Old (2021) – Oamenii sunt prizonierii timpului, viata este traita in timp

O familie aflată în vacanță într-o zonă tropicală realizează că plaja izolată pe care se opresc pentru relaxare preț de câteva ore le accelerează îmbătrânirea, reducându-le viața la o singură zi. Timpul fizic joaca un rol important in psihic si psihicul are o influenta importanta asupra fizicului. Suntem prinsi in aceasta lupta, in aceasta influenta. Trebuie sa accepti timpul fizic pentru a prinde autobuzul sau trenul, dar daca respingi in totalitate timpul psihologic, atunci putem avea un timp care este destul de diferit, timpul care nu este relationat cu nimic. Atunci timpul nu mai este dezordine; este o ordine extraordinara.

Vezi clip reclama la filmul Old (2021):

 

Dilatarea temporală gravitațională este o formă de dilatare a timpului, o diferență reală a timpului scurs între două evenimente, măsurată de observatori situați la distanțe variabile față de o masă ce exercită câmp gravitațional. Cu cât este mai mare potențialul gravitațional cu cât este mai departe ceasul de sursa de gravitație, cu atât timpul trece mai repede. Albert Einstein a prezis inițial acest efect în teoria relativității, și de atunci a fost confirmat de testele relativității generale. Aceasta s-a demonstrat prin observarea faptului că ceasurile atomice de la altitudini diferite (și astfel de la potențial gravitațional diferit) vor arăta în cele din urmă ore diferite. Efectele detectate în astfel de experimente efectuate pe Pământ sunt extrem de mici, diferențele fiind măsurate în nanosecunde. Relativ la vârsta Pământului de miliarde de ani, miezul Pământului este efectiv cu 2,5 ani mai tânăr decât suprafața sa.Demonstrarea efectelor mai mari ar necesita distanțe mai mari de Pământ sau o sursă gravitațională mai mare. Dilatarea gravitațională a timpului a fost descrisă inițial de Albert Einstein în 1907 ca o consecință a relativității restrânse în sistemele de referință accelerate. În relativitatea generală, se consideră că există o diferență în trecerea timpului propriu în poziții diferite după cum descrie un tensor metric al spațiu-timpului. Existența dilatării gravitaționale a timpului a fost confirmată pentru prima dată de experimentul Pound-Rebkaîn 1959. (Wikipedia)

 

Rădăcinile timpului fizic sunt înfipte în veşnicie. Şi, prin scurgerea sa necontenită se îndreaptă spre aceeaşi veşnicie. Aflat într-o continuă mobilitate şi noutate, totodată, de la un moment la altul, este ireversibil. Deci, nu se opreşte niciodată şi nici nu face cale întoarsă. Desprinderea de mişcarea acestui timp echivalează cu desprinderea de viaţă. Or, consecinţele unei asemenea rupturi nu pot fi altfel decât păgubitoare atât pentru individ, cât şi pentru întreaga comunitate.

Timpul psihic este cu totul diferit, atât ca substanţă, cât şi ca dimensiune de manifestare. El este un produs al gândirii individuale, deci limitat de dimensiunile fiecărui ins în parte. Practic, acest timp se sprijină pe imagini lipsite de consistenţă, care ne împiedică să luăm contact cu realitatea vieţii ce se desfăşoară în clipa de faţă. Ieri şi miile de ieri care ne-au condiţionat mentalitatea – modul specific de gândire – ne-au transformat în veritabili roboţi, care, la întâlnirea cu viaţa, reacţionăm ca nişte maşini dinainte programate. In acest caz, orice gen de relaţie, fie că este vorba de semeni, fie de restul existenţei în ansamblul manifestărilor ei, va fi, de fiecare dată, pervertită.

Imaginea, mai mult sau mai puţin favorabilă ce mi-am făcut-o despre lume, în general, şi care ne defineşte ca “ego”, va constitui un permanent ecran, prin care vom privi, înţelege şi acţiona de fiecare dată în contactul cu existenţa. Intrebarea pe care trebuie să ne-o punem fiecare, este aceea dacă vedem cu adevărat această ficţiune ca mod eronat de funcţionare? Venim cumva cu justificări, că altfel nu se poate? Dacă da, atunci orice investigaţie a fiinţei noastre se întrerupe brusc şi vom continua să ne ducem viaţa pe Golgota creeată de noi în nenumăratele reîncarnări. Numai şi numai de noi depinde să mergem cu descifrarea şi scoaterea la lumină a greşelilor funcţionale pe care le săvârşim aproape cu fiecare respiraţie. Mesajul cunoaşterii de sine vă oferă atât încrederea în forţe proprii, cât şi absoluta eficacitate. Un practicant serios nu disperă niciodată. Experimentul întâlnirii cu noi înşine se reia de fiecare dată cu aceeaşi hotărâre şi simplitate. Toate intervenţiile gândirii haotice sunt întâmpinate cu toată atenţia, fără nici un fel de intervenţie. O adevărată linişte numai în această ipostază se cucereşte, îndestulându-ne plenar cu influenţele sale binefăcătoare.

Numai în stare de linişte sufletească, ca fiinţe eliberate de timpul psihic, vom fi în măsură să întâlnim viaţa aşa cum vine ea. In acest climat, Sacral existent în noi ne cucereşte întreaga fiinţă prin calitatea de Iubire absolută, singura în măsură să transforme omul vechi în altul nou, conform purităţii divine din care, de fapt, provine. (Ilie Cioara)


Susține-ne cu o donație!