Bruce Lipton – Dualitatea Minții: Conștient și Subconștient
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Evoluția mamiferelor superioare – printre care cimpanzeii, cetaceele și oamenii – a adus cu sine un nou nivel de conștiință, numit „conștiința de sine”, sau, mai simplu, mintea conștientă. Această minte conștientă, mai nouă, este un pas important în evoluție. Mintea subconștientă dinainte este „pilotul nostru automat”; mintea conștientă este controlul manual. De exemplu, dacă ți se apropie un glonț de ochi, mintea conștientă, mai lentă, s-ar putea să nu aibă timp să fie conștientă de proiectilul amenințător. Însă mintea subconștientă, care prelucrează aproximativ 20.000.000 de stimuli exteriori pe secundă, față de 40 de stimuli pe care îi interpretează mintea conștientă, în aceeași secundă, va face ochiul să clipească. [Norretranders 1998] (a se vedea ilustrația de mai jos).
Mintea subconștientă, unul dintre cele mai puternice procesoare informatice cunoscute, observă atât lumea înconjurătoare, cât și conștiința internă a corpului, citește indiciile din mediu și angajează imediat comportamente dobândite (învățate) anterior – toate acestea, fără ca mintea conștientă să o ajute, să o supravegheze, sau măcar să-și dea seama de ce se întâmplă.
Cele două minți formează un duo dinamic. Cum ele funcționează împreună, mintea conștientă își poate folosi resursele, pentru a se concentra pe un element specific, cum ar fi petrecerea la care veți merge vineri seară. În același timp, mintea voastră subconștientă poate să tundă iarba pe peluză în siguranță, fără să vă tăiați piciorul, sau să dați peste pisică – deși nu-i acordați, în mod conștient, atenție activității pe care o faceți.
Vizualizarea puterii de prelucrare a informației, la mintea conștientă și la mintea subconștientă! Gândiți-vă că imaginea de mai sus, care reprezintă Machu Picchu, este compusă din 20.000.000 de pixeli, fiecare reprezentând un bit de informație, pe care sistemul nervos îl primește într-o secundă. Cât din această informație pătrunde în mintea conștientă? În imaginea din partea de jos, punctul reprezintă cantitatea totală de informație care este prelucrată de mintea conștientă. (De fapt, punctul este de zece ori mai mare decât conștiința; a trebuit să-l măresc, pentru că abia se vedea). Pe de altă parte, puternica minte subconștientă prelucrează toate celelalte informații care intră în sistem (zona întunecată), în aceeași secundă.
Cele două minți cooperează și pentru a dobândi comportamente foarte complexe, care ulterior pot fi administrate la nivel inconștient. Vă amintiți de prima zi în care v-ați așezat cu nerăbdare în scaunul șoferului, pregătindu-vă să învățați să conduceți? Numărul de lucruri de care trebuia să se ocupe mintea conștientă era tulburător. Trebuia să stați cu ochii pe șosea, dar în același timp să fiți atenți la oglinda retrovizoare și la cele laterale, la vitezometru și la alte indicatoare, să vă folosiți picioarele pentru cele trei pedale ale unui vehicul obișnuit și să încercați să vă păstrați calmul, să rămâneți liniștiți și atenți, în timp ce treceți pe lângă trecătorii care se uită la voi. A fost nevoie de un timp care a părut destul de lung, pentru ca toate aceste comportamente să fie „programate” în mintea voastră.
Astăzi, intrați în mașină, porniți motorul și revedeți conștient lista de cumpărături, în timp ce mintea subconștientă activează sârguincioasă nenumăratele aptitudini de care aveți nevoie ca să conduceți prin oraș – fără să trebuiască să vă gândiți măcar o dată la mecanismul acțiunii de a șofa. Știu că nu sunt singurul care a simțit asta. Conduci și porți o discuție încântătoare cu pasagerul de lângă tine. De fapt, conștiința ta este atât de prinsă în discuție, încât vine un moment când îți dai seama că, de vreo cinci minute, nu ai mai fost atent la condus. Te străbate un fior, dar vezi că încă mai ești pe banda ta și că te deplasezi stabil înainte, ținând seama de trafic. Verifici repede oglinda din spate și îți dai seama și că nu ai lăsat în urmă un șir de semafoare îndoite și de cutii poștale răsturnate. Dacă nu tu conduceai mașina în mod conștient, în acest răstimp, atunci cine o făcea? Mintea subconștientă! Și cât de bine o făcea? Deși nu i-ați observat comportamentul, se pare că mintea subconștientă a condus cât de bine a învățat, în timpul școlii de șoferi.
Pe lângă faptul că facilitează programe subconștiente de obișnuință, mintea conștientă are și puterea de a fi spontan creativă, în modul în care reacționează la stimulii din mediu. Fiind auto-reflexivă, mintea conștientă poate să observe comportamentele, pe măsură ce acestea au loc. În timp ce se desfășoară un comportament pre-programat, mintea conștientă, care observă, poate să intervină, să oprească tiparul respectiv de comportament și să creeze o reacție nouă. Astfel, mintea conștientă ne oferă liberul arbitru, ceea ce înseamnă că nu suntem doar victimele programării noastre. Însă, ca să ne reușească acest lucru, trebuie să fim pe deplin conștienți, ca nu cumva programarea să preia conducerea – sarcină extrem de dificilă, după cum poate să confirme oricine a încercat puterea voinței. Programarea subconștientă preia controlul, în momentul în care mintea conștientă nu este atentă.
De asemenea, mintea conștientă poate să gândească înainte și înapoi în timp, în timp ce mintea subconștientă funcționează întotdeauna în momentul prezent. Atunci când mintea conștientă este ocupată să viseze cu ochii deschiși, să creeze planuri de viitor sau să revadă experiențe trecute, mintea subconștientă este întotdeauna la datorie, administrând în mod eficient comportamentele de care este nevoie în clipa respectivă, fără ca supravegherea conștientă să fie necesară.
Cele două minți sunt, într-adevăr, un mecanism fenomenal, însă iată cum poate el să meargă anapoda. Mintea conștientă este „sinele“ – vocea propriilor noastre gânduri. Ea poate să aibă viziuni și planuri mărețe despre un viitor plin de iubire, sănătate, fericire și prosperitate, dar cine conduce tot spectacolul, în timp ce noi ne concentrăm conștiința pe gânduri fericite? Subconștientul. Și cum o să se ocupe subconștientul de treburile noastre? Exact în modul în care a fost programat să o facă. Comportamentele minții subconștiente, atunci când nu suntem atenți, s-ar putea să nu fie unele create de noi, întrucât am preluat cele mai multe dintre comportamentele noastre fundamentale, fără să punem nicio întrebare, observând alți oameni. Deoarece, în general, comportamentele generate de subconștient nu sunt observate de mintea conștientă, mulți oameni sunt uimiți să audă că se comportă „exact ca mama sau ca tatăl lor” – adică oamenii care le-au programat mințile subconștiente.
Comportamentele și credințele învățate și dobândite de la alți oameni – cum ar fi părinții, prietenii și învățătorii – s-ar putea să nu sprijine obiectivele minții noastre conștiente. Cele mai mari impedimente în a realiza succesele la care visăm sunt limitările programate în subconștient. Aceste limitări nu numai că ne influențează comportamentul, dar pot să joace și un rol esențial în a ne determina fiziologia și starea de sănătate. După cum am văzut mai devreme, mintea joacă un rol important în controlarea sistemelor biologice care ne țin în viață.
Natura nu a intenționat ca prezența minților duale să fie „călcâiul lui Ahile” pentru specia omenească. De fapt, această dualitate ne oferă un avantaj minunat în viață. Gândiți-vă la ea, în felul următor: Ce s-ar fi întâmplat dacă am fi avut părinți și învățători conștienți, care să ne servească drept modele exemplare de viață și să se angajeze întotdeauna în relații pline de omenie cu toată lumea din comunitate, relații din care toți să aibă doar de câștigat?
Dacă mintea noastră subconștientă ar fi programată cu astfel de comportamente sănătoase, am putea să avem succes total în viață, fără ca măcar să fim conștienți de asta!
Cartile lui Bruce Lipton se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
