Paramahansa Yogananda – Învierea Maestrului și Lumile Nevăzute
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Așa precum profeții au ca misiune să ajute umanitatea să evolueze spiritual sau să-și ispășească karma fizică, tot așa Dumnezeu mi-a încredințat, într-o lume superioară, misiunea de ghid spiritual salvator, explică Sri Yukteswar. Această lume se numește Hiranyaloka (“Planeta astrală iluminată”). Sarcina mea esențială este să ajut ființele suficient de evoluate să-și ispășească karma astrală, pentru a se elibera astfel definitiv de renașterile astrale. Locuitorii din Hiranyaloka sunt înzestrați cu un înalt grad de evoluție spirituală; în cursul ultimei lor încarnări terestre, fiecare dintre ei atingând, datorită practicii yoga și meditației profunde, puterea de a părăsi în stare de deplină conștiință propriul corp fizic în momentul morții.
Nimeni nu este altfel demn și nu poate să intre în Hiranyaloka dacă nu a depășit, pe când încă exista în sfera terestră, stadiul de savikalpa samadhi, pentru a-l atinge pe cel de nirvikalpa samadhi.
Locuitorii din Hiranyaloka au trecut deja prin acel domeniu al astralului unde oamenii stau în general pentru un timp mai lung sau mai scurt după moarte, în funcție de karma lor; mulți au rupt deja mare parte dintre lanțurile acțiunilor lor trecute în lumea astrală, căci numai ființele avansate pot să ducă la bun sfârșit această acțiune de mântuire. Pentru a-și purifica în întregime de orice reziduu karma-ic corpul lor astral, aceste ființe superioare renasc, prin intermediul legilor cosmice specifice acestui tărâm, cu un nou corp astral mult mai rafinat, în lumea din Hiranyaloka, soare (adevărat focar sublim) al cosmosului astral în care eu am reînviat după părăsirea corpului fizic, pentru a le oferi directive spirituale acestor ființe de acolo. Hiranyaloka cuprinde de asemenea, ființe extrem de avansate venite dintr-un tărâm net superior, lumea cauzală, încă și mai subtil!
O asemenea fuziune profund spirituală se stabilise între Maestrul meu și mine, încât el îmi comunica aproape totul printr-un fel de subtilă viziune reciprocă, atât prin intermediul cuvintelor, cât și prin intermediul transmisiei telepatice a gândurilor.
Scrierile străvechi yoghine învață”, continuă Sri Yukteswar că Dumnezeu a îmbrăcat spiritul uman cu trei învelișuri succesive: corpul cauzal țesut și alcătuit din idei, corpul astral subtil, reședință sau vehicul al mentalului (Manas) și al afectivității și, în sfârșit, corpul fizic grosier. Pe pământ omul este înzestrat cu un aparat senzorial care are corespondență la ființa astrală într-un corp format din prana. Ființa cauzală “trăiește” și se mișcă în sfera grandioasă extrem de subtilă și beatifică a ideilor pure. Activitățile mele actuale mă pun mai mereu în contact cu ființe evoluate ale astralului care se pregătesc cu asiduitate să pătrundă și să rămână pentru totdeauna în universul cauzal.
Învățătorule adorat, mai oferă-mi te rog și alte detalii semnificative asupra cosmosului astral.” Deși oarecum mai slăbisem strânsoarea, brațele mele încă îl mai înconjurau pe Sri Yukteshwar. Comoară mai de preț decât toate comorile era guru-l meu, care a învins moartea să vină la mine!
Există o infinitate uluitoare de planete astrale populate cu ființe astrale care mai de care mai frumoase și extraordinare”, îmi explică Maestrul. “Pentru a călători de la o lume astrală la alta, locuitorii lor se servesc spontan de simțurile lor astrale, utilizând instantaneu diferitele energii astrale subtile, ce sunt mult mai rapide și mai puternice decât electricitatea sau radiațiile cunoscute de oameni.
Universul astral, fiind alcătuit din formele subtile rafinate ale luminii diferențiate (akasha), este surprinzător de mult mai frumos, mai plin de iubire și mai vast decât cosmosul material. Întregul univers fizic, deși pare infinit pentru oameni este, analogic vorbind, suspendat precum o mică cabină (nacelă) solidă, la aeronava gigantică a universului astral. Nenumărate sunt într-adevăr galaxiile materiale care se găsesc împrăștiate în puzderia stelelor și constelațiilor, dar cu mult mai numeroase sunt galaxiile și constelațiile universului astral, ale căror sisteme solare au planete astrale incomparabil mai frumoase și mai uluitoare decât acelea ale voastre; acolo, în zori, sorii lor fascinanți strălucesc în mii de indescriptibile aurore boreale în ochii plini de dragoste și fericire ai locuitorilor lor. Ziua și noaptea acolo sunt mult mai lungi decât pe pământ.
Universul astral este în general infinit mai frumos, mai delicat, mai plin de dragoste și mai pur, el fiind incomparabil mai armonios și mai bine organizat decât lumea fizică.
Acolo nu există nici zone de deșert, nici planete nelocuibile. Flagelurile terestre: ierburile rele sau veninoase, microbii, insectele sau șerpii sunt aproape complet necunoscute în lumea astrală, ca de altfel și diferențele de climat sau de anotimp; o eternă vară sublimă domnește acolo, temperată de fermecătoare ploi torențiale cu milioane de picături multicolore; în anumite zone apar rareori ninsori de o albeață orbitoare. Pe planetele astrale se află de asemenea lacuri de opal, mări luminoase, râuri cristaline de culoarea curcubeului, care le înfrumusețează peisajele de paradis. Locuitorii astralului trăiesc acolo stări de indescriptibilă fericire și, plini de bucurie și armonie, se iubesc copleșiți de altruism și bunătate.
Universul astral obișnuit – dar nu lumea superioară din Hiranyaloka – este populat de zeci de milioane de suflete umane, venite mai mult sau mai puțin recent de pe pământ, ca și de sute de miliarde de alte ființe: zâne, sirene, pești, animale, salamandre, gnomi (pitici), semi-zei sau alte spirite, locuind pe diferite planete astrale, după afinitățile lor specifice și în conformitate cu nuanțele karma-ei lor. Zone întregi cu diferite frecvențe vibratorii sunt aici, în astral, rezervate atât spiritelor bune, cât și rele. Cele bune pot să se deplaseze aproape instantaneu, liber, de la o zonă la alta, pe când cele rele sunt în mod strict limitate și închise pe planeta sau tărâmul lor. La fel precum oamenii trăiesc la suprafața globului, viermii în pământ, peștii în apă, păsările în special în aer, într-un mod asemănător, diferitele categorii de ființe subtile astrale, de la cele superioare la cele inferioare, sunt distribuite după propria frecvență dominantă.
Îngerii decăzuți (involuați), expulzați din sferele superioare ale lumii astrale, sunt cel mai adesea într-un război perpetuu chiar între ei și utilizează pentru aceasta bombe cu ‘energii malefice’, fluxuri vibratorii captate prin mantre. Aceste ființe egoiste, sadice și răufăcătoare bântuie îndârjite numai prin întunecatele regiuni infernale ale astralului inferior plin de energii malefice, întunecat și apăsător, unde ele își ispășesc până la urmă, în timp de zeci sau sute de ani astrali, karma lor rea, prin suferință, chinuri cumplite, coșmaruri îngrozitoare și spaime de nedescris.
În vastul univers astral sublim – care se află deasupra negrei închisori astrale -, totul este doar frumusețe, iubire, armonie și splendoare. Cosmosul astral, fiind în modul cel mai natural în armonie cu perfecțiunea divină, fiecare lucru, ființă de acolo este creat în mod direct prin voința și imaginația divină, și parțial prin cele ale ființei astrale. Ființa astrală posedă capacitatea de a modela, prin imaginație și gând, orice formă sau de a perfecționa frumusețea a ceea ce Creatorul Suprem a creat deja. Căci El a dat fiilor săi din astral privilegiul sublim de a putea să modifice sau să transforme la voință cosmosul lor astral.
Dacă, pe Pământ, materia solidă este modificată prin laborioase și complexe procese chimice și fizice, aici, în acest univers superior, un simplu act de voință și imaginație este suficient pentru a modifica în lichid, gaz sau energie materia subtilă caracteristică lumii astrale.
Umanitatea este confruntată cu războaie, pe pământ, pe mări și în aer. Lumea astrală, din contră, este aceea a bucuriei, a armoniei, a jocurilor amoroase, a iubirii profunde și a egalității. Ființa astrală își modifică prin materializare și dematerializare adecvată corpul astral la voință. Flori, pești sau animale pot aici să se transforme temporar în ființe omenești astrale sau chiar să ia nu contează ce formă aproape identică cu aceea a altor făpturi astrale. Toți locuitorii astralului comunică între ei cu o ușurință extraordinară, telepatic, fără nici un fel de aparat. Nici o lege bine definită a naturii, în afara rezonanței cu energiile binelui, iubirii și armoniei divine, nu li se impune; astfel, un arbore astral poate fi determinat instantaneu, prin același act de voință descris anterior, să producă o portocală sau orice alt fruct, ori o floare sau uneori chiar obiecte. Există totuși în lumea astrală și anumite restricții de ordin karma-ic, care fac să nu fie permis chiar orice, dar în general nu există, cu excepția valorilor supreme divine, nici o scară a valorilor prea rigidă între diferitele ființe și obiecte ale astralului; totul aici este pătruns de lumina divină esențială, creatoare (Akasha).
Nimeni dintre locuitorii astralului nu se mai naște din femeie; copiii, în cazul cuplurilor astrale, sunt în mod direct și fulgerător materializați de ființa astrală care îi dorește, datorită voinței sale cosmice și se condensează într-o formă astrală precis definită. Sufletele recent lipsite de corpuri fizice, care părăsesc lumea terestră sau planul fizic al altor planete prin aşa-zisa “moarte”, sunt uneori atrase într-un “cămin” al unui cuplu astral, grație afinităților psihice, mentale și spirituale pe care le prezintă sufletul în cauză.
Un corp astral este total insensibil la frig, la căldură sau orice altă condiție naturală. Anatomia caracteristică corpului astral comportă un creier subtil astral sau “lotusul cu 1000 de petale de lumină” (sahasrara) și cei 6 centri subtili – chakra -, ce se află plasați de-a lungul lui sushumna nadi, sau axul esențial subtil cerebro spinal. Inima astrală își ia energia subtilă afectivă și lumina iubirii divine din subtilul creier astral (sahasrara) și apoi o retrimite în tot corpul astral sub forma “biotronilor sau diferitelor forme de prana”.
Ființa astrală acționează asupra corpului său prin intermediul acestor subtile energii prana-ice (biotronice) sau cu ajutorul vibrațiilor subtil energetice ale unor mantra care permit vibrația la unison cu anumite energii infinite, astrale.
Corpul unei ființe astrale este o copie după forma fizică a ultimei încarnări în lumea fizică. Ființa astrală își păstrează, de regulă, aparența corporală din tinerețea corpului din ultimul sejur terestru. Totuși, uneori, o ființă astrală preferă să-și mențină aparența pe care a avut-o la bătrânețea sa pământeană, precum fac eu acum.” Și Maestrul, care era însăși esența tinereții, surâse voios.
Deosebindu-se de lumea fizică, a celor trei dimensiuni spațiale, percepute în mod unic de către cele cinci simțuri, lumea astrală devine în special perceptibilă prin cel de al șaselea simț: intuiția astrală. Prin intermediul acestui simț al intuiției astrale, sau al șaselea simț, ființa astrală recepționează senzațiile vizuale, auditive, olfactive, gustative și tactile. Ființa astrală este înzestrată cu trei ochi, primii doi pe jumătate închiși, al treilea, cel principal – ajna chakra – aflat în mijlocul frunții, este acum larg deschis, permițând să se perceapă totul în astral. Ființa astrală este înzestrată cu toate organele exterioare ale simțurilor: nas, limbă, ochi, piele, urechi, dar al șaselea simț, al intuiției, îi permite să recepteze și să transmită diferitelor părți ale corpului felurite categorii de senzații: astfel, ea poate “să vadă” cu urechea, nasul sau ochii, “să audă” prin intermediul ochilor sau al limbii sau să comunice simțul gustativ urechilor, pielii ș.a.m.d.
Corpul fizic uman este expus la tot felul de accidente; corpul eterat al unei ființe astrale uneori poate și el să sufere o leziune oarecare, dar este imediat vindecat printr-un instantaneu act de voință.
“Gurudeva, toți locuitorii astralului sunt frumoși?”
“Pentru ei frumusețea este, mai presus de orice, spirituală, nu fizică”, răspunse Sri Yukteswar. “Iată de ce ființa astrală nu acordă o prea mare importanță formei exterioare.
Ea are însă privilegiul să îmbrace după voie noi, un nou corp plin de culori. La fel cum un om se împodobește cu haine alese pentru o gală, tot așa și ființa astrală își asumă uneori forme exterioare speciale.
Pe planetele superioare ale astralului, precum Hiranyaloka, feerice și sublime ceremonii divine sărbătoresc eliberarea spirituală a unei anumite ființe astrale care, datorită eforturilor făcute pe calea spirituală, a meritat să se ridice până în sferele de existență ale tărâmului cauzal. În asemenea ocazii, Invizibilul Tată Ceresc și Sfinții care sunt plenar identificați cu Dumnezeu Tatăl, se materializează temporar în formele astrale pe care și le aleg, pentru a prezida asemenea solemnități astrale. Pentru a-l răsplăti prin infinita sa grație și dragoste pe iubitul său fiu credincios, Domnul Dumnezeu i se poate manifesta așa cum vrea acesta. Astfel, dacă credinciosul a urmat predominant calea devoțiunii plină de iubire sau a abnegației totale, Dumnezeu îi apare sub aspectul Mamei Divine. Isus, de exemplu, a adorat permanent, dincolo de orice expresie, aspectul de Tată al Divinului.
Personalitatea oferită de Creator fiecărei creaturi poate avea orice preferință imaginabilă sau inimaginabilă, pe care Domnul i-o satisface, datorită versatilității Sale!” Guru-l și cu mine am râs fericiți.
Prietenii, soții sau iubiții din viețile fizice se regăsesc cu ușurință în lumea astrală.” Sri Yukteshwar continuă cu vocea sa plăcută, melodioasă. “Bucurându-se de nemurirea prieteniei, dobândesc în sfârșit certitudinea că iubirea adevărată este indestructibilă, lucru de care s-au îndoit cu ocazia deznădăjduitoarelor separări pământene.
Intuiția ființei astrale, legată de gradul de trezire al celui de al șaselea simț, străpunge perdeaua ce separă lumea sa astrală de planul fizic pământean, pentru a observa nestingherită toate activitățile omenești, chiar și cele mai intime. Mii de pământeni au scurte viziuni ale unor ființe astrale sau ale lumii astrale.
Majoritatea ființelor avansate din Hiranyaloka rămân mai mereu treze în extaz divin pe timpul zilelor și nopților, ce aici sunt mult mai lungi, ajutând astfel telepatic, mental și spiritual la guvernarea cosmosului fizic și astral, cât și la izbăvirea fiilor rătăcitori, prea mult legați de pământesc. În somn, locuitorul de pe Hiranyaloka are uneori viziuni extatice astrale. Dar, în general, mintea sa este scufundată în starea extatică de superconștiință ce survine în nirvikalpa samadhi.
Locuitorii universului astral, în totalitatea sa, mai sunt încă, la diferite grade, pradă suferințelor morale, psihice și mentale. Erorile de comportare sau greșelile legate de perceperea adevărului mai fac uneori să se zbuciume teribil pe ființele hipersensibile și foarte evoluate de pe Hiranyaloka. Acestea se străduiesc să își armonizeze faptele și gândurile cu perfecțiunea legilor spirituale.
Locuitorii lumii astrale comunică între ei instantaneu prin telepatie și televiziune astrală; astfel sunt evitate erorile de interpretare și toate confuziile rezultând din limbajul vorbit sau scris, atât de comune pe pământ. La fel cum pe ecran, la cinema, personajul filmului pare că își joacă rolul datorită razelor luminoase, fără a avea nevoie să respire, în mod asemănător, ființa astrală acționează cu inteligență și dragoste fără a fi nevoie să-și extragă energie din oxigen. Pentru a trăi, omul are nevoie de elemente solide, lichide, gaze sau alte forme de energie, în timp ce ființa astrală se hrănește în principal din lumina subtilă cosmică.
Maestre, locuitorii astralului mai mănâncă ceva?” Urmăream extraordinarele revelații cu întreaga mea receptivitate: mintea, inima și sufletul. Percepțiile super-conștiente, sublime ale adevărului sunt singurele stabile și imuabile, în timp ce experiențele senzoriale prezintă un adevăr temporar și relativ și își pierd rapid intensitatea în memorie. Cuvintele Maestrului mi se imprimau în minte într-un mod de neuitat, astfel că, scufundat în starea de super-conștiință, eu pot oricând să retrăiesc cu claritate divina experiență.
Legumele și fructele alcătuite din fine raze luminoase abundă pe solul astral, răspunse Sri Yukteswar. “Ființa astrală mănâncă legumele și fructele pe care le dorește și savurează un nectar care țâșnește în glorioase cascade de lumină sau pe care ea și-l extrage din apele astrale curgătoare. La fel cum, pe pământ, imaginea invizibilă a persoanelor îndepărtate poate fi scoasă din eter și făcută vizibilă prin aparatul de televiziune, pentru ca apoi să dispară din nou atunci când oprim aparatul, în mod similar, locuitorul unei planete astrale va materializa la voință tiparele invizibile ale fructelor sau legumelor astrale, create de Dumnezeu, care plutesc în eter (Akasha). Printr-un procedeu identic, imaginația exuberantă a acelei ființe creează grădini cu flori având miresme paradisiace, care apoi se întorc în invizibilitatea lor eterică. Cu toate că locuitorii evoluați ai planetelor astrale, precum Hiranyaloka, sunt aproape eliberați de nevoia de a mai mânca ceva, asimilând direct energia astrală vitală, sufletele aproape în întregime eliberate din lumea cauzală nu absorb nimic altceva în afara de manna – o energie beatifică.
Ființa astrală, eliberată acum de legăturile terestre, întâlnește o mulțime de ființe dragi cu care a fost în diverse relații în cursul diferitelor sale încarnări terestre umane: tați, mame, soții, soți sau prieteni. Neștiind pe care să o prefere cel mai mult, ea va oferi acum aceeași iubire divină și egală tuturor, ei toți fiind copiii și expresiile individualizate ale lui Dumnezeu. Aspectul astral exterior al ființelor dragi fiind acolo mai mult sau mai puțin transformat, în funcție de dezvoltarea a noi calități în perioada ultimei încarnări, ființa astrală își va folosi intuiția fără greș pentru a-i recunoaște pe aceia care i-au fost dragi în alte planuri de existență și să îi întâmpine în noua lor casă astrală. Deoarece fiecare atom al creației este înzestrat cu o individualitate nepieritoare, prietenii astrali sunt recunoscuți cu ușurință, indiferent care ar fi noua lor aparență astrală, la fel cum, pe pământ, identitatea unui actor transpare foarte clar, indiferent de deghizarea sa sau de machiajul folosit.
Ființa astrală trăiește cu mult mai mult timp decât pe pământ; convertită în timp terestru, durata vieții medii a unei ființe astrale obișnuite ar fi de la 500 la 1.000 de ani. Dar la fel cum anumite specii de arbori trăiesc în lumea fizică mai mult de 1.000 de ani și așa cum există pe pământ yoghini în vârstă de mai multe sute de ani, în timp ce mulți oameni nu depășesc vârsta de 60 de ani, tot așa anumite ființe ale astralului trăiesc cu mult mai mult decât altele. Vizitatorii lumilor astrale care nu s-au eliberat în întregime de karma fizică stau în astral mai mult sau mai puțin timp, în conformitate cu karma lor pământeană care, după o perioadă specifică, îi readuce înapoi pe pământ.
În momentul în care trebuie să-și abandoneze corpul de lumină, sau altfel spus, să se reîncarneze din nou într-un corp pământesc fizic, ființa astrală nu este pradă chinurilor morții. Cu toate acestea, multe dintre aceste ființe astrale resimt o anumită neliniște la gândul că, la un anumit nivel de evoluție, trebuie să-și schimbe învelișul astral pentru un corp cauzal mult mai rafinat. Lumea astrală este lipsită de morți accidentale, de boli și de bătrânețe. Aceste trei flageluri sunt specifice numai Pământului, unde omul nu se identifică, în general, decât cu corpul fizic, care își datorează în mod exclusiv existența aerului, hranei și somnului.
Moartea fizică este semnalată de oprirea respirației și descompunerea celulelor corpului. Moartea astrală se manifestă prin dezintegrarea “biotronilor” (prana) din care este alcătuită ființa astrală. După moartea fizică, omul pierde conștiința învelișului său carnal și devine conștient de un nou corp subtil, specific lumii astrale. Prin urmare, moartea fizică face ca ființa să se nască în astral, iar moartea astrală face ca ființa să se reîncarneze în lumea terestră. O ființă trece astfel de la conștiința unei nașteri și a unei morți astrale la conștiința nașterii și a morții fizice. Aceste cicluri alternative de renașteri astrale și reîncarnări pământene constituie soarta inevitabilă a tuturor acelora care nu au atins încă eliberarea spirituală. Descrierile scripturale ce se referă la așa-zisele “ceruri” și “infernuri” trezesc uneori în om amintiri profunde ale experiențelor în paradisiacele tărâmuri astrale, ca și în dezolantul loc de ședere terestru.
Învățătorule preaiubit – am întrebat – explică-mi în detaliu care este diferența dintre renașterile pe pământ și cele în lumea astrală și cea cauzală?
Spiritul individual este esențialmente cauzal – răspunse guru-l meu. Corpul cauzal servește drept matrice fundamentală celor 35 de idei-forță concepute de Dumnezeu, din care El formează mai apoi corpul astral, compus din 19 elemente subtile, și corpul fizic, alcătuit din 16 elemente fizice.
Cele 19 elemente ale corpului astral se împart în trei grupe principale: mentale, afective și prana-ice (biotronii). Cele 19 componente ale sale sunt respectiv: 1) inteligența, 2) egoul, 3) sentimentul, 4) mentalul (conștiința simțurilor); cinci instrumente de cunoaștere, replicile subtile ale simțurilor fizice: 5) miros, 6) gust, 7) văz, 8) pipăit, 9) auz; cinci instrumente de activitate: 10) procreație, 11) excreție, 12) vorbire, 13) mers, 14) abilitate manuală; cinci instrumente ale forței vitale corespunzând diferitelor funcții ale corpului: 15) cristalizare, 16) asimilare, 17) eliminare, 18) metabolism, 19) circulație. Acest compus subtil astral alcătuit din 19 elemente subtile supraviețuiește morții corpului fizic, care este compus din 16 elemente grosiere, metale și nemetale.
Dumnezeu elaborează în sânul propriei Sale esențe idei-forță pe care le exteriorizează în sui-generis vise. Astfel se manifestă la nesfârșit Visul Cosmic, creator, în întreaga bogăție inepuizabilă a formelor și aspectelor sale relative.
Din sânul celor 35 de categorii de gândire ale corpului cauzal, Dumnezeu extrage 19 elemente subtile ale corpului astral și cele 16 elemente grosiere ce alcătuiesc corpul fizic.
Condensând tot mai mult forțele vibratorii, Dumnezeu creează mai întâi corpul astral și după aceea corpul fizic. În conformitate cu principiul relativității, prin care Unitatea Primordială se separă într-o infinitate de forme ce păstrează caracteristicile totului, cosmosul cauzal și corpul ființei cauzale se deosebesc de cosmosul și corpul astral; cosmosul fizic și corpurile ființelor fizice se disting la rândul lor de celelalte forme ale creației, datorită frecvențelor diferite de vibrație ale aspectelor care le compun.
Corpul carnal este un vis obiectiv, stabil al Creatorului. Dualitatea este caracteristică existenței terestre: sănătate – boală, plăcere – durere, iubire – ură, câștig – pierdere. În lumea fizică cu trei dimensiuni oamenii sunt limitați de materia inertă. Atunci când voința lor de a trăi este zdruncinată de boală sau de alte cauze, survine moartea și greul veșmânt carnal cade temporar. Cu toate acestea, spiritul rămâne în continuare întemnițat în corpul astral și în cel cauzal. Dorința (fizică, astrală și cauzală) este forța fundamentală de coeziune care leagă cele trei corpuri. Puterea dorințelor nesatisfăcute este garanția sclaviei omului.
Dorințele fizice își au rădăcina în egoism și în plăcerile grosiere și limitate ale simțurilor fizice. Ele exercită o atracție cu mult mai mare decât dorințele rezultând din atașamentele astrale sau din percepțiile cauzale.
Dorința astrală este o bucurie a vibrațiilor. Ființa astrală se bucură de eterata muzică a sferelor, de fascinantul spectacol al creației astrale, desfășurat într-o uluitoare bogăție și diversitate de lumini mereu schimbătoare. Ea gustă, respiră sau atinge lumina. Dorința astrală este legată de capacitatea ființei astrale de a crea toate obiectele și experiențele ca forme mirifice de lumină divers colorate sau ca proiecții condensate ale viselor și gândurilor.
Dorința cauzală se satisface prin percepere supramentală. Ființa aproape în întregime eliberată spiritual, care nu mai are drept înveliș exterior decât corpul cauzal, vede întregul univers ca fiind obiectivarea ideilor-forță ale Creatorului Absolut; ființa cauzală poate “materializa” orice, atât în lumea astrală, cât și în cea fizică, numai printr-un act de voință și gândire. Iată de ce senzațiile fizice chiar foarte plăcute legate de corpul fizic grosier sau chiar fericirea astrală nesfârșită apar destul de grosolane și sufocante pentru aceste suflete de o mare sensibilitate. Ființa cauzală își epuizează dorințele manifestându-le instantaneu. Acea ființă care nu are drept veșmânt decât voalul ultrarafinat al corpului cauzal este cu ușurință capabilă să manifeste și să insufle viață chiar unor universuri fizice sau astrale, după exemplul divin al Creatorului Absolut. Orice creație fiind făcută din textura visului cosmic, spiritul având drept haină numai finul voal cauzal posedă o imensă putere creatoare.
Un spirit, fiind invizibil prin natura sa, nu poate fi pus în evidență decât prin prezența unui corp fizic, astral sau cauzal, care totdeauna ne dovedește că încă mai există dorințe fizice, astrale sau cauzale nesatisfăcute.
Atâta timp cât spiritul individual este încătușat într-unul, două sau trei corpuri-conteinere, închise bine cu sigiliul ignoranței și dorințelor nesatisfăcute, acesta nu se poate încă scufunda în Oceanul Spiritului. Când ciocanul morții sfărâmă receptaculul fizic grosier, celelalte două învelișuri, astral și cauzal, subzistă încă, împiedicând spiritul să realizeze unirea conștientă cu Viața Omniprezentă. Atunci când înțelepciunea purifică definitiv spiritul de toate dorințele, această putere dezintegrează și ultimele două învelișuri.
Micuțul spiritul uman se manifestă liber, în sfârșit; devine una cu Plenitudinea Nemărginită. L-am rugat în continuare pe guru-l meu să descrie și mai detaliat enigmatica lume cauzală.
Lumea cauzală este de o subtilitate extrem de mare, îmi explică învățătorul meu. Pentru a o înțelege, ar trebui să se dețină o imensă putere de concentrare mentală, permițând să se vizualizeze, închizându-se ochii, atât cosmosul fizic, cât și cosmosul astral în întreaga lor imensitate – aeronava astrală luminoasă și micuța sa cabină solidă sau fizică – ca existând doar în gândire. Dacă prin această concentrare mentală supraomenească s-ar reuşi să se convertească sau să se transforme doar în idei pure cele două cosmosuri, cu întreaga lor complexitate, astfel s-ar putea atinge lumea cauzală, ce există la linia de demarcație dintre materie și spirit. Atunci am conștientiza clar întreaga creație – solide, lichide, gaze, electricitate, zei, oameni, animale, plante sau microbi – ca forme specifice ale conștiinței divine, într-un mod asemănător precum un om poate să închidă ochii și să-și spună că el există, deși corpul său fizic îi este invizibil ochilor săi fizici, nefiindu-i prezent în minte decât ca idee.
Tot ceea ce o ființă umană poate face numai în minte, ființa cauzală o face instantaneu în realitate. Inteligența umană cea mai vastă și imaginativă ne permite, doar în minte, să îmbrățișăm simultan un câmp foarte vast de idei, să trecem, cu o viteză superioară aceleia a luminii, din planetă în planetă, rostogolindu-ne în abisuri fără fund, evoluând întocmai ca o cometă între galaxii, pentru a ne pierde aproape instantaneu în nesfârșita lor puzderie de stele. Entitatea cauzală se bucură permanent de o și mai mare libertate, putând, fără eforturi, să-și obiectiveze imediat gândurile sau aspirațiile sale, fără ca să întâmpine vreun obstacol fizic material ori astral și vreo limitare karma-ică. Din perspectiva conștiinței cauzale, cosmosul material nu mai este deloc compus din “electroni”, precum lumea astrală nu mai este alcătuită din “biotroni” sau “prana”, cele două lumi apar ca fiind constituite în realitate din infime particule ale gândirii divine, modelate și diferențiate de către maya, sau legea relativității, ce separă doar în aparență Noumenul (lucrul-în-sine) de fenomenele Sale perceptibile.
Sufletele lumii cauzale se recunosc între ele ca fiind puncte individualizate ale Spiritului plin de bucurie; gândurile lor sunt singurele obiecte care le înconjoară.
Ființele cauzale percep că diferența dintre corpurile și gândurile lor constă în simple idei. La fel cum un om care închide ochii poate vizualiza clar și continuu o lumină albă strălucitoare sau o sferă luminoasă de culoare albăstruie, tot așa entitatea cauzală, numai prin simpla gândire, recepționează impresii vizuale, auditive, gustative, olfactive sau tactile absolut reale; ea creează orice energie, fenomen sau lucru și îl poate face să dispară prin extraordinara putere a minții sale cosmice.
Nașterea și moartea se realizează numai în gândire, în lumea cauzală. Ființele cauzale absorb numai ambrozia cunoașterii în eternitate înnoită. Ele își potolesc setea din izvoarele păcii, străbat căile încă nestrăbătute ale percepțiilor de tot felul, plutesc în nesfârșitul Ocean al beatitudinii divine. Iată, strălucitoarele lor corpuri mentale străbat nenumăratele planete create de Spirit, bule proaspete ale universului, stele ale înțelepciunii, vise ale nebuloaselor de aur ce expansionează pe fondul azuriu al Infinitului ce îmbrățișează Totul!
Multe sunt ființele care rămân timp de mii de ani în cosmosul cauzal. Prin tot mai profunde stări de extaz, spiritul pe deplin eliberat se detașează apoi și de micul său corp cauzal, îmbrăcându-se cu imensitatea cosmosului cauzal. Ca niște valuri oceanice individuale, toate – idei, putere, iubire, voință, bucurie, pace, intuiție, calm, stăpânire de sine și concentrare – se topesc într-un singur Ocean Binecuvântat, pururea plin de fericire.
Sufletul nu mai trebuie să experimenteze bucuria sa ca pe un val individualizat de conștiință, ci este scufundat în Oceanul Cosmic Unificator, care conține toate aceste valuri – râsul, emoțiile, fiorurile eterne.
Atunci când Spiritul a sfărâmat gogoașa de mătase a celor trei corpuri pentru a scăpa în mod definitiv de principiul relativității, el devine Ființa inefabilă, veșnic existentă.
Privește fluturele Omniprezenței, cu aripile împodobite de stele, de luni și de sori! Spiritul expansionat în Supremul Spirit al lui Dumnezeu rămâne izolat într-un tărâm de lumină fără lumină, de întuneric fără întuneric, de gânduri fără gânduri, îmbătat de extaz, scufundat în Visul Divin al creației cosmice.” “Un spirit în deplină libertate”, am exclamat eu uimit.
“Atunci când Spiritul s-a smuls în sfârșit iluziei celor trei corpuri, continuă Sri Yukteswar, el devine Una cu Infinitul, fără a pierde totuși nimic din individualitatea sa. Cristos a dobândit eliberarea supremă, definitivă, înainte chiar să se fi născut ca Isus. În trei faze ale trecutului său, simbolizate prin cele trei zile ale morții și ale învierii sale pe pământ, El a atins desăvârșirea care i-a permis ascensiunea în Spirit. Atât timp cât omul nu a dobândit eliberarea ultimă sau finală, el trece prin nenumărate încarnări terestre, astrale sau cauzale pentru a se dezbrăca gradat, în mod succesiv, de cele trei corpuri ale sale. Un Spirit divin, un Maestru astfel eliberat poate acum să aleagă între a se întoarce pe pământ ca profet sau mare înțelept, pentru a readuce pe ceilalți oameni la Dumnezeu, sau – ca și mine acum – poate să rămână în sânul cosmosului astral.
În această lume astrală, un mântuitor ia asupra sa o fracțiune a karma-ei locuitorilor săi, ajutându-i astfel să completeze ciclul lor de încarnări în sânul cosmosului astral, pentru a se înălța către sferele cauzale. La fel, un spirit complet eliberat poate să pătrundă în universul cauzal pentru a ajuta ființele de acolo să-și scurteze timpul de exil în corpul cauzal și a atinge astfel Eliberarea spirituală Absolută.
O, învățătorule înviat din morți! Aș vrea să mai aflu și alte detalii asupra karma-ei fizice, astrale și cauzale care solicită sufletele să se reîntoarcă mereu și mereu în cele trei lumi.
L-aș fi putut asculta pe învățătorul meu timp de o eternitate. Mai ales că niciodată, în cursul vieții sale terestre, nu am putut să aflu, într-un timp atât de scurt, atâtea adevăruri esențiale de la el. Acum pentru prima dată, el îmi lumina domeniul atât de controversat și misterios al vieții de dincolo de moartea fizică.
Karma fizică sau dorințele pământești trebuie să fie complet epuizată pentru a permite ființei umane să rămână definitiv în sfera astrală. Două categorii de ființe locuiesc în această lume. Aceia care încă mai au o karma fizică și care trebuie să se reîncarneze într-un corp fizic, grosier, pentru a-și plăti datoria lor karma-ică, pot fi clasificați, după moartea lor umană, ca vizitatori temporari ai astralului.
După moartea astrală, ființele care încă nu și-au ispășit karma lor pământeană nu sunt admise în sfera cauzală, superioară, a ideilor; asemenea ființe trec alternativ din lumea fizică în lumea astrală, în mod succesiv, conștiente doar de cel 16 elemente grosiere ale corpului fizic sau de cele 19 elemente subtile ale corpului lor astral. Dată fiind că, după ce și-a pierdut corpul fizic, ființa prea puțin sau deloc dezvoltată din punct de vedere astral rămâne scufundată chiar și aici pentru majoritatea timpului în letargicul somn al morții, neputându-se bucura deloc de splendorile indescriptibile și de fericirile lumii astrale. În urma acestui repaus în astral, un asemenea om recade în planul fizic material, iar prin renașteri succesive și călătorii astrale, devine gradat conștient de structura subtilă și de realitățile sferelor astrale.
Locuitorii permanenți ai universului astral sunt numai aceia care, în întregime eliberați de aspirații materiale, fizice, nu mai au deloc nevoie să se întoarcă într-o formă fizică grosieră. Aceste ființe privilegiate mai au numai karmă astrală și cauzală de rezolvat. La moartea astrală, ele trec în lumea cauzală, infinit mai subtilă și mai rafinată. La capătul unui anumit interval de timp prevăzut de către legile cosmice, o asemenea ființă evoluată abandonează învelișul cauzal țesut din vibrații ale gândirii, pentru a se reîntoarce din nou pe Hiranyaloka sau o altă planetă astrală superioară, ca să ispășească acolo, într-un nou corp astral, ceea ce mai rămăsese din karma sa astrală.
Fiul meu, sper că acum ai înțeles mai bine că eu am înviat acolo printr-o hotărâre divină, continuă Sri Yukteswar, în calitate de salvator al sufletelor coborâte mai degrabă din sferele cauzale, decât pentru sufletele înălțate de pe pământ. Aceste suflete ce vin de pe pământ în astral, dacă totuși subzistă în ele urme de karma materială, nu se pot înălța către planetele astrale atât de evoluate precum Hiranyaloka.
Majoritatea locuitorilor pământului, pe care viziunile paradisiace, sublime, născute din meditație profundă nu i-au făcut încă să intuiască indescriptibilei trăiri beatifice ale vieții astrale, se grăbesc, după moartea astrală, să se reîntoarcă la minusculele plăceri meschine, limitate și grosiere ale acestei planete; la fel, nenumărate sunt ființele astralului care, în timpul trecerii lor prin sferele cauzale, ca urmare a dezintegrării normale a învelișului lor astral, rămân totuși inconștiente față de extazurile spirituale superioare și, poftind la fericirea astrală mai vulgară, aspiră să se înapoieze cât mai repede în paradisul astral. Ele vor trebui să își îndrepte greaua karma astrală înainte de a obține dreptul de rezidență permanentă în lumea cauzală, țesută din vibrații elevate și beatifice ale gândirii, pe care doar un voal subțire o mai separă de Creatorul Suprem.
Singură numai ființa pentru care nu mai există deloc tentația plăcerii astrale, de care s-a detașat definitiv, poate să rămână pentru totdeauna în universul cauzal. După ce și-a terminat de fructificat karma sa cauzală, sau germenele dorințelor din trecut, spiritul abandonează definitiv ultimul voal al ignoranței și, ieșind din vehicolul cauzal, se contopește pentru totdeauna cu Cel Etern.
Acum cred că ai înțeles! adăugă Maestrul cu un surâs fascinant. Da, datorită bunătății tale; nici nu știu cum mi-aș putea exprima întreaga recunoștință și bucurie.
Niciodată vreun cântec sau vreo povestire nu mă exaltase într-un asemenea grad. Scrierile hinduse menționează descrieri referitoare la lumile cauzală și astrală, ca de altfel și privitoare la cele trei corpuri ale omului, dar cât de slabe și sărăcăcioase îmi apăreau acum aceste texte pe lângă via mărturie a Învățătorului meu înviat din morți! Pentru el nu mai exista acum acea “lume misterioasă din care nimeni nu se mai întoarce”!
Întrepătrunderea celor trei corpuri se dezvăluie în multe moduri în tripla natură a omului, continuă marele meu guru. Pe pământ, în stare de veghe, omul este mai mult sau mai puțin conștient de cele trei vehicule ale spiritului său divin. Atunci când el primește impresii olfactive, gustative, vizuale, tactile sau auditive, corpul fizic este acela care este cel mai mult utilizat și angrenat. Vizualizarea mentală sau orice act de voință provin și sunt în strânsă legătură cu corpul astral.
Învelișul cauzal se exprimă mai ales prin gândire pură și elevată, în cadrul introspecției și mai ales în meditația profundă divină; ideile geniale îi vin omului care este obișnuit să intre în contact cu corpul său cauzal. În acest sens, putem vorbi de categoriile generale umane: “materialist”, “voluntar” și “intelectual”, în funcție de predominanța în ființa umană a corpurilor fizic, astral sau cauzal.
Un om se identifică cu corpul său fizic aproximativ 16 ore pe zi. În timpul somnului cu vise el rămâne în corpul său astral, creând spontan, fără eforturi, obiectele, situațiile sau ființele, într-un mod caracteristic ființei astrale. În somnul profund, lipsit de vise, el își deplasează centrul conștiinței sale sau simțul eului în corpul cauzal; acest somn este profund reconfortant și unificator. În timpul viselor, cel care doarme este în contact cu corpul astral, nu și cu cel cauzal: tocmai de aceea acest somn nu este în întregime odihnitor.
Îl urmăream cu dragoste pe Sri Yukteswar în timp ce îmi dezvăluia enigmele insondabile ale lumilor de dincolo. Guru angelic, am spus eu, corpul tău actual este cu totul asemănător cu acela pe care l-am plâns atât de mult la ashram-ul de la Puri.
Oh, da, noul meu corp fizic este o fidelă copie materială a celui vechi. Eu îl materializez sau îl dematerializez la voință, cu mult mai frecvent decât o făceam pe pământ.
Dezintegrându-l, într-o clipită, zbor cu viteza luminii de la o planetă la alta, din cosmosul astral în cel cauzal sau chiar cel fizic.” Divinul meu învățător surâse: “Cu toate că te-ai deplasat atât de des în aceste ultime zile, n-am întâlnit nici un fel de dificultate în a te regăsi la Bombay!”
“Oh, învățătorule, moartea ta m-a făcut să sufăr atât de mult!”
“Sunt eu oare mort? Nu ți se pare că este o contradicție pe undeva?” Ochii lui Sri Yukteswar străluceau de dragoste și de un umor fin.
“Tu doar visai pe pământ; și pe acel pământ nu ai văzut decât corpul meu de vis, continuă el. Apoi tu ai îngropat această imagine fizică, opera visului. Acum, corpul meu dintr-o structură mai fină – acesta pe care îl contempli și pe care îl strângi cu brațele atât de tare!- a reînviat pe o altă planetă mai rafinată, care și ea este un vis divin. Într-o zi, acest corp mai subtil și însăși această planetă – vise efemere amândouă – vor dispare, căci și ele sunt trecătoare. Orice balon de vis trebuie în final să explodeze cu ocazia trezirii spirituale.
Yogananda, fiule, învață să distingi între vis și Realitate!
Această idee Vedantică a reînvierii mă umplu de uimire. Acum îmi era rușine că l-am plâns pe învățător la Puri, văzându-i corpul neînsuflețit. Am înțeles în sfârșit că guru-l meu fusese totdeauna treaz în Dumnezeu și că pentru el viață și moartea sa fuseseră tot atât de efemere ca și învierea sa actuală; toate acestea nu reprezentau pentru el decât relativități în sânul Visului divin al creației.
Acum, Yogananda, ți-am spus adevărul asupra vieții, morții și învierii mele. Nu mai plânge de acum înainte. Răspândește mai bine vestea acestei reînvieri – după o viață petrecută pe acest pământ, vis divin – pe o altă planetă populată de ființe împodobite cu o tunică astrală – și ea tot un vis al lui Dumnezeu! La glasul tău speranța va reînsufleți inimile umane frământate de nefericire și îngrozite de moarte.” “Da, învățătorule. Cu tot entuziasmul voi împărtăși întregii lumi bucuria acestei reînvieri!”
“Pe pământ, standardele mele erau foarte înalte, cu mult deasupra nivelului obișnuit al celor mai mulți oameni. Uneori te dojeneam mai mult decât ar fi trebuit să o fac. Ai trecut testul; dragostea ta a luminat prin norii acestor reproșuri! Apoi el adăugă cu blândețe:
“Astăzi am revenit să-ți mai spun și că niciodată nu voi mai purta masca severității; niciodată nu te voi mai mustra.”
Cât de mult regretam critica, totdeauna justă a gurului meu! Fiecare reproș îmi era un fel de protecție, întocmai ca un înger gardian. “Învățătorule iubit! Dojenește-mă de milioane de ori – ceartă-mă chiar acum!” “Nu te voi mai mustra niciodată.” Divina sa voce era gravă, deși ascundea o bucurie secretă. “Tu și cu mine vom zâmbi împreună, atât timp cât cele două forme ale noastre vor fi distincte una de cealaltă, în sânul visului divin al lui maya (iluzia). Într-o zi noi ne vom uni într-o singură ființă contopindu-ne cu Preaiubitul Dumnezeu; și atunci zâmbetele noastre vor fi ale Sale, cântecul nostru de bucurie vibrând etern va ajunge la sufletele care Îl ascultă pe Dumnezeu!”
Sri Yukteswar îmi dădu și alte lămuriri pe care nu le pot dezvălui aici. În intervalul celor două ore petrecute cu mine în camera mea de la Bombay, îmi răspunse la toate întrebările. Unele profeții mondiale făcute în iunie 1936 s-au realizat deja după aceea.
“Acum te părăsesc, dragul meu!” La aceste cuvinte simții că învățătorul scăpa strânsorii brațelor mele.
“Copilul meu!” răsună vocea sa, trezind un ecou sublim în străfundurile ființei mele, “oricând, scufundat în nirvikalpa samadhi, ai să mă chemi, voi fi lângă tine în carne și oase, la fel ca astăzi.”
Cu această celestă promisiune, Sri Yukteswar dispăru. Dar vocea sa mai răsună ca o muzică a cerului: “Spune-le tuturor că acela care, prin nirvikalpa samadhi, se va convinge că pământul vostru este visul lui Dumnezeu, va fi admis în paradisul din Hiranyaloka, el însuși țesut din vise mai fine, și mă va regăsi acolo înviat, într-un corp exact asemănător cu cel terestru. Yogananda, spune-le tuturor!”
Tristețea separării dispăruse. Mila, suferința, care mă scosese din liniștea mea interioară, dispăruse pentru totdeauna. O fântână de fericire, mereu reînnoită, îmi țâșnea prin toți porii sufletului. Înfundați prin nefolosire, acum se deschiseseră spre puritate, inundați de extaz. Gânduri și sentimente subconștiente din încarnările trecute își vărsau încărcătura lor karmică, retrezite de vizita luminoasă a lui Sri Yukteswar.
În prezenta relatare mă supun ordinelor învățătorului meu anunțând vestea reînvierii sale, chiar dacă ea zăpăcește o dată în plus o lume indiferentă. Josnicia și disperarea omului sunt doar niște perversiuni comune, dar ele nu constituie fondul adevăratei sale naturi divine. Un efort energic de voință îi va fi suficient pentru a-l angaja pe cărarea eliberatoare. Prea mult a zăcut omul în pesimismul impus de răii sfătuitori, care nu iau în considerație decât corpul care “va redeveni țărână”, uitând de Spirit, acest nemuritor de neînfrânt.
Eu nu am fost singura ființă martoră a Învierii Guru-lui. Una dintre discipolele lui Sri Yukteswar, o femeie bătrână pe care el o numea cu afecțiune Ma (mama), locuia în apropiere de ashramul de la Puri. Învățătorul avea obiceiul, pe când trăia, de a se mai opri la poarta sa pentru a vorbi cu ea în cursul plimbării sale de dimineață. La 16 martie 1936 seara, Ma s-a prezentat la ashram cerând să-l vadă pe guru-l său.
“Bine dar învățătorul a murit acum o săptămână!” Swami Sebananda, care preluase conducerea ashram-ului, o privea cu tristețe. “Imposibil!”
Și ea schiță un zâmbet: “Poate că vreți să-l feriți pe învățător de vizite supărătoare?” “Nu, deloc!” Și Swami Sebananda îi povesti detaliile ceremoniei funebre. “Vino, spuse el, te voi conduce chiar acum la mormântul său din grădină.”
Ma clătină din cap: “Pentru el nu există mormânt! Dimineața aceasta, pe la ora 10, el a trecut prin fața porții mele! Am vorbit câteva minute.” ‘Vino să mă vezi la ashram’, mi-a spus el la sfârșitul discuției noastre.
Iată-mă deci! Și mă jur pe părul meu alb că așa stau lucrurile!
Maestrul a vrut să înțeleg în ce corp transcendent m-a vizitat astă dimineață!” Cuprins de uimire, Swami Sebananda îngenunche înaintea ei: “Ma, spuse el, de ce greutate mi-au eliberat vorbele tale inima! Maestrul a înviat!”
Cartile lui Paramahansa Yogananda se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
