împărăție se cere să avem numaidecât comoara credinței.
Câtă vreme nu s-a produs în fiecare dintre noi dedublarea psihologică, CREDINȚA se dovedește mai mult decât imposibilă. CREDINȚA este cunoașterea pură, înțelepciunea experimentală directă.
CREDINTA a fost întotdeauna confundată cu credințele vane. Gnosticii, nu trebuie să cădem niciodată într-o greșeală atât de gravă. CREDINȚA este experimentare directă a realului; trăire minunată a omului interior; cunoaștere divină autentică.
Este de la sine înțeles că omul interior, cunoscând prin experiență mistică directă propriile sale lumi interne, cunoaște de asemenea, lumile interne ale tuturor persoanelor ce populează fața pământului.
Nimeni nu ar putea cunoaște lumile interne ale planetei Pământ, ale sistemului solar și ale galaxiei în care trăim, dacă mai întâi nu și-a cunoscut propriile lumi interne. Acest fapt e asemănător cu sinucigașul ce scapă de viață printr-o portiță greșită.
Percepțiile extrasenzoriale ale drogatului își au propria rădăcină în abominabilul organ KUNDARTIGUADOR (șarpele tentator din Eden). Conștiința îmbuteliată în multiplele elemente ce constituie Egoul, se desfășoară în virtutea propriei sale îmbutelieri.
Conștiința egoică ajunge atunci să fie într-o stare de comă, cu halucinații hipnotice foarte asemănătoare oricărui subiect ce s-ar afla sub influența vreunui drog sau altul.
Putem pune această problemă în felul următor: halucinațiile conștiinței egoice sunt la fel cu halucinațiile provocate de droguri.
Evident aceste două tipuri de halucinații își au cauzele originare în abominabilul organ KUNDARTIGUADOR. (A se vedea Capitolul 16 al acestei cărți.) Fără îndoială, drogurile anihilează razele alfa și atunci, indiscutabil, se pierde conexiunea intrinsecă dintre minte și creier; acest lucru se dovedește de fapt a fi un eșec total.
Drogatul transformă viciul în religie și, derutat, se gândește să experimenteze realul sub influența drogurilor, ignorând faptul că percepțiile extrasenzoriale produse de marijuana, L.S.D., morfină, ciupercile halucinogene, cocaină, heroină, hașiș, excesul de pastile tranchilizante, amfetamine, barbiturice etc. etc. etc., nu sunt decât simple halucinații elaborate de abominabilul organ KUNDARTIGUADOR.
Drogații, involuând, degenerând cu timpul, se cufundă în cele din urmă, în mod definitiv, în lumile infernale.