Osho – Libertate și Responsabilitate: Calea spre Moksha

Libertatea este posibilă doar atunci când ești atât de integrat încât îți poți asuma responsabilitatea de a fi liber. Lumea nu este liberă pentru că oamenii nu sunt maturi. Revoluționarii au încercat multe de-a lungul secolelor, dar toți eșuează. Adeptții utopiilor s-au gândit dintotdeauna cum să facă pentru ca omul să fie liber, dar nimeni nu își bate capul – pentru că omul nu poate fi liber până când nu este integrat. Numai un Buddha poate fi liber, un Mahavira, un Hristos, un Mohamed, un Zarathustra, pentru că libertatea înseamnă că omul este pe deplin conștient.

Dacă nu ești conștient, atunci este nevoie de stat, de guvern, de poliție, de tribunale. Atunci libertatea trebuie tăiată pretutindeni. Atunci ea există numai cu numele; de fapt, nici nu există.

Cum poate exista libertatea câtă vreme există o formă de conducere? – este imposibil.

Dar ce este de făcut?

Dacă guvernele dispar, va fi anarhie.

Libertatea nu apare odată cu dispariția guvernelor, pentru că ar fi pur și simplu anarhie.

Ar fi mai rău decât este acum. S-ar genera nebunie.

Poliția este necesară pentru că tu nu ești vigilent.

Altfel, care este scopul unui polițist care stă în intersecție?

Dacă oamenii sunt vigilenți, polițistul poate fi înlăturat, va trebui să fie înlăturat pentru că este inutil.

Dar oamenii nu sunt conștienți.

Așadar, atunci când vorbesc despre libertate, mă refer la faptul de a fi responsabil.

Cu cât ești mai responsabil, cu atât ești mai liber; sau cu cât devii mai liber, cu atât mai multă responsabilitate vine odată cu ea.

Prin urmare, trebuie să fii foarte alert în ceea ce întreprinzi, în ceea ce spui.

Trebuie să fii foarte atent chiar și la micile gesturi inconștiente – pentru că nimeni altcineva nu te poate controla, doar tu.

Când spun că ești liber, vreau să spun că ești un Dumnezeu.

Aceasta nu este o licență, ci este o disciplină imensă.

A te elibera de societate nu este suficient.

A fi liber și responsabil, a fi liber în mod responsabil – numai atunci ești cu adevărat liber, altfel vei fi prins într-un alt tipar.

Cel care se ridică împotriva societății este un om care reacționează, călugării zen sunt oameni rebeli.

Când reacționezi, tu mergi în sens opus: dacă societatea spune nu drogurilor, tu vei spune că drogurile sunt singurul panaceu.

Dacă societatea spune să faci asta, vei face imediat opusul.

Dar ține minte, dacă faci opusul a ceea ce spune societatea, ești în continuare prins în capcana ei pentru că societatea a decis ce trebuie să faci.

Până și opusul este decis de societate.

Societatea spune nu drogurilor, prin urmare tu spui: „Mă voi droga”.

Dacă spui nu, societatea e cea care a decis direcția în care o vei lua.

Prin urmare, cel care se conformează societății face parte din ea, cel care reacționează împotriva ei este și el prins în capcana societății.

Unul spune da societății, celălalt îi spune nu, dar ambii reacționează. Cine vrea să fie cu adevărat liber nu spune nici da, nici nu.

Există trei tipuri de libertate.

Una este „libertatea față de” , o formă negativă de libertate: libertate față de tată, de mamă, de biserică, de societate.

Aceasta este o formă negativă de libertate – libertatea față de ceva -, ea este bună la început, dar nu poate reprezenta scopul final.

Odată ce te eliberezi de părinți ce vei face?

După ce te vei fi eliberat de societate vei fi dezorientat.

Vei pierde sensul și semnificația vieții tale, pentru că întreaga ta viață avea un sens atunci când spuneai „nu“.

De acum, cui îi vei mai spune nu?

Un tânăr a venit la mine: voia să se însoare cu o fată.

Era un brahmin dintr-o castă foarte importantă, foarte respectat în oraș, și voia să se însoare cu o fată parsi.

Părinții s-au declarat împotriva acestei nunți.

I-au spus că dacă se căsătorește cu acea fată, îl vor dezmoșteni – și era singurul lor fiu.

Cu cât se încăpățânau mai tare părinții, cu atât mai hotărât devenea tânărul.

Venise la mine să îmi ceară sfatul.

I-am spus:

„Meditează câteva zile la un lucru: ești cu adevărat interesat să te căsătorești cu acea fată, sau te interesează doar să le spui nu părinților?”

El mi-a răspuns:

„De ce îmi spui asta? O iubesc pe fată, sunt îndrăgostit de ea!”

I-am spus:

„În cazul ăsta, însoară-te cu ea.

Dar eu nu văd iubire în ochii tăi, nu văd iubire în inima ta. Nu simt parfumul iubirii.

Văd doar o aură negativă în jurul tău, pe chipul tău.

Ea îmi arată că vrei să te declari împotriva părinților tăi – fata este doar o scuză”.

Dar nu a vrut să asculte.

Dacă nu voia să asculte de părinții lui, cum ar fi putut să asculte de mine?

S-a căsătorit.

După șase luni a venit să mă vadă, plângând și suspinând.

A căzut la picioarele mele și a zis:

„Aveai dreptate – nu o iubesc pe acea femeie, iubirea era falsă. Aveai dreptate, diagnosticul tău era corect.

Acum, că m-am însurat cu ea și nu am ascultat de ordinul părinților, toată iubirea a dispărut.”

Asta înseamnă „libertate față de“. Nu este tocmai libertate, dar e mai bine decât nimic.

Al doilea tip de libertate este „libertatea pentru” – libertatea pozitivă.

Interesul tău nu este legat de negarea a ceva, ci de crearea a ceva.

De exemplu, vrei să fii poet și doar pentru că vrei să fii poet le spui nu părinților tăi.

Dar problema de bază este aceea că vrei să fii poet, iar părinții tăi vor să fii instalator.

„Mai bine fii instalator! Ești mai bine plătit, e mai avantajos din punct de vedere financiar, ești mai respectat.

Poet?

Oamenii vor crede că ești nebun! Și cum vei trăi? Cum îți vei întreține nevasta și copiii? Poezia nu plătește facturile!”

Dar dacă ești făcut pentru poezie și ești gata să riști totul pentru ea, tipul acesta de libertate este superior celui anterior.

Este libertate pozitivă – „libertate pentru”.

Chiar dacă va fi să trăiești în sărăcie, vei fi fericit, împlinit.

Chiar de va trebui să tai lemne pentru a rămâne poet, vei fi pe deplin fericit, împlinit, pentru că faci ceea ce îți doreai să faci, faci ceea ce ești menit să faci.

Este libertate pozitivă.

Apoi există un al treilea tip de libertate, cea mai înaltă formă de libertate posibilă;

În Orient se numește „moksha” – suprema libertate, libertatea pură, cea de dincolo de libertatea pozitivă și negativă.

Învață în primul rând să spui nu, apoi să spui da, apoi uită de ambele, fii tu.

Cel de-al treilea tip de libertate nu este libertatea împotriva a ceva, nu este libertatea în favoarea a ceva, este doar libertatea în sine.

Devii pur și simplu liber – nu mai ești împotriva a nimic, nu mai ești în favoarea a nimic.

„Libertatea față de“ este politică, de aceea toate revoluțiile politice eșuează în final – asta în cazul în care sunt izbutite.

Dacă sunt neizbutite, pot continua să spere, dar în momentul în care izbutesc vor eșua, pentru că nu știu ce să facă.

Asta s-a întâmplat și cu Revoluția franceză, cu cea rusă… asta se întâmplă cu orice revoluție.

O revoluție politică este „libertatea față de“.

Odată ce țarul nu mai este la putere, ești dezorientat: ce este de făcut acum?

Întreaga viață ți-ai dedicat-o luptând împotriva țarului; nu știi decât un lucru, cum să lupți împotriva țarului.

Odată ce țarul a fost înlăturat, ești încurcat; toată priceperea ta devine inutilă.

Vei descoperi că ești foarte gol.

„Libertatea pentru”- este artistică, creativă, științifică.

Iar „libertatea pură” – este religioasă.

Eu te învăț „moksha – libertatea pură”, nici împotriva a ceva, nici în favoarea a ceva, „neti neti” – nici asta, nici ailaltă -, ci libertate pură, parfumul libertății, când DA-ul a distrus NU-ul tău, le poți arunca pe amândouă.

Aceasta este suprema bucurie, suprema libertate și suprema realizare.

De obicei, în dicționare, responsabilitate înseamnă sarcină, înseamnă a face lucruri în felul în care părinții tăi așteaptă ca tu să le faci, în felul în care profesorii tăi, politicienii tăi așteaptă să le faci.

Responsabilitatea ta este să îndeplinești cerințele pe care le au de la tine cei mai în vârstă decât tine și societatea.

Dacă te porți corespunzător, ești o persoană responsabilă; dacă acționezi de capul tău – individual -, ești iresponsabil.

Fapt este că însuși cuvântul responsabilitate ar trebui separat în trei cuvinte; el înseamnă „abilitatea de a răspunde”.

Iar răspunsul este posibil doar dacă ești spontan, aici și acum.

Răspunsul înseamnă că atenția ta, conștientizarea, conștiința ta este în totalitate aici și acum, în prezent.

Așa că, indiferent ce se întâmplă, răspunzi cu toată ființa ta.

Nu ții cont de nimeni altcineva, de nici o sfântă scriptură și de nici un sfânt idiot.

Ești pur și simplu în momentul prezent.

Capacitatea aceasta de a răspunde este responsabilitate.

Viața te face să te confrunți cu noi și noi situații.

Și dacă aștepți să fii ghidat de experiențe trecute, vei rata oportunitatea de a acționa responsabil, spontan.

Pentru mine, cea mai mare moralitate este să acționezi spontan.

Și vei avea întotdeauna dreptate, întrucât întreaga ta conștiință va fi implicată în acest proces.

Mai mult de atât nu poți face.

Mai mult de atât, existența nu poate cere de la tine.

Iar dacă ești concentrat numai pe prezent, ce ai putea face mai mult?

Îți folosești întreaga energie și conștiință pentru a rezolva problema, pentru a ieși din acea situație. Mai mult de atât nu este posibil.

Așa că orice se întâmplă, este în regulă.

Întreaga idee de responsabilitate și de a fi ghidat de experiență îți este inoculată de oameni care nu doresc ca tu să fii aici și acum.

Oamenii îți dau încontinuu sfaturi despre cum să te comporți, ce să faci, dar habar nu au că viața nu funcționează conform criteriilor lor.

Îndrumarea lor devine îndrumare greșită în orice moment real.

Nu-ți face griji în privința trecutului. Ce este trecut rămâne trecut. Trebuie să fii în prezent. Și este singura manieră de a fi responsabil. Singurul mod de a face față situației cu care te confrunți.

La o analiză finală, tu ești întotdeauna factorul decisiv – cel care decide ce ți se întâmplă.

Ține minte. Asta este cheia!

Dacă ești nefericit, tu ești responsabil.

Dacă nu trăiești cum ar trebui, tu ești responsabil. Responsabilitatea este în totalitate a ta.

Nu te teme de responsabilitatea aceasta.

Mulți oameni se tem de responsabilitate pentru că nu văd cealaltă față a monedei.

Pe o față este scris „responsabilitate”, pe cealaltă „libertate”.

Responsabilitate înseamnă libertate.

Dacă altcineva te forțează să trăiești în nenorocire, atunci nu ai cum să ieși la suprafață – cum ai putea, când ești forțat de cineva?

Dacă celălalt nu decide să te ajute, nu ai cum să ieși.

Dacă tu ești cel responsabil de propria nenorocire, atunci doar tu poți decide.

Dacă îți place să fii nenorocit, fii pe deplin nenorocit – nu-i problemă. Bucură-te!

Dacă nu te bucuri, renunță. Trebuie.

Ceea ce am observat este faptul că oamenii se gândesc că vor să fie fericiți, dar ce pot să facă? – sunt forțați să fie nenorociți.

Este pur și simplu absurd.

Nimeni nu forțează pe nimeni – nimeni nu poate forța pe nimeni să fie nenorocit.

Un om care știe cum să fie fericit este fericit în orice situație.

Nu există pentru el o situație care să nu îi poată aduce fericire.

Și pe de altă parte există persoane care au învățat șmecheria pentru a fi nefericite.

Nu există nici o situație în care să nu găsească o fărâmă de nefericire.

Orice îți dorești să găsești, vei găsi.

Viața continuă să îți ofere o mulțime de lucruri. Tu alegi!

Am auzit o poveste:

Doi bărbați erau în închisoare.

Era lună plină; ambii stăteau lângă fereastra celulei lor întunecate.

Luna plină era pe cer.

Unul privea la lună; era sezonul ploios și era multă mocirlă în fața ferestrei. Murdărie și miros urât.

Un bărbat privea luna, celălalt mizeria de pe jos.

Cel care privea mocirla se simțea, bineînțeles, nefericit.

Iar cel care privea luna strălucea; fața lui reflecta luna; ochii îi erau plini de frumusețe.

Uităse complet că era în închisoare.

Amândoi priveau pe aceeași fereastră, dar vedeau lucruri diferite.

Există oameni cărora, dacă le arăți un tufiș de trandafiri, ei nu fac altceva decât să numere spinii.

Și după ce au numărat mii de spini, e logic că nu mai au cum să vadă trandafirul.

De fapt, lumea lor interioară le spune:

„Cum este posibil? – printre atâția spini, cum de este posibil să existe un trandafir? Este o iluzie, nu poate fi adevărat. Sau chiar dacă este adevărat, este inutil.”

Și apoi mai există acel tip de oameni care nu văd spinii trandafirului – ei se uită la trandafir.

Și, privind trandafirul, simțindu-l, celebrând momentul, constată că spinii nu sunt chiar atât de spinoși.

Cum ar putea fi, dacă cresc în același tufiș ca floarea de trandafir?

Când mintea lor se concentrează pe floarea de trandafir, încep să privească spinii cu alții ochi: se gândesc că ei există pentru a proteja floarea. Nu mai sunt urâți, nu mai sunt irelevanți; nu mai sunt „anti” – atitudinea devine pozitivă.

Ține de tine să faci ce vrei cu viața ta.

O conștiință iluminată face până și moartea să fie frumoasă.

O conștiință întunecată face până și viața să fie urâtă.

Pentru o conștiință luminoasă, nu există decât frumusețe – numai frumusețe. Numai beatitudine există – numai beatitudine.

Prin urmare, problema nu este cum să transformi urâțenia în frumusețe, cum să transformi nenorocirea în fericire, nu.

Problema este cum să transformi inconștientul în conștient, atitudinea negativă în cea pozitivă – cum să îți schimbi lumea interioară, cum să ajungi la valorile care afirmă viața și să scapi de valorile care neagă viața.

 

---

Cartile lui Osho se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

---