Rudolf Steiner – Somnul în Templu: Vindecare prin Înţelepciune Spirituală
Să dăm în câteva cuvinte o imagine a somnului din templu, care se număra printre remediile preoților egipteni. În acele vremuri, cel care suferea de unele tulburări ale sănătății nu era tratat cu remedii exterioare; nu existau decât foarte puține astfel de remedii și se foloseau foarte rar.
Cel mai adesea bolnavul era dus în templu, unde era adormit. Nu era un somn obișnuit, ci un somn somnambulic atât de profund încât bolnavul putea avea nu numai vise haotice, ci adevărate viziuni. În timpul somnului el percepea formele eterice din lumea spirituală și magii cunoșteau arta de a acționa asupra acelor viziuni; ei puteau să le ghideze și să le dirijeze. Să ne închipuim un bolnav cufundat în somn, cu magul vindecător alături. De cum adormea bolnavul, adică de cum pătrundea într-o lume a formelor eterice, preotul dirija acel somn prin puterile care îi erau conferite prin inițiere, și care nu au putut fi obținute decât în acele timpuri îndepărtate când se întâlneau condiții de existență care acum sunt foarte rare, dacă nu chiar cu totul dispărute. Magul modela viziunile și ființele eterice în așa fel încât, ca prin farmec, celui adormit i se arătau ființe pe care atlantul le considerase zeități. Aceste forme divine s-au păstrat în amintirea diverselor popoare, regăsindu-se de exemplu în mitologiile nordice, germanice și grecești; dintre ele, cele care sunt legate de principiul oricărei vindecări erau aduse înaintea sufletului celui adormit. Dacă omul și-ar fi păstrat trează starea de conștiență n-ar fi fost niciodată posibil ca aceste forțe să fie determinate să acționeze asupra lui. Preoții dirijau însă aceste vise în așa fel încât în ele pătrundeau forțe puternice, care armonizau și ordonau corpul ale cărui forțe vitale erau în dizarmonie și dezordine. Acest lucru nu era posibil decât prin atenuarea conștienței de sine.
Somnul din templu avea deci o importanță foarte reală. Acum vedem, de asemenea, de ce influența terapeutică a magilor era legată de o înțelepciune pe care nu o puteau primi decât prin inițiere. Această legătură reiese foarte clar. Într-adevăr, magii erau aceia care, redeșteptând în ei vechea privire care pătrundea în lumile superioare, posedau prin înțelepciunea lor forțele care se revarsă din lumea spirituală unde spiritul acționează asupra spiritului. Astfel dobândeau puterea de a acționa prin spirit asupra spiritului, și înțelepciunea era legată intim de viața sănătoasă a corpului.
În vremurile vechi, această înălțare spre lumea spirituală avea în vedere și un principiu al sănătății; ar fi bine ca oamenii să poată să înțeleagă din nou acest adevăr; atunci ar fi conștienți de marea misiune a Antroposofiei. Ce altă misiune poate avea decât cea de a conduce pe oameni spre lumile spirituale, pentru ca să poată contempla sferele de unde s-au coborât. Desigur, în viitor nu se va mai impune necesitatea somnului somnambulic – conștiența de sine va rămâne intactă; totuși forța intensă a spiritului va acționa asupra naturii umane; posedarea înțelepciunii și contemplarea lumilor superioare vor da din nou naturii umane sănătate și armonie.
În prezent, această relație dintre spirit și principiile terapeutice este atât de ascunsă încât cei care nu sunt într-un fel sau altul inițiați în profunda înțelepciune a misterelor nu pot să o conceapă: ei nu pot percepe faptele subtile care îi înconjoară. Dar cel a cărui privire nu este atât de superficială știe că vindecarea depinde de condiții foarte profunde.
Să luăm de exemplu o persoană atinsă de o anumită boală care are o cauză interioară, nu o fractură sau o boală a stomacului care au cauze exterioare. Cel care vrea să cunoască lucrurile în toată profunzimea lor va înțelege cu ușurință că posibilitățile de vindecare ale unui bolnav care se ocupă de exemplu de matematici sunt cu totul altele decât cele ale unui om pe care acestea nu-l interesează. Acest fapt vă arată ce legătură stranie există între viața spirituală a unui om și sănătatea sa fizică. Desigur, nu trebuie să deducem de aici că gândirea matematică vindecă. Dar trebuie să înțelegem că sunt necesare condiții diferite pentru a vindeca un om, în funcție de faptul că el poate sau nu poate să gândească matematic. Să presupunem că două persoane suferă de aceeași boală. În realitate aceasta nu se întâmplă niciodată, dar putem să o presupunem. Una dintre ele se ocupă intens de matematică, cealaltă, dimpotrivă, a renunțat la ea. Se poate întâmpla ca a doua persoană să nu se vindece, în timp ce un tratament adecvat va reda sănătatea primei persoane. Acesta este un caz real.
Alt exemplu: starea sănătății unui ateu convins este cu totul alta decât cea a unei persoane cu un spirit profund religios. Și de această dată se poate întâmpla ca dacă ambele persoane sunt atinse de o boală, cea de-a doua să se vindece, iar prima nu, deși utilizează aceleași leacuri. Pentru gândirea modernă aceste relații par, în majoritatea cazurilor, niște absurdități. Și totuși așa este.
Care este cauza? Faptul că natura omenească este influențată în mod diferit de ideile atașate de lumea simțurilor și de cele care s-au eliberat de aceasta. Gândiți-vă ce diferență este între cei care nu pot să sufere matematica și cel căruia îi place. Unul zice: la ce-mi trebuie mie toate acestea? Nu vreau să mă ocup decât de ce pot percepe prin simțurile mele. Și totuși este necesar ca ființa omenească să-și reprezinte lucruri pe care nu le poate vedea; de asemenea, este necesar să fie pătrunsă de gânduri religioase, căci acestea se sprijină pe lucruri intangibile, fără nicio legătură cu materia, cu exteriorul; într-un cuvânt, ele nu mai sunt legate de simțuri. Când se va reveni la preocupări spirituale, aceste lucruri vor influența pedagogia.
Să luăm de exemplu o noțiune simplă: 3 ori 3 egal 9. Copiii o înțeleg mai bine când nu este însoțită de nicio demonstrație materială. Nu este bine să tot pui în fața lor de trei ori câte trei boabe, căci ei nu se mai pot apoi debarasa de concepția senzorială. Obișnuiți-i pe copii să numere întâi pe degete, dar nu pentru prea mult timp, iar apoi să calculeze doar în gând; aceasta va avea un efect regularizator asupra sănătății lor.
Neputința epocii noastre de a înțelege aceste lucruri se manifestă prin faptul că pedagogia modernă procedează exact invers. S-a introdus în școli numărătoarea, pe care se fac adunări, scăderi ș.a. cu bile, pentru a face lecția mai clară pentru ochi. Prin acest sistem se dorește să se facă perceptibil simțurilor ceea ce nu ar trebui sesizat decât de către spirit. Poate că este mai comod, dar cei care cred că este un bun principiu educativ să recurgi la tot acest material nu au nicio idee despre influența binefăcătoare a pedagogiei care își are originea în forțele spirituale. Un om obișnuit din copilărie cu concepte materiale nu va putea fi vindecat la fel de ușor ca cel obișnuit cu concepte spirituale, și aceasta deoarece sistemul său nervos trăiește în condiții nesănătoase. Cu cât un om a fost mai obișnuit să gândească făcând abstracție de materie, cu atât va fi mai ușor să fie vindecat.
Din acest motiv în Antichitate se obișnuia să se utilizeze tot felul de figuri simbolice: triunghiuri, combinații de cifre. Pe lângă valoarea lor obișnuită, aceste figuri aveau ca scop să ridice omul deasupra simplei perceperi a semnelor înscrise în fața sa.
Dacă desenez un triunghi și îl privesc ca atare, acesta nu are o valoare specială. Dimpotrivă, dacă văd în el simbolul trinității superioare a omului, acest simbol are un efect salutar asupra spiritului. Gândiți-vă însă că Știința spirituală trebuie să conducă pe om la contemplarea spiritului. Ea ne conduce de la ceea ce se petrece pe Pământ spre ceea ce s-a petrecut pe vechiul Soare, vechea Lună, vechiul Saturn. Dar dacă veți reuși să vă ridicați fără cârjele simțurilor până la ceea ce a fost odinioară, vă veți însuși concepții care vor acționa armonios asupra întregii voastre vieți, chiar fizice. De aceea știința spirituală va redeveni marele remediu care a fost odinioară, atunci când preoții Egiptului antic recurgeau încă, pentru a vindeca un bolnav, la o atenuare a Eului acestuia.
Știința spirituală posedă în sine o forță a sănătății. Mi se va obiecta desigur: antroposofii se simt cu toții bine, nu există bolnavi printre ei? Trebuie să înțelegem că o persoană nu poate face prea multe pentru sănătatea sau pentru bolile sale. O mare parte dintre cauzele bolilor nu depind de personalitatea omului. Puteți avea în prezent ideile cele mai sănătoase care, dacă ați trăi în condiții normale, nu ar fi niciodată o cauză interioară a bolilor; dar există alte cauze care sunt absolut în afara voinței individuale, de exemplu acțiunea ascunsă a eredității, a influenței dintre oameni, acțiunea unui mediu anormal etc. Sunt tot atâtea stimulente pentru îmbolnăviri pe care nu vom ajunge să le învingem decât cu timpul, printr-o gândire spirituală sănătoasă. Faptul că în epoca noastră oameni cu un spirit foarte sănătos se îmbolnăvesc, chiar foarte grav, nu este o dovadă că Știința spirituală nu va avea în decursul veacurilor (și vorbesc de veacuri, nu de milenii) o influență binefăcătoare asupra omenirii. Privirea înțeleptului percepe un viitor în care nu vor mai fi cauze interioare ale îmbolnăvirilor pentru cei care vor ști să trăiască în condiții interioare și exterioare de înțelepciune spirituală. Vor mai fi încă cauze externe, ele nu vor putea fi eliminate decât de către o știință medicală spirituală din ce în ce mai amplă. Iată deci că atunci când înțelegem influența reală a spiritului, somnul din templu nu mai este o enigmă pentru noi.
Cartile lui Rudolf Steiner se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
