Samael Aun Weor – Dedublarea astrală: o experiență la îndemâna oricui
– Ce este dedublarea?
R. – Chiar nu știți ce este dedublarea? Înțeleg foarte bine, domnișoară, că întrebarea dumneavoastră e sinceră. Dedublarea este extrem de simplă și ușoară; este un fenomen natural ca și faptul de a mânca, a bea etc. etc. etc. Este limpede că atunci când corpul fizic ațipește, sufletul iese din acesta și călătorește peste tot; întorcându-se sufletul, intrând din nou în corpul său, își amintește adesea de locurile pe unde a fost, persoanele cu care a vorbit etc., și acestea sunt denumite vise; astfel este realmente dedublarea.
– Aceasta se poate face doar în vis sau și după voință?
R. – Oricum este nevoie de somn pentru a ne putea dedubla, chiar dacă se face după voință.
– Dedublarea nu este periculoasă?
R. – Socotesc că a deveni conștient de propriile fenomene naturale niciodată nu poate fi periculos; o persoană trebuie să devină conștientă de alimentele pe care le mănâncă, de ceea ce bea, de starea în care se află sănătatea sa și, de asemenea, de procesul dedublării care are loc în orice făptură vie.
– Explicați-mi dumneavoastră tehnica pentru a mă putea dedubla? Aș vrea să merg la Paris după voință.
R. – Ceea ce faceți dumneavoastră întotdeauna în mod involuntar, inconștient, învățați să o faceți în mod voluntar și conștient.
Întotdeauna v-ați dedublat; în clipele când ațipește, orice suflet iese din corp, din nefericire în mod inconștient; faceți dumneavoastră întocmai, dar în mod voluntar și conștient, repet; când vă simțiți în acea stare de oboseală proprie somnului, când începeți să moțăiți, imaginați-vă că sunteți ca o fantomă subtilă, vaporoasă; gândiți-vă că veți ieși din corp; înțelegeți că dumneavoastră nu sunteți corpul; înțelegeți că sunteți un suflet; simțiți-vă că sunteți un suflet și ridicați-vă din patul vostru cu suavitate, în mod delicat, cum se ridică sufletele. Ceea ce vă spun să se traducă în fapte concrete; nu este vorba de a gândi, ci de a face; când vă ridicați, faceți apoi un mic salt înăuntrul propriului dormitor cu intenția fermă de a pluti în spațiu; astfel, este evident că dacă plutiți e pentru că deja sunteți în afara corpului fizic; puteți merge la Paris, la Londra sau în locul în care doriți; însă, dacă nu veți pluti este pentru că v-ați ridicat din patul vostru cu corpul fizic; atunci puneți-vă din nou în pat și repetați experimentul.
-
– Când plutim, corpul fizic rămâne în pat?
R. – Vreau ca dumneavoastră să mă înțelegeți; e limpede că dacă dumneavoastră plutiți în mediul ambiant, înconjurător, este pentru că vă aflați în afara corpului fizic; în acest caz concret, dumneavoastră trebuie să înțelegeți că corpul vostru a rămas băgat în pat și că dumneavoastră sunteți în afara corpului și departe de pat. -
– Când o persoană simte că plutește, trebuie să se gândească la faptul că ea călătorește într-un loc determinat?
R. – Vreau, distinsă doamnă, ca dumneavoastră să înțelegeți că nu este vorba de a gândi, ci de a face, care este diferit. De exemplu, eu vă văd pe dumneavoastră așezată pe acel scaun, însă dacă vă gândiți că vă veți ridica din acel scaun și veți merge pe stradă și nu acționați, e clar că veți rămâne așezată acolo pe scaun; de acțiune este nevoie, m-ați înțeles? -
– Asta e ceea ce-mi place la Gnoză, că tot ceea ce nu înțeleg mi se explică în mod clar.
R. – Asta este evident; nouă ne place exactitatea în toate, precizia. -
– Puteți să-mi povestiți vreun caz concret de dedublare după voință?
R. – Cu cea mai mare plăcere, distinsă domnișoară, vă voi relata un caz personal. Vreau să vă povestesc prima mea dedublare; eu eram încă foarte tânăr când am reușit să mă dedublez după voință. Îmi amintesc cu claritate că atunci am fost foarte atent la procesul somnului și când deja m-am simțit moțăind, în acea stare de tranziție care există între veghe și somn, am acționat inteligent: Eu n-am început să mă gândesc că mă voi dedubla, căci este evident că aș fi rămas gândindu-mă și n-aș fi realizat experimentul năzuit; repet: am acționat, m-am ridicat cu o mare suavitate din propriul meu pat și când am făcut acest lucru, s-a produs o separare foarte naturală între suflet și corp; sufletul a rămas afară din trup, iar corpul a rămas în pat adormit.
Am ieșit din casa mea pe stradă în mod spontan și clar, iar apoi m-am plimbat pe o stradă neumblată. Oprindu-mă la următorul colț al străzii, am reflectat câteva clipe asupra locului spre care ar trebui să mă îndrept; am hotărât să merg în Europa.
Este evident că a trebuit să călătoresc pe deasupra apelor Atlanticului, plutind minunat în spațiul luminos; m-am simțit plin de o fericire de neconceput pentru ființele umane și în final am sosit în orașul Paris.
Plimbându-mă sau, mai bine zis, plutind în acea atmosferă luminoasă, am simțit instinctiv necesitatea de a intra într-o casă.
Nu-mi pare rău că am intrat într-o anumită locuință; curiozitatea cazului a fost întâlnirea cu un inițiat pe care îl cunoscusem în vechi reîncarnări.
El, de asemenea, era afară din corp; am putut evidenția în mod cert că trupul său zăcea adormit în pat; alături de el am văzut o femeie și doi copii care, de asemenea, dormeau; am înțeles că era vorba de soția lui și de copiii săi.
I-am salutat plin de afecțiune pe prietenul meu și pe sufletul soției lui, care era, de asemenea, în afara corpului; merită să spun că, întrucât acei copii dormeau, sufletele lor erau afară.
Încercară să se sperie acele suflete infantile de prezența mea neobișnuită; am înțeles necesitatea de a mă retrage pentru a evita ca acele suflete înspăimântate să se întoarcă la corpurile lor corespunzătoare; este indiscutabil că, dacă aceasta s-ar fi întâmplat, copiii ar fi plâns în pat și plânsetul i-ar fi trezit pe prietenul meu și pe soția lui; atunci dialogul s-ar fi întrerupt; atât sufletul prietenului meu, cât și cel al soției s-ar fi văzut obligate să intre în respectivele lor corpuri din carne și oase.
Tot acest fapt l-am înțeles în miimi de secundă și, pentru a evita tocmai această problemă, i-am propus prietenului meu să abandoneze casa pentru a ieși cu mine să facem o plimbare pe străzile Parisului; mare mi-a fost bucuria când el a acceptat.
Ne-am dus împreună prin împrejurimile acelui mare oraș și chiar l-am sfătuit să se întoarcă la drum, intrând pe cărarea luminii; în cele din urmă i-am propus să vizităm un templu minunat care există în Germania; prietenul meu a refuzat acea invitație, spunându-mi că nu putea face asta fiindcă trebuia să-și concentreze atenția asupra problemelor vieții practice, întrucât avea soție, copii etc.; m-am despărțit de acel inițiat și, ridicându-mă în atmosferă, am trecut pe deasupra unor mari ziduri și apoi m-am dus pe o șosea, pe un drum șerpuitor plin de curbe, până ce am ajuns la un templu minunat.
În fața acelui sanctuar am văzut multe suflete de diferite naționalități; oameni care, pe durata orelor de somn, evadau din corpul lor dens pentru a ajunge până la sanctuar.
Toți acei oameni reuniți în diferite grupuri discutau între ei; vorbeau despre cosmos, despre legile reîncarnărilor și ale Karmei, de misterele vieții și ale morții etc.
L-am căutat printre acele grupuri pe un anume prieten priceput la dedublare, însă nu l-am găsit.
Atunci m-am apropiat până la pragul templului și am văzut o grădină deosebită cu flori încântătoare care degajau un parfum amețitor; în spate se remarca silueta unui templu splendid, iluminat de strălucirile stelelor; am vrut să intru, însă gardianul a intervenit spunându-mi: acesta este templul înțelepciunii; retrage-te, încă nu este vremea. Supunându-mă ordinelor, m-am retras la o anumită distanță fără a mă îndepărta prea mult de prag; atunci m-am privit pe mine însumi; mi-am observat mâinile și picioarele spirituale și chiar mi-am permis luxul de a le compara cu mâinile și picioarele acelui corp din carne și oase pe care acolo, în America Latină, pe pământul sacru al aztecilor, îl lăsasem adormit în pat.
Este evident că toate aceste comparații au dat ca rezultat faptul că instantaneu m-am întors la vehiculul meu fizic material care sforăia profund adormit în pat; atunci m-am trezit înfiorat, spunându-mi: am fost în templul înțelepciunii, ce bucurie, ce fericire!
Nici în ziua de astăzi nu pot să uit acea lumină atât de albă, atât de imaculată care strălucea în acel sanctuar. În mod cert, acea lumină nu părea a niciunei lămpi fizice; izvora din toate părțile și nu făcea niciun fel de umbră.
-
– O persoană poate călători în orice loc, chiar dacă nu-l cunoaște?
R. – Eu am fost la acel templu divin și totuși nu-l cunoșteam, m-a condus, să zicem, un simț telepatic superior; aș putea să vă spun că m-a ghidat propriul meu spirit. -
– Când se face dedublarea după voință, se poate să ne amintim când ne trezim unde am fost?
R. – Este evident că, dacă nu vă amintiți, este pentru că nu v-ați dedublat după voință, căci mie mi se pare imposibil ca o persoană care se dedublează după voință, care iese din corp în mod intenționat, conștient, să nu fie capabilă să-și amintească ceea ce a văzut în afara corpului său. De exemplu, când dumneavoastră ieșiți din casă mergând la birou și apoi vă întoarceți de la birou acasă, vă amintiți ceea ce ați văzut la birou? Munca pe care ați executat-o, ordinele șefului dumneavoastră? -
– Da, îmi amintesc tot ceea ce am făcut la birou când mă întorc acasă.
R. – Deci acesta este același lucru, domnișoară; amintiți-vă că corpul fizic este o casă din carne și oase; dacă dumneavoastră ieșiți după voință din acea casă, veți vedea multe lucruri și, dacă vă întoarceți în mod voluntar, de asemenea este evident că vă veți aminti tot ceea ce ați văzut și auzit.
Vezi clip online cu traducere despre corpul astral prezentat in filmul Doctor Strange (2016):
Susține misiunea noastră! Donează și contribuie la un viitor mai conștient și plin de lumină.
