Omraam Mikhael Aivanhov – Știința Inițiatică din Rugăciunea “Tatăl Nostru”
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Iisus a dat discipolilor săi o rugăciune pe care toți creștinii o spun de atunci și care este numită ”Tatăl nostru”, sau rugăciunea duminicală. El a pus în această rugăciune o știință foarte veche care exista cu mult înaintea Lui și pe care a primit-o din tradiție, dar El atât de mult a rezumat-o, condensat-o, că este dificil să o sesizăm în toată profunzimea sa.
Un inițiat procedează la fel ca și natura. Priviți: un arbore întreg cu rădăcinile, trunchiul, ramurile, frunzele, florile și fructele sale; natura a reușit să îl rezume magnific, magistral, într-un mic miez, o mică sămânță. Toată această minune care este arborele, cu posibilitățile sale de a produce fructe, de a trăi mult timp și de a rezista intemperiilor, toate acestea sunt ascunse într-o sămânță pe care o punem în pământ. Ei bine, Iisus a făcut același lucru: toată știința pe care o poseda, a vrut să o rezume în “Tatăl nostru”, cu speranța că oamenii care îl recită și care meditează la ea, vor planta această sămânță în sufletul lor, o vor îngriji, o vor proteja, o vor cultiva, pentru a descoperi acest arbore imens al Științei inițiatice pe care ni L-a lăsat.
Toți creștinii: catolici, protestanți, ortodocși spun această rugăciune, dar fără a-i înțelege prea bine sensul. Unii chiar găsesc că nu este atât de bogată, nici elocventă, în timp ce ei au compus alte rugăciuni, impresionante, da, poetice, complete… interminabile! De care sunt foarte mulțumiți. Dar ce conțin acestea? Nu mare lucru.
Să încercăm deci să vedem care este semnificația acestei rugăciuni, cu toate că nu vom putea spune totul, atât e de imensă.
”Tatăl nostru care ești în ceruri.” Există un Creator, Stăpânul Cerului și al pământului și al întregului univers. Și pentru că e spus că El este în “Ceruri”, înseamnă că există în spațiu mai multe regiuni. Tradiția iudaică le-a dat un nume: Kether, Hohmah, Binah, Hesed, Gebourah, Tipheret, Netzach, Hod, Iesod, Malkout.
Aceste regiuni sunt populate de o mulțime de creaturi: toate ierarhiile îngerești de la Îngeri până la Serafini. În aceste ceruri (pe care Kabbala le numește sefiroturi) locuiește acel Dumnezeu pe care Moise și Profeții Vechiului Testament l-au descris ca pe un foc devorant, un despot teribil, pe care nu putem să-L iubim și în fața căruia trebuia să tremurăm, pentru că “frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii”. Apoi a venit Iisus și ni L-a prezentat pe Dumnezeu ca Tatăl nostru.
Iisus a venit să înlocuiască frica prin iubire. În loc să-i fie frică de acest teribil Dumnezeu, omul poate să-l iubească, el se poate strânge la pieptul Lui ca la pieptul unui bun părinte. Această iubire, această tandrețe pentru Domnul ca pentru un tată, pentru care toate ființele sunt fii și fiice, iată ce a adus Iisus.
”Tatăl nostru care ești în ceruri.” și dacă în ceruri, înseamnă că și noi suntem, că și noi putem fi; căci acolo unde este tatăl și fiul va fi într-o zi. O întreagă speranță este ascunsă în acele cuvinte, speranța unui mare viitor. Dumnezeu ne-a creat după imaginea Sa. El este Tatăl nostru și noi suntem moștenitorii Săi. “El ne va da regate. El ne va da tot .” “Sfințească-se numele Tău ”. Dumnezeu are deci un nume, pe care trebuie să-l cunoști pentru a-l putea sfinți. Creștinii nu dau niciodată un nume lui Dumnezeu, ei Îl numesc Dumnezeu și atât. Dar Iisus, care era moștenitorul unei lungi tradiții, știa că Dumnezeu are un nume misterios, necunoscut. Când, odată pe an, Marele Preot pronunța acest Nume în sanctuarul Templului din Ierusalim, vocea sa trebuia acoperită de sunetele a tot felul de instrumente: flaute, trompete, țimbale, astfel ca poporul adunat să nu Îl audă. Despre acest Nume pe care îl găsim în Vechiul Testament: scris Yahve sau Iehova, nu știm decât că este alcătuit din patru litere: Iod, He, Vav, He.
Tradiția cabalistică menționează că numele lui Dumnezeu este El însuși compus din 72 de nume sau puteri. Dar pentru a putea înțelege mai bine, voi adăuga câteva informații asupra modului în care Cabbala le prezintă. Fiecare din literele alfabetului ebraic are un număr și pentru că Iod=10, He=5 și Vav=6, suma celor patru litere dă 10+5+6+5=26. Când cabaliștii înscriu Numele lui Dumnezeu într-un triunghi îl prezintă astfel:
Numele scris în felul acesta posedă 24 de noduri, care reprezintă pe cei 24 de Bătrâni de care vorbește Apocalipsa. Din fiecare nod pleacă 3 petale, ceea ce dă cifra 72.
Acum, ce înseamnă “a sfinți numele lui Dumnezeu“? Să nu fiți mirați dacă pentru a lumina această întrebare voi începe prin a face apel la cele 4 elemente: pământ, apă, aer, foc, prin care lumea a fost creată. Corpul nostru, inima, intelectul nostru, sufletul nostru sunt în legătură cu forțele și calitățile celor patru elemente.
Fiecare din ele este prezidat de un înger. Iată de ce când un Inițiat vrea să se purifice, cere Îngerului pământului să-i înghită impuritățile corpului fizic, Îngerului apei să-i spele inima, Îngerului aerului să-i purifice intelectul și Îngerului focului să-i sfințească sufletul și spiritul. Sfințirea, santificarea deci, este legată de lumea cea mai înaltă a sufletului și a spiritului, care este lumea focului și a luminii.
Sfințirea este însoțită întotdeauna de ideea luminii. Este ceea ce ne arată foarte elocvent limba bulgară. În limba bulgară “sfânt” se spune SVETIA și acest cuvânt are aceeași rădăcină ca și SVETLINA= lumină. Sfântul (SVETIA) este o ființă care posedă lumina (SVETLINA): totul este aprins în el, strălucește, radiază. De altfel sfinții nu sunt reprezentați cu o aureolă de lumină în jurul capului? Sfințenia este calitate a luminii, a luminii pure care strălucește în spirit.
Singur, numai cine este pur poate purifica, numai cel sfânt poate sfinți. De aceea, în cea mai înaltă lumină a spiritului nostru, trebuie să sfințim numele lui Dumnezeu. Numele reprezintă, rezumă, conține Entitatea care îl poartă.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
