Articole

Samael Aun Weor – Supraomul

Un codex din Anahuac spunea: „Zeii i-au creat pe oameni din lemn și după ce i-au creat i-au unit cu divinitatea”, dar apoi adaugă: „Nu toți oamenii au reușit să se integreze cu divinitatea”. Indiscutabil, mai întâi trebuie creat omul înainte de a-l putea integra cu realul. Animalul intelectual în mod greșit numit om, în nici un caz nu este omul. Dacă comparăm omul cu animalul intelectual, putem atunci verifica prin noi înșine faptul concret că, deși animalul intelectual seamănă fizic cu omul, din punct de vedere psihologic este absolut diferit.


Din păcate, toți gândesc în mod eronat, se cred oameni și se consideră ca atare. Mereu am crezut că omul este regele creației; animalul intelectual, până în prezent, nu a demonstrat că ar fi nici măcar propriul său rege; dacă nu este rege al propriilor sale procese psihologice, dacă nu le poate dirija după voință, cu atât mai puțin va putea guverna natura.

În nici un chip n-am putea accepta omul convertit în sclav, incapabil să se conducă pe el însuși și preschimbat într-o jucărie a forțelor bestiale ale naturii. Ori suntem regi ai universului, ori nu suntem; în acest ultim caz, incontestabil, rămâne demonstrat faptul concret că nu s-a ajuns încă la stadiul de om.

În glandele sexuale ale animalului intelectual, Soarele a depus germenii pentru om. Evident, asemenea germeni se pot dezvolta sau se pot pierde definitiv.

Dacă vrem ca acești germeni să se dezvolte, este indispensabil să cooperăm cu efortul pe care Soarele îl face pentru a crea oameni. Omul autentic trebuie să lucreze intens cu scopul evident de a elimina din el însuși elementele indezirabile pe care le poartă în interior.

Dacă omul real nu va elimina din el însuși aceste elemente, va eșua în mod lamentabil; se va converti într-un avorton al Mamei Cosmice, într-un eșec. Omul care lucrează cu adevărat asupra lui însuși, cu scopul de a-și trezi conștiința, se va putea integra cu divinul.

În mod cert, omul solar integrat cu divinitatea, se convertește de fapt și de drept în SUPRA-OM. Nu este atât de ușor să ajungem la SUPRA-OM. Fără îndoială, drumul care conduce la SUPRA-OM se află dincolo de bine și de rău.

Un lucru este bun atunci când ne convine și rău când nu ne convine. Și în cadența versurilor se ascunde delictul. Există multă virtute în cel rău și multă răutate în cel virtuos.

Drumul ce conduce la SUPRA-OM este Calea Tăișului de Cuțit; această cale este plină de pericole pe dinăuntru și pe dinafară. Răul este periculos, binele deopotrivă este periculos; înspăimântătorul drum se află dincolo de bine și de rău, este teribil de crunt.

Orice cod de morală ne poate opri din mersul spre SUPRA-OM.

Atașamentul de cutare sau cutare lucruri din trecut, de cutare sau cutare scene, ne poate opri pe drumul ce duce până la SUPRA-OM. Normele, procedeele, oricât de înțelepte ar fi, dacă se află închise în vreun fanatism, în vreo prejudecată sau în vreun concept, ne pot împiedica în înaintarea spre SUPRAOM.

SUPRA-OMUL distinge ceea ce este rău de ceea ce este bun și ceea ce este bun de ceea ce este rău; apucă spada justiției cosmice și se află dincolo de bine și de rău. SUPRA-OMUL, având eliminate din el însuși toate valorile bune și rele, s-a preschimbat în ceva ce nimeni nu înțelege, este fulgerul, este flacăra spiritului universal de viață strălucind pe chipul unui Moise.

La fiecare popas al drumului, un anahoret îi oferă darurile sale SUPRA-OMULUI, dar acesta își continuă drumul dincolo de bunele intenții ale anahoreților. Ceea ce au spus oamenii sub porticul sacru al templelor conține multă frumusețe, dar SUPRA-OMUL este dincolo de spusele pioase ale oamenilor. SUPRA-OMUL este fulgerul iar cuvântul său este tunetul ce dezintegrează puterile binelui și ale răului.

SUPRA-OMUL strălucește în tenebre, dar ele urăsc SUPRA-OMUL. Mulțimile califică SUPRA-OMUL drept pervers pentru simplul fapt că nu se încadrează în dogmele indiscutabile, nici în frazele pioase, nici în morala sănătoasă a oamenilor serioși.

Oamenii detestă SUPRA-OMUL și îl răstignesc între criminali pentru că nu-l înțeleg, pentru că îl judecă privindu-l prin lentila psihologică a ceea ce se consideră sfânt, chiar dacă este rău.

SUPRA-OMUL este ca și trăsnetul ce cade asupra perverșilor sau ca și sclipirea a ceva ce nu se înțelege și ce se pierde apoi în mister.

SUPRA-OMUL nu este nici sfânt, nici pervers, se află dincolo de sfințenie și de perversitate; dar oamenii îl califică drept sfânt sau pervers.

SUPRA-OMUL strălucește pentru un moment în întunericul acestei lumi iar apoi dispare pentru totdeauna. În interiorul SUPRA-OMULUI strălucește mistuitor Cristosul Roșu, Cristosul Revoluționar, Domnul Marii Rebeliuni.

 


Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație:


Hide picture