Bruce Lipton – Biologia Credinței: Placebo, Nocebo și Puterea Minții
Deși mulți dintre cei care lucrează în domeniul medical sunt conștienți de efectul placebo, puțini au luat în considerare implicațiile acestuia pentru autovindecare. Dacă gândirea pozitivă te poate scoate din depresie și poate să vindece un genunchi bolnav, gândiți-vă ce poate să facă gândirea negativă!
Atunci când mintea îmbunătățește starea de sănătate, prin sugestionare pozitivă, acest lucru se numește efectul placebo. În mod contrar, când aceeași minte este angajată în sugestionare negativă, care poate să deterioreze sănătatea, efectele negative se numesc efectul nocebo.
În medicină, efectul nocebo poate fi la fel de puternic ca și efectul placebo – un lucru pe care ar trebui să-l țineți minte, de fiecare dată când intrați în cabinetul unui doctor.
Prin cuvintele și prin comportamentul lor, doctorii le pot transmite pacienților mesaje care să le distrugă speranța – mesaje care, după părerea mea, sunt complet nejustificate. De exemplu, Albert Mason crede că incapacitatea sa de a le transmite optimism pacienților i-a zădărnicit mult eforturile în cazul bolnavilor cu ihtioză. Un alt exemplu este puterea potențială a afirmației: „Mai ai de trăit șase luni“. Dacă alegeți să credeți mesajul doctorului, este probabil să nu petreceți mai mult timp pe acest Pământ.
În acest capitol, am citat emisiunea din 2003, de la canalul de televiziune Discovery Health, Placebo: Mintea mai presus de medicină, pentru că este un compendiu bun al unora dintre cele mai interesante cazuri din medicină. Unul dintre segmentele mai deosebite era despre un doctor din Nashville, Clifton Meador, care reflectase la puterea potențială a efectului nocebo, vreme de treizeci de ani. În 1974, Meador avusese un pacient, Sam Londe, un vânzător de pantofi la pensie, care avea cancer la esofag – afecțiune considerată sută la sută fatală, la vremea aceea. Londe a fost tratat de cancerul respectiv, însă întreaga comunitate medicală „știa“ că acest cancer la esofag avea să apară din nou. Așa că moartea lui Londe, la câteva săptămâni după diagnostic, nu a fost deloc o surpriză.
Surpriza a venit după moartea lui Londe, când o autopsie a descoperit foarte puțină masă tumorală în corpul său – care nu era suficientă ca să-l omoare. Avea câteva pete pe ficat și una pe plămân, dar nu era nici urmă de cancerul la esofag, despre care toată lumea credea că îl omorâse. Meador a declarat pentru Discovery Health: „A murit de cancer, dar nu avea cancer“. De ce murise Londe, dacă nu avea cancer la esofag? Oare murise, întrucât credea că avea să moară? Cazul încă îl bântuia pe Meador, la treizeci de ani după moartea lui Londe: „Credeam că are cancer. El credea că are cancer.” Toată lumea în jurul lui credea la fel… oare au îndepărtat, în vreun fel, speranțele? Cazuri tulburătoare de nocebo sugerează că doctorii, părinții și învățătorii pot să distrugă speranța, programându-vă să credeți că sunteți neputincioși.
Credințele noastre pozitive și negative nu au impact numai asupra sănătății, ci și asupra tuturor aspectelor din viața noastră. Henry Ford avea dreptate în ceea ce privește eficiența liniilor de asamblare – și avea dreptate cu privire la puterea minții: „Dacă crezi că poți, sau dacă crezi că nu poți… ai dreptate”.
Gândiți-vă la situația omului care a băut pe nerăsuflate bacteriile despre care medicina credea că provoacă holera. Gândiți-vă la oamenii care merg pe jar, fără să se ardă. Dacă se clatină în credința lor nestrămutată că pot să o facă, sfârșesc prin a se arde la tălpi. Credințele acționează ca niște filtre pe un obiectiv și modifică modul în care vedeți lumea – iar sistemul vostru biologic se adaptează la aceste credințe.
Atunci când recunoaștem, cu adevărat, că credințele noastre au chiar atâta putere, deținem cheia libertății. Deși nu e ușor să schimbăm codurile machetelor noastre genetice, putem să schimbăm ce gândește mintea și să decidem altceva.
În prelegerile mele am două seturi de filtre de plastic – unele roșii și unele verzi, și le cer publicului să aleagă o culoare și apoi să privească prin filtru, la un ecran alb. Apoi le cer să spună cu voce tare, dacă imaginea pe care o proiectez pe ecran generează iubire, sau frică.
Cei care privesc prin filtrul roșu de „credințe” văd o imagine atrăgătoare, cu o cabană care se numește „Casa iubirii”, flori, un cer însorit și mesajul „Trăiesc în iubire”.
Cei care au filtrele verzi văd un cer amenințător și întunecat, o fantomă care plutește pe lângă o casă întunecată și mohorâtă și cuvintele: „Trăiesc în frică”. Întotdeauna sunt încântat să văd reacțiile publicului, atunci când jumătate strigă: „Trăiesc în iubire”, iar cealaltă jumătate, cu aceeași siguranță, strigă: „Trăiesc în frică”, privind aceeași imagine.
Apoi le cer să schimbe filtrele între ei. Ideea pe care vreau să o transmit este că putem să alegem ceea ce vedem. Putem să ne filtrăm viața prin credințe colorate în roz, care să ne ajute corpul să se dezvolte, sau putem să folosim un filtru întunecat, care transformă totul în negru și ne face corpul/mintea mai susceptibil la boală. Putem să trăim o viață de frică, sau una de iubire. Alegerea e a noastră!
Însă pot să vă spun cu siguranță că, dacă alegeți să vedeți o lume plină de iubire, corpul vostru va reacționa dezvoltându-se sănătos. Dacă alegeți să credeți că trăiți într-o lume întunecată, plină de frică, sănătatea corpului vostru va fi compromisă, căci, la nivel fiziologic, vă veți retrage într-o reacție de protecție.
Să învățăm cum să ne folosim mintea, pentru a promova dezvoltarea care reprezintă secretul vieții – de aceea am și numit această carte, Biologia credinței. Desigur că secretul vieții nu este deloc secret. Învățători cum au fost Buddha și Iisus ne spun aceeași poveste, de mii de ani încoace. Acum, știința arată și ea în aceeași direcție. Nu genele, ci credințele noastre sunt cele care ne controlează viața.
Da, dragele noastre credințe!
A trăi în iubire și a trăi în frică produc efecte opuse la nivelul corpului și minții. Înainte să părăsim acest capitol, aș vrea doar să mai subliniez încă o dată că nu e nimic rău să mergi prin viață, purtând proverbialii ochelari roz.
De fapt, ochelarii roz sunt necesari pentru ca celulele tale să prospere.
Gândurile pozitive sunt o cerință biologică, pentru o viață fericită și sănătoasă.
Ca să folosesc cuvintele lui Mahatma Gandhi:
Credințele tale devin gândurile tale,
Gândurile tale devin cuvintele tale,
Cuvintele tale devin acțiunile tale,
Acțiunile tale devin obiceiurile tale,
Obiceiurile tale devin valorile tale,
Valorile tale devin destinul tău.
Cartile lui Bruce Lipton se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
