Pavel Coruț – Creierul Emoțional: Fundamente și Influențe
Creierul emoțional este partea arhaică a creierului material, vizibil și muritor. Este compus din neuroni mai puțin organizați decât ai cortexului, fapt pentru care darwiniștii îl consideră de origine animală (reptiliană), implicit, sălbatică. El cuprinde complexul amigdalian, hipocampul, hipotalamusul și nucleii talamici, o parte din corpul striat și aria tegumentată a mezencefalului. Am făcut aceste precizări din două motive: Primul – Amigdala procesează frica și agresivitatea, efecte atavice, bestiale, care trebuie eliminate din viața noastră (vom învăța ulterior cum). Al doilea – Hipocampul este sediul memoriei afective, sediu cu efecte pozitive dar și negative în viața noastră, funcție de sentimentele pe care le-a înregistrat și le reactualizează. Vom învăța să acționăm și asupra hipocampului, pentru a obține efectele pozitive dorite în organismul nostru.
Creierul emoțional este cel mai devotat prieten al personalității noastre, atâta timp cât este sănătos și colaborează perfect cu celelalte două componente ale creierului: creierul cognitiv și creierul energetic. El conduce cu precizie uimitoare funcționarea majorității organelor interne (aparatul respirator, aparatul digestiv, aparatul circulator etc.), conform programului vital înscris în neuronii săi. El îndeplinește și rolul de selector al miliardelor de biți (unități de informație) care ne ating creierul în fiecare secundă. În această funcție, creierul emoțional face o triere a informațiilor receptate: el repartizează creierului cognitiv numai informații pe care le consideră de interes și oprește în structurile sale cele mai neobișnuite informații, despre care conștiința nu are habar. Această zestre informativă oprită de creierul emoțional, numai pentru uzul propriu, explică unele fenomene aparent miraculoase ori paranormale, cum ar fi fenomenul cunoașterea unor informații pe care nu le-am învățat în mod conștient, gânduri sau impulsuri contrare concepțiilor noastre de viață etc.
Creierul emoțional strânge informații despre organismul pentru care lucrează, cu organele de simț cunoscute (văz, auz, miros, simț tactil, gust). El se informează continuu și despre mediul înconjurător, natural ori social, cu organele de simț și prin receptarea telepatică a unor informații emise de vegetale, animale ori de alte creiere umane. După analiza primară a informațiilor receptate, creierul emoțional determină reacții instinctive și automate de apărare a organismului. De exemplu, dacă în fața noastră izbucnește o flacără, el comandă închiderea fulgerătoare a ochilor, înainte ca amicul său, creierul cognitiv, să fi luat vreo decizie. Dacă constată că ne pândește un pericol iminent, creierul emoțional alertează și creierul Cognitiv, prin reacții emoționale diverse (de frică, de agresivitate, de vigilență etc.). De îndată ce constată că vreun organ intern are tendința să se abată de la programul de funcționare normală, creierul emoțional intervine cu mecanisme hormonale și neuronale pentru remedierea neajunsului. Aceasta îl face un soi de medic nevăzut, fapt pe care îl vom exploata pentru a ne atinge scopurile stabilite încă din primul capitol.
Creierul emoțional este sediul de bază al instinctelor primare de hrană, de apărare și de reproducere, al emoțiilor, precum și al sentimentelor evoluate, atât pozitive, cât și negative. El este vinovat de exploziile emoționale distructive de ură, furie, indignare, agresivitate, nervozitate, frică, lăcomie, tristețe, lene, etc. Am subliniat cuvântul distructive pentru a vă atenționa că toate emoțiile negative vă erodează organismele și relațiile sociale. Tot creierul emoțional ne furnizează însă și baza sentimentelor pozitive, de calm, bună dispoziție, iubire, curaj, optimism, pasiune creatoare, simpatie, milă, compasiune, blândețe etc. Ați înțeles că amicul nostru emoțional ne poate da întunericul bestial sau lumina omului civilizat, funcție de cum îl educăm și-i stabilim relațiile cu creierele cognitiv și energetic?
În creierul emoțional este înscrisă o mare parte din programul nostru vital (destin, soartă), program ce nu depinde de data și locul nașterii, de poziția astrelor și planetelor din momentul nașterii ori de alte elemente vehiculate de șarlatanii mistici. Presupun că vă interesează acest program vital, aparent misterios, fapt pentru care îl vom analiza mai pe larg.
Programul vital al fiecărui om depinde de următorii factori principali:
a. Zestrea genetică moștenită de la ambii părinți are caracter predestinator într-o măsură destul de mare. De exemplu, bolile genetice și handicapurile înnăscute condamnă din start pruncii loviți de ele.
O zestre genetică mai bestială, cu predispoziții către ură, cruzime, furie, nervozitate, violență, frică, agresivitate, lene intelectuală și fizică ori alte afecte negative trasează un program vital zbuciumat și lipsit de succese. Dimpotrivă, o zestre genetică în conținutul căreia există echilibru emoțional și aptitudini dezvoltatile în talente extraordinare pentru științe și arte asigură un program vital pozitiv și de succes.
La ora actuală, științele nu pot prognoza zestrea genetică a unui copil, deoarece aceasta este foarte complexă, în ea intră nu numai informații fiziologice și psihice ale părinților, ci și informații de la străbuni foarte îndepărtați sau unor frății, psihice ale părinților și străbunilor. Vă puteți imagina câte informații și modele umane trecute (arhaice) se pot ascunde în cei 100 de miliarde de neuroni ai unui copil? Nici cea mai puternică rețea de calculatoare din lume nu poate concura cu un singur creier omenesc. Din această cauză, îmi vine să râd, când văd șarlatani sau idioți mistici care pretind că pot ghici destinul unui om numai după data și locul nașterii. Mai nou, unii mistici de acest tip (astrologi, numerologi) folosesc și programe de calculator, întocmite de manipulatori străini (mai ales de americani și ruși). Sper că nu faceți parte dintre naivii sau ignoranții care cred în astfel de aiureli. Chiar dacă ați crezut până acum, datorită unor aparente potriviri între evenimentele vieții dumneavoastră și horoscoape, acest subcapitol și capitolul 16 vă vor lecui de rătăcire.
Majoritatea zestrei genetice psihice este concentrată în creierul emoțional. Ea se poate dezvolta prin traiul în societatea umană ori se poate irosi, datorită condițiilor vitrege de viață. De pildă, copiii pierduți în jungle au coborât la stadiul animalic, pur biologie, ruinând definitiv zestrea genetică din momentul nașterii. Copiii cu zestre genetică excepțională, însă crescuți în medii familiale și sociale negative (sălbatice, bestiale, lipsite de cultură etc.), nu-și pun în valoare darurile primite la naștere. Noi vom învăța să intervenim în zestrea genetică, îmbogățind-o cu calități care să ne asigure deplină sănătate, succese și fericire.
b. Zestrea emoțională și informativă achiziționată din momentul nașterii și până la zi ne jalonează tot drumul vieții. În primii ani de viață, creierul cognitiv al copilului este mai puțin dezvoltat și dispune de o conștiință abia în formare. El nu posedă discernământ maturizat, astfel că nu poate face deosebiri clare între rău și bine, adevărat și fals (fictiv), permis și interzis, moral sau imoral etc. Ați ghicit că, în această fază, copilul este condus prin viață mai ales de creierul emoțional? El este un pui de om candidat la umanizare deplină, prin instruire științifică și educație morală. Dacă nu beneficiază de instruirea și educația adecvate, el va crește ca un semicivilizat sau chiar ca un semisălbatic. Din păcate, în Societatea Umană actuală, numărul semicivilizaților este periculos de mare.
Până pe la vârsta de 12-14 ani, creierul emoțional al copilului este vulnerabil la influențe negative din mediul natural și social, influențe care îi pot schilodi serios soarta. Cele mai frecvente predestinări negative sunt următoarele:
Copilul poate recepționa telepatic și stoca în creierul emoțional stări de spirit și imagini negative, încă înainte de a învăța să vorbească. Emisiile telepatice pot proveni de la părinți, bunici, frați, alte rude sau persoane din preajma sa. Stările de spirit recepționate pot fi negative, ca de pildă: frică, cruzime, nervozitate, violență, disperare etc. Și imaginile recepționate telepatic pot avea un conținut distructiv, de groază, confuzie mentală, agresivitate, cruzime, violență etc. Aceste stări de spirit și imagini negative recepționate telepatic se imprimă adânc în structurile creierului emoțional, minând personalitatea copilului pentru întreaga viață. Același efect îl produc povestirile și filmele de violență și groază, de confuzii mistice sau laice, recepționate de copil după ce începe să vorbească și să citească. Emoțiile negative și informațiile false se integrează în programul vital din creierul emoțional al copilului și-l dirijează prin viață ca niște diavoli nevăzuți. Ulterior, în tinerețe sau la maturitate, acești „diavoli” slăbesc personalitatea umană, prin anxietăți, depresii, confuzii, tulburări psihice, nesiguranță, agresivitate, nevroze ori alte afecțiuni care limitează posibilitățile de viață sănătoasă, fericită și plină de succes.
Majoritatea copiilor copiază, în mod inconștient și involuntar, modelele de adulți care îi impresionează, până la ultimul tic sau gest. Dacă personalitățile copiate sunt negative, în programul vital din creierul emoțional al copilului se vor imprima modele de cruzime, violență, lașitate, limbaj murdar, înșelăciune, tupeu, nerușinare, prefăcătorie, necinste, lăcomie, teribilism, lipsă de scrupule etc. Educația ulterioară va estompa aceste modele negative, dar nu le va putea șterge definitiv din creierul emoțional. Ele vor slăbi și vor bestializa parțial personalitatea adolescentului și a tânărului rezultat din copil, prelungindu-și influența negativă în tinerețe și maturitate. Gravele carențe de personalitate pe care le observăm la mulți indivizi care poluează viața noastră publică își au rădăcinile în copilării schilodite cu modele de false valori umane.
Șocurile psihice se imprimă adânc în creierul emoțional al copilului și subrezesc personalitatea pentru întreaga viață. O spaimă puternică trăită în copilărie poate provoca adultului de mai târziu atacuri de panică, fobii și anxietăți aparent inexplicabile. Ele se explică însă destul de ușor: „rana” din creierul emoțional nu s-a vindecat, ci trimite semnale către creierul cognitiv, ori de câte ori apar condiții favorabile (stres, oboseală, necazuri, beție, consum de droguri). Copiii șocați cu scene de cruzime și violență, cu abuzuri sau aberații sexuale, cu amenințarea cu ființe fabuloase și înfricoșătoare (diavoli, zmei, zeități) sau în alt mod vor purta povara unui destin schilod întreaga viață. Dacă, ulterior, învață să-și curețe creierul emoțional, ei scapă de rănile psihice din inconștient.
Sugestiile negative aplicate copilului pătrund direct în creierul emoțional și-l programează pentru eșecuri, suferințe psihice sau tulburări comportamentale. Efectele negative sunt cu atât mai mari, cu cât persoana care sugestionează este mai importantă și mai credibilă pentru copil. Părinții care aruncă pruncilor „profeții” de tipul: Ești un fricos, Ești un dobitoc, Nu vei face nimic în viață, Vei ajunge un neisprăvit etc. sunt niște criminali inconștienți. Ei joacă roluri de zei negativi ai destinului, programând creierul emoțional al copilului către ratare și suferințe.
Dacă în copilărie ați fost victime ale vreuneia dintre predestinările negative exemplificate, e timpul să vă eliberați din robia lor și din suferința psihică. În această carte, veți găsi cele mai sigure metode de curățare a creierului emoțional de diavolii implantați acolo, pe timpul copilăriei. Desigur, în locul “diavolilor” dezintegrați, veți instala „îngeri” care să vă asigure o viață sănătoasă, fericită și plină de succese.
c. Programul vital (destinul) derulat prin creierul emoțional al unui om mai depinde de relațiile telepatice inconștiente și involuntare stabilite cu elementele din mentalul pământean inferior, vegetale, animale și creiere emoționale ale altor persoane. Pe această cale, omul poate recepționa energie vitală din natură, de la vegetale și animale, cam cum procedează yoghinii (ei cred că se alimentează din energii cosmice). Această energie este puternică, la fel cu elementele naturale, dar e și sălbatică, astfel că poate influența negativ persoanele receptoare, înrobindule în „vraja” vegetală sau animală.
Dacă nu știați, aflați acum că toate vegetalele posedă rudimente de conștiință difuză, răspândită în celulele lor, cu care ne citesc în mod telepatic gândurile și emoțiile, prin intermediul creierului nostru emoțional. Savanții au descoperit, prin experiențe de laborator, că o plantă supusă agresiunii își modifică potențialul electric, ca și cum ar trăi spaimă, durere ori alte emoții. Mai mult, planta agresată își transmite telepatic suferința către suratele ei, astfel că și acestea își modifică potențialul electric. De-a dreptul senzațional e faptul că plantele ne citesc telepatic gândurile agresoare înainte de a le exterioriza prin vorbe. De exemplu, dacă luăm un foarfece și gândim să tăiem o bucată dintr-o plantă, aceasta începe să tremure de frică, iar suratele ei, aflate în altă cameră, îi recepționează, tot telepatic, spaima de agresiune. Ați înțeles din mediul vegetal, puteți recepționa forțe pozitive, în mod telepatic, cu ajutorul creierului emoțional? De exemplu, puteți recepționa energie vitală invizibilă, optimism, bucurie și bună dispoziție, atunci când vegetația se află într-o stare fericită. Ați observat acest lucru, pe timpul deplasărilor în natură ori în timp ce alintați plantele de apartament. De la vegetale, puteți recepționa însă și stări de spirit negative, cum ar fi frică și impulsuri competitive sălbatice, din sfera luptei pentru existență.
Relațiile telepatice dintre oameni și animale sunt ceva cât se poate de obișnuit, mai ales în cazul animalelor domestice. Câinii sunt excelenți telepați și fideli amici ai omului. Ei pot transmite energie vitală și emoții pozitive pentru susținerea copiilor bolnavi, de care sunt atașați. Neurologii și psihiatrii au observat că, în astfel de cazuri, copilul și câinele își armonizează telepatic mai multe ritmuri biologice favorabile vieții. Câinii citesc de la mare distanță, în mod telepatic, stările de spirit din creierele emoționale ale stăpânilor. Dacă aceștia sunt bine dispuși, îi întâmpină veseli și zglobii. Dimpotrivă, când stăpânul e frământat de emoții negative (supărare, îngrijorare, teamă etc.), câinele îl întâmpină cu un aer de compasiune (se târăște pe burtă, scheaună trist etc.). Când stăpânii trăiesc mari suferințe, câinii telepați suferă în tăcere alături de ei. În cazuri extreme, când stăpânii decedează violent, chiar la foarte mare distanță de casă, câinii le citesc telepatic suferințele din creierele emoționale și urlă de disperare. Am expus constatări științifice, nu o pledoarie pentru adoptarea unor căței, deși prezența lor într-o familie este benefică. Am folosit cuvântul și nu majoritar și nu integral, deoarece oamenii pot recepționa telepatic, de la animale și impulsuri bestiale negative, cum ar fi: cruzime, lăcomie, exacerbarea instinctelor primare enumerate anterior etc.
În fine, între creierele emoționale ale persoanelor compatibile are loc un permanent schimb de informații și emoții prin telepatie inconștientă și involuntară. Fiecare emitem stări de spirit, gânduri și imagini în eter, în mod inconștient și fără intenția voluntară de a atinge anumite creiere. Acestea pătrund în creierele emoționale compatibile cu ale noastre, traversând orice barieră familială, lingvistică, etnică sau rasială. Creierele emoționale receptoare selectează emisiile noastre și le dau una din cele trei destinații posibile: le avansează către creierele cognitive, pentru analiză și folosire (1); le stochează în propriile structuri neuronale, după criterii încă nelămurite (2) sau le refuză înscrierea (3). Refuzul înscrierii anumitor informații recepționate telepatic în creierul nostru ne apără de fenomene nocive și periculoase, cum ar fi: acceptarea unor impulsuri infracționale sau imorale; însușirea unor informații și imagini confuzive, contrare adevărurilor fundamentale de viață din creierul nostru; recepționarea unor sugestii negative etc. Astfel, creierul emoțional bine educat și instruit cu concepții fundamentale de viață științifice ne apără de agresiunea psihică negativă din mediul înconjurător.
Telepatia conștientă și voluntară, despre care ați aflat din mass media, nu este proprie numai creierului emoțional, ci implică și nivelul mental mediu — creierul cognitiv și conștiința aferentă. Astfel de legături telepatice sunt deocamdată în faza experimentală, cu scop de a găsi un mijloc mijloc de comunicare imposibil de oprit sau de controlat de către adversari, în cazul unor profesii mai deosebite: astronauți, spioni, marinari de pe submarine, luptători de pe diverse fronturi îndepărtate, agenți ai unor organizații particulare, cu caracter politico-economic sau mistic etc.
d. Soarta unui om mai depinde în mare măsură de relațiile sociale în care evoluează în mod conștient și voluntar. Vă amintiți câteva exemple din viața dumneavoastră când destinul v-a fost schimbat în bine sau în rău de intervenția altor persoane din societate? De pildă, un tip de felul meu v-a sugestionat pozitiv și v-a programat mental să renunțați la o slujbă obscură, în favoarea unei cariere de succes, ca liber întreprinzător, om politic, artist etc., schimbându-vă radical destinul. La fel de posibil e și cazul în care un individ josnic v-a corupt soția sau iubita, v-a ruinat sentimental și v-a schilodit destinul. Un șef sau patron care vă sugestionează pozitiv și vă recompensează după merite e un factor de destin pozitiv. Un individ care vă sugestionează negativ, vă șicanează, vă nedreptățește și vă umilește vă creionează o soartă nenorocită. În această viață, destinul nostru depinde în mare măsură de oamenii pe care îi întâlnim, cu care lucrăm, cu care ne influențăm reciproc în bine sau în rău? De ce am abordat acest subiect la secțiunea privind creierul emoțional și subconștientul aferent, în ciuda faptului că relațiile sociale sunt conștiente și voluntare? Simplu, amicii mei: influența pozitivă sau negativă din relațiile sociale trece, din creierul cognitiv în cel emoțional, producând efecte pozitive sau negative.
Acum, vă rog să comparați multitudinea de factori care vă influențează destinul, prezentați succint la punctele a, b, c, d, cu sărăcia de date pe baza cărora șarlatanii mistici vă prezic soarta personală! E clar că indivizii de acest soi (astrologi, numerologi, ghicitori în glob, cafea, cărți etc.) mint de îngheață apele? În această secțiune, nu am prezentat influențarea divină a destinelor unor oameni, deoarece această operațiune se face prin creierul energetic și hiperconștiința personală aferentă, pe care le vom explica la punctul 3 din acest capitol.
Ce mai trebuie să cunoașteți despre creierul emoțional, pentru a-l putea folosi la atingerea scopurilor propuse în viață? Iată câteva informații strict necesare:
a. Creierul emoțional este tiranic și imperios când e vorba de satisfacerea instinctelor primare, comune cu ale animalelor (de hrănire, de apărare și de reproducere sau de perpetuare). Animalele trăiesc în imperiul acestor instincte tiranice, însă oamenii le-au depășit, grație educației morale, instruirii cultural-științifice și activității creatoare, operații care le-au dezvoltat conștiințele și voințele. Copiii mici și indivizii lipsiți de educație morală și instruire cultural-științifică nu au conștiințe și voințe puternice, cu care să domine impulsurile tiranice bestiale din creierul emoțional. Din această cauză, ei săvârșesc cu ușurință fapte imorale, ilegale sau ilogice. Majoritatea infractorilor au acționat sub impuls emoțional irațional, când au săvârșit crime, furturi, înșelăciuni, delapidări, acte de violență și vandalism etc. În societatea de consum care tinde să cuprindă întreaga Omenire, întâlnim un fenomen deosebit de nociv: exacerbarea instinctelor primare din creierul emoțional. Aceasta se face pe mai multe căi, ca de exemplu:
• Prin filme și cărți porno, violente sau care instigă la lăcomie.
• Prin muzică sălbatică care declanșează agresivitatea instinctuală.
• Prin pseudo-artă plastică adresată sălbaticului din creierul emoțional.
• Prin reguli de viață socială împrumutate din mediul bestial, de tipul Fură să nu fii furat!, înșală să nu fii înșelat! Consumă chiar acum cât mai mult! Renunță la orice inhibiție (regulă morală) și manifestă-te cum dorești! Domină să nu fii dominat! Exploatează să nu fii exploatat! Renunță la scrupule!
Noi vom învăța să dominăm latura sălbatică a creierului emoțional și să-i exploatăm din plin latura energetică foarte puternică.
b. Creierul emoțional și inconștientul aferent sunt mari amatori de plăceri fizice și morale, cum ar fi hrană de calitate, laude, succese, plăceri sexuale, stări de siguranță etc. Vom folosi această însușire a creierului emoțional, cu scopul de a-l pune la muncă în folosul nostru, contra unor recompense morale sau fizice.
c. Creierul emoțional poate fi convins de creierele cognitiv și energetic să schimbe anumite elemente din programul său vital, cu ajutorul sugestiei, hipnozei, autosugestiilor, imageriei mentale și a unor exerciții pe care le vom învăța. Noi avem interes să intervenim în programul vital, cu scop de a opera modificări necesare întineririi, conservării tinereții, vindecării de boli, multiplicării forțelor psihice și fizice, prelungirii vieții peste suta de ani. Ca atare, vom învăța cum să „descântăm” creierul emoțional pentru a ne îndeplini aceste dorințe, prin modificarea programului său vital inițial. Iată că destinul ni se arată într-o nouă lumină mult mai favorabilă. El nu e statistic și imuabil, ca un dat fix al zeilor, cum cred misticii. Destinul uman poate fi modificat ca un program de calculator, prin schimbarea unor factori din interiorul programului vital. Numai voința divină care intervine, din când în când, în viața unui număr limitat de persoane, prin întâmplări fericite, nu poate fi prognozată și schimbată. Întâmplările nefericite (ghinioanele) din viață nu sunt de origine divină, ci terestră și umană. Cel mai adesea, ele sunt produse de răutatea unor indivizi, de neglijența sau lipsa de precauție a victimei, de fenomene naturale sau de simple întâmplări. Diavolii și alte plăsmuiri mistice similare nu există și nu acționează pe această planetă. Energia psihică a unor creiere umane alienate mistic, cu imagini de diavoli, ne poate însă agresa psihic, așa cum vom vedea în alt capitol.
d. Informațiile ascunse în neuronii creierului emoțional sunt, după opinia mea, din cel puțin trei categorii principale:
Neuroni care conțin informații pur bestiale, fapt ce ar confirma teoria darwinistă a evoluției omului din maimuțe superioare. În același sens pledează și faptul că, în primele săptămâni de evoluție, fetusul uman seamănă până la identificare cu embrionii unor animale (pești, reptile etc.).
Neuroni care conțin informații moștenite de la străbuni umani sălbatici, implicit, inferiori omului actual. Aceste informații pot îmbrăca forme diverse: repulsii și spaime sălbatice față de anumite ființe sau fenomene, confuzii și interpretări eronate ale vieții pământene, superstiții și temeri cu conținut mistic, impulsuri agresive, modele, de străbuni care au trăit în diverse perioade din trecut și și-au transmis experiențele pe cale genetică (mai precis, prin înscrierea lor telepatică în creierele emoționale ale urmașilor, încă din timpul vieții). Câteva exemple edificatoare. Europenii se nasc cu repulsii și teamă de șerpi, deoarece aceste sentimente le-au fost educate în ultimii două mii de ani. Anterior creștinării, străbunii europeni, la fel cu asiaticii de atunci și cei actuali, vedeau în șerpi și dragoni simbolul energiei terrane și al înțelepciunii. Copiii de azi simt repulsie și teamă la vederea șerpilor, deși nu mai sunt educați conștient în acest sens. Ei au această teamă și repulsie înscrisă în creierul emoțional.
În unele situații, informațiile despre străbuni îndepărtați, conservate în creierul emoțional, sunt actualizate spontan sau dirijat, provocând fenomene aparent supranaturale. De exemplu, mai mulți psihiatri americani folosesc regresia hipnotică pentru a demonstra reîncarnarea. Ei uzează de prestigiul titlurilor lor științifice pentru a susține o teorie mistică contrazisă de multe alte probe științifice. Cei care ați citit cartea “O mărturie a reîncarnării” scrisă de Brian L. Wais, doctor în psihiatrie din SUA, ați observat cât de abil acționează falsificatorii datelor obținute prin regresie hipnotică. În concret, ei hipnotizează subiecții experiențelor și-i trimit în diverse perioade din trecut, să-și amintească alte vieți trăite înainte de „actuala reîncarnare”. De regulă, îi trimit numai până la limitele temporale deja cunoscute din arheologie și istorie, despre care subiecții cunosc câte ceva de la școală. Uneori, subiecții își găsesc „biografii” trecute și le relatează ca și cum ar fi ale lor. În realitate, subiecții hipnotizați fac confuzie între personalitățile lor și personalitățile unor străbuni ori ale altor persoane din vechime înscrise în neuronii din creierele lor emoționale. Adepții reîncarnării selectează din relatările subiecților hipnotizați numai informațiile care se confirmă cât de cât pe teren, folosindu-le în susținerea metempsihozei. Informațiile obținute din cazurile de moarte clinică și de conversații cu spiritele decedaților, mult mai multe și mai sigure, îi contrazic flagrant: oamenii nu se reîncarnează periodic, conform lanțului karmic imaginat de misticii hinduși, în alți oameni, animale, plante sau chiar pietre.
Unele cazuri de actualizare spontană a unor informații străvechi, din creierul emoțional, provoacă stupoare și totală neîncredere. De exemplu, o pacientă hipnotizată a descris cu acuratețe o pereche de dinozauri pe care i-a vizualizat ca și cum ar fi trăit între ei. Medicii au presupus că pacienta cunoscuse aceste informații dintr-o scriere științifică de ultim moment, deoarece, conform teoriei darwiniste, oamenii și dinozaurii n-au fost contemporani. Iată însă că o altă descoperire științifică a confirmat informațiile actualizate din creierul emoțional al femeii respective. În anul 1984, o expediție a Academiei de Științe din RSS Turkmenă a descoperit, în sudul statului lor, urme de picioare goale, ale unui homo sapiens, intersectate eu urme de dinozaur vechi de 150 de milioane ani. Conform teoriei darwiniste, maimuțele superioare și-au început evoluția către om în urmă cu 70 de milioane de ani și au atins faza de homo sapiens abia în urmă cu un milion de ani. Probele exacte răstoarnă teoria darwinistă și ne obligă să trimitem oamenii mult mai mult în trecut, cu sute de milioane de ani.
• Câteva probe de viețuire umană civilizată mai vechi de 250 de milioane de ani m-au făcut să presupun că în creierele emoționale ale unor persoane contemporane există și neuroni ce conțin informații despre străbuni civilizați foarte îndepărtați. Acești străbuni puteau fi extratereștri colonizatori, eșuați sau exilați ori, în cel mai rău caz, mutanți umanoizi produși de o civilizația extraterestră superioară. De exemplu, cea mai veche urmă de picior încălțat de pe Terra datează din urmă cu 500 de milioane de ani, când vertebratele nici nu apăruseră pe scara evoluției darwiniste (Antelope Springs, Utah, SUA). În anul 1869, într-o mină de cărbuni din Ohio — SUA, a fost descoperită o tăbliță de ardezie încastrată în cărbuni, la 30 de metri adâncime. Tăblița este acoperită cu o scriere necunoscută și are o vechime de 250 de milioane de ani. La data scrierii ei, nu erau născuți nici zeii din religiile Lumii, ca să nu mai spun de maimuțoii lui Darwin. Cine a scris tăblița? Aceste exemple enigmatice și multe altele m-au determinat să imaginez colonizarea extraterestră a Terrei, în urmă cu circa un miliard de ani și s-o expun într-un roman SF, Codul lui Zamolxe. Ipoteza mea se poate confirma sau nu. Deocamdată, eu cred că printre neuronii din creierul emoțional există și unii care conservă informații vechi de sute de milioane de ani, din timpul primelor civilizații terrane, civilizații ridicate de extratereștri colonizatori, eșuați ori exilați.
Am insistat atât de mult asupra creierului emoțional, deoarece multe din dorințele noastre se nasc în el și sunt îndeplinite cu ajutorul lui, prin procedee pe care le vom învăța. Autovindecarea de diverse boli, conservarea tinereții și prelungirea vieții depind de reacțiile din creierul emoțional. Acest creier integrează omul în natură, adică în mentalul colectiv inferior, alături de plante și animale. Natura nu este însă Dumnezeu, nici mama noastră, cum cred unii mistici și darwiniștii. Natura este o entitate complexă, cu pronunțate caractere sălbatice, în care funcționează nemiloasele legi ale selecției naturale și ale luptei pentru existență. Conform acestor legi, cele mai puternice, mai crude, mai șirete sau mai adaptabile specii și exemplare supraviețuiesc în lupta pentru existență și evoluează.
Transferul acestei legi naturale în Societatea Umană este o imensă greșeală și o gravă încălcare a legii progresului și evoluției umane. De ce? Deoarece progresul și evoluția umană nu sunt asigurate de oamenii cei mai cruzi, mai bestiali, mai șireți, mai violenți ori mai lipsiți de scrupule morale. Progresul și evoluția Omenirii sunt asigurate de personalități inteligente, culte, sensibile, pașnice, creatoare și morale. Din nefericire pentru Umanitate, orânduirea politico-economică actuală, capitalismul, a impus în Societatea Omenească legi, obiceiuri și moravuri inspirate din legile selecției naturale și a luptei pentru existență (supraviețuire). Din această cauză, viitorul Omenirii pământene este pus sub semnul îndoielii. Exploatarea irațională a rezervelor limitate de bogății naturale ale Terrei (minereuri, combustibili fosili, păduri, ape, floră și faună), cursa înarmărilor, inechitățile sociale, consumatorismul, poluarea masivă, polarizarea excesivă a bogăției și a sărăciei, cultul averii și al falselor valori umane condamnă generațiile viitoare la decădere în mediul bestial sau chiar la dispariția completă, prin război nuclear generalizat. Cam astea sunt „virtuțile” societății de consum. Numai o orânduire a creatorilor morali, bazată pe științe, responsabilitate față de viață și meritocrație mai poate salva Umanitatea de sălbăticire și dispariție.
Am insistat atât de mult asupra creierului emoțional și datorită faptului că mare parte din Omenire este sclavă a instinctelor primare și a mentalului colectiv inferior (natural, sălbatic). Multitudinea de indivizi semisălbatici ori semicivilizați explică marile suferințe și gravele pericole în care trăiesc majoritatea cetățenilor planetei Terra. Semisălbaticii de rând, din clasele inferioare, nu sunt chiar atât de periculoși; ei pot săvârși infracțiuni și fapte imorale mai reduse ca număr și gravitate. Cei mai periculoși semicivilizați sunt cei care se cațără în funcții de conducere statală, provocând războaie, răspândind corupția și injustiția, impunând legile junglei în relațiile interumane. Spectrul politic intern și străin ne prezintă milioane de bestii din această categorie foarte periculoasă pentru viitorul civilizat al Omenirii.
Noi vom învăța să ne eliberăm din sclavia legilor naturale și să ne construim personalități creator-morale, conforme cu legile evoluției umane de la inferior la superior, din bestialitatea străbunilor căzuți în sălbăticie, către deplina umanizare și civilizare.
Cartile lui Pavel Corut se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
