Samael Aun Weor – Cultul Focului, Tenebrele Egiptene, și Marea Problemă

Cultul Focului era grandios în Persia antică. Cultul Focului este foarte vechi. Se povestește că acest cult este anterior Dinastiei Achemenide și epocii lui Zoroastru. Sacerdoții Persani aveau o Liturghie Ezoterică foarte bogată în legătură cu cultul focului. Bătrânii Înțelepți n-au neglijat niciodată focul; ei aveau misiunea de a menține acest foc aprins mereu. Doctrina Secretă a lui Avesta spune că există diferite tipuri de foc: focul Fulgerului care strălucește în noaptea teribilă; focul care lucrează în organismul omenesc producând calorii și reglând procesele digestiei și ale asimilării; focul care se concentrează în plantele nevinovate din natură; focul care arde în interiorul munților și pe care-l varsă vulcanii pământului; focul care înconjoară pe Ahuramazda, formându-i o Aureolă Divină; focul domestic pe care-l folosesc profanii pentru a-și pregăti alimentele.
Perșii spuneau că atunci când apa care fierbe se revarsă sau când o ființă vie se arde, Dumnezeu făcea ca activitatea sa benefică asupra poporului său ales să înceteze.
Într-adevăr, focul este susceptibil de mai multe modificări însă, din toate focurile, cel mai puternic este focul care arde în prezența lui Ahuramazda (Logosul Solar), formându-i aureola Divină. Este focul care rezultă din transmutația secrețiilor sexuale. Este Kundalini, Șarpele de Foc al Puterilor Noastre Magice, Focul Sfântului Spirit.
Cel care vrea să găsească focul lui Ahuramazda, trebuie să-l caute în interiorul pământului său filosofic. Acest pământ este chiar organismul uman. Preoții persani cultivau acest foc în locuri total obscure, în temple subterane și locuri secrete. Pe altar, care reprezenta piatra filosofală, exista întotdeauna un enorm potir din metal care părea că iese din piatră. Focul era alimentat într-una cu lemn uscat și parfumat, în special cu ramuri de santal. Vechii sacerdoți ațâțau întotdeauna focul cu foalele, pentru a nu-l profana cu suflul păcătos al gurii omenești.
Umple-ți potirul cu vinul sacru al luminii. Amintește-ți, stimate cititor, că focul viu, secret și filosofal arde în interiorul propriului tău pământ filosofic. Tu ești în măsură acum să înțelegi misterul ocult al ritualului Focului.
Doi Sacerdoți erau întotdeauna însărcinați cu grija focului. Iată Binarul. Fiecare dintre ei se servea de un clește pentru a pune butucii de lemn în foc și de o lingură pentru a răspândi peste ei parfumuri. Erau deci două bucăți de clește și două linguri: mai putem vedea încă Binarul.
Prin aceasta se înțelege că pentru grija focului trebuie cu necesitate să te supui legii numărului doi. Trebuie ca bărbatul și femeia, uniți într-un Binar perfect, să aprindă și să aibă grijă de focul Divin al lui Ahuramazda.
În Bundehesch, un fel de Evenghelie rituală, se spune că puțul, care conținea apa sacră în care Sacerdotul își făcea ablațiunile înainte de a se prezenta la altarul Focului, se afla într-o încăpere specială. Numai cel care bea apa pură a vieții poate aprinde focul. Numai cel care își spală picioarele în apele renunțării poate aprinde focul. Numai cel care păstrează apa poate ritualiza cu focul. Această apă simbolizează Ens-Seminis.
În întreaga Persie dăinuie urmele templelor complexe, cu anticamere în care se aducea un cult focului. Aceste vestigii pot fi regăsite în zilele noastre la Persepolis, Ispanan, Yezd, Palmir, Susa etc. etc.
Focul este extrem de Divin. Focul nu trebuie să lipsească niciodată din casa celor care parcurg Drumul Căsătoriei Perfecte. O candelă aprinsă cu o profundă evlavie face întotdeauna cât o rugăciune și atrage de sus un formidabil flux de energie divină. Fiecare rugăciune către Logos trebuie însoțită de foc. Astfel, orația este puternică.
Iată ora revenirii la cultul Focului. Gnosticii trebuie să meargă să se plimbe la țară sau la munte și acolo, în sânul adânc al Mamei Natură, să facă focuri din lemn, să se roage și să mediteze. Putem astfel atrage de sus puternice efluvii de Energie Divină care ne vor ajuta în Marea Operă a Tatălui.
Ființa umană trebuie să aprindă cele patruzeci și nouă de focuri ale sale cu ajutorul Magiei Sexuale. Atunci, când gândurile noastre vor fi arzătoare, vom putea crea, ca Zeii inefabili ai Cosmosului. Zeii Sfinți sunt veritabili Miniștri ai focului. Zeii Sfinți sunt flăcări ale focului arzător.
DERVIȘII DANSATORI.
Dansurile Sacre ale Dervișilor Dansatori sau Dervișilor care se învârtesc, atât în Persia cât și în Turcia etc., constituie în fond un cult al focului. Este deplorabil că Autoritățile din Ankara, sub pretextul progresului și civilizației, au interzis dansurile publice ale Dervișilor Dansatori.
Derviștii imită Mișcarea Planetelor Sistemului Solar în jurul Soarelui. Dansurile Dervișilor sunt în legătură intimă cu Șira Spinării și focurile sexuale. Nu trebuie să uităm niciodată că cu Muzica și Dansul Șarpele se bucură, așa cum o demonstrează în Egipt și în India Îmblânzitorii de Șerpi. Aceștia cântă din Minunatele lor fluiere iar Șerpii, fermecați, dansează.
Este cazul să amintim în acest moment Dansurile Rituale ale Focului ale tuturor Popoarelor Antice. Să ne amintim de dansurile pe care le realizau cuplurile nude în cadrul Misterelor lui Eleusis, să ne amintim de Baletele Sacre ale Indiei, Egiptului, Mexicului, Yucatanului etc. Când oamenii de știință vor fi în măsură să studieze cu ajutorul aparatelor speciale registrele Akashice, întreaga Lume va putea să vadă la Televiziune Dansurile Focului din vremurile Arhaice și vom reveni la aceste dansuri care, în mod inevitabil, vor înlocui Dansurile profane.
TENEBRELE EGIPTENE.
Acum câțiva ani, anumiți Călugări de rea credință de la Mănăstirea de pe Muntele Athos, celebră în Grecia și în Rusia, au început să vândă Tenebre Egiptene în flacoane, câștigând prin aceasta Mulți Bani. Se adeverește absurd să vinzi Tenebre Egiptene sub formă de pudră neagră în flacoane. Realitatea Tenebrelor Egiptene nu are nimic de-a face cu o oarecare pudră neagră. Expresia de Tenebre Egiptene este ceva alegoric și foarte vechi: egiptenii, când se înveleau cu mantalele lor și închideau ochii Lumii Fizice, erau în Tenebre pentru Lume, dar într-o Lumină strălucitoare pentru Spirit.
Sunt în prezent mulți înțelepți cufundați în Tenebrele Egiptene. Însă ei strălucesc de Focul Sacru al lui Amon-Ra.
Există un anumit număr de înțelepți egipteni care au fost îngropați de vii în stare de Catalepsie. Ei dorm adânc în mormintele lor până în ziua și la ora în care trebuie să se trezească, conform planurilor Lojei Albe. Corpul unuia dintre ei este adormit de trei mii de ani înainte de Isus Cristosul, un altul doarme de zece mii de ani înaintea lui Isus Cristosul, și astfel, dorm cu toții; corpul lor este în Tenebrele Egiptene, însă Sufletul lor trăiește, conștient, în Lumile Superioare, lucrând intens pentru omenire.
Când va veni ziua și ora, fiecare din acești Adepți va fi ajutat de frații lui, corpul lui va fi scos din locuința sa funerară și trezit. Acești Adepți Egipteni vor porni o nouă epocă de activitate Spirituală. Ei păstrează în memoria lor toate cunoștințele Arhaice.
Se dovedește interesant de știut că trupurile acestor adepți, bine învelite în fașii și protejate în interior de Sicriul lor Funerar, dorm fără să mănânce și fără să bea. Toate funcțiile lor organice sunt în suspensie. Îi protejează Ciudate și Misterioase Substanțe care procedează astfel încât nici un arheolog să nu poată vreodată să-i descopere.
A putea ieși din mormânt după Mii de ani, a te păstra fără să mănânci sau să bei în tot acest timp, nu este posibil decât cu cultul focului, cu puterea focului. Toți acești Adepți au practicat intens Magia Sexuală. Numai Șarpele de Foc poate da Adeptului acest tip de puteri teribile.
IAVHE.
În Salonul Amintirilor (Akasha) este scrisă istoria acestui Înger numit Iavhe. Saturnin din Antiochia, Marele Kabalist, spune că Iavhe este un Înger Căzut, Geniul Răului, Diavolul. Iavhe este un Demon teribil de pervers. Iavhe este acel Demon care l-a ispitit pe Cristos în deșert și care l-a condus pe un munte înalt pentru a-i spune: “Itababo. Toate aceste Împărății ale Lumii cu toate bogățiile lor vor fi ale tale dacă îngenunchezi în fața mea și mă adori” Iavhe a numit poporul Evreu “Poporul Meu Ales”.
Evreii l-au confundat intenționat pe Iavhe cu Domnul Iehova. Iavhe a fost un Hierofant al Lemuriei. El a avut o Soție-preoteasă, el a fost un Înger cu corp omenesc.
Maestrul Iavhe era un Luptător al Luminii, un Mare Preot al Razei Forței și, din cauza înaltei sale Demnități Sacerdotale, avea dreptul legitim să poarte cască și armură, scut și sabie din aur curat. Soția-preoteasă a lui Iavhe era, cu siguranță, o Femeie Adept.
În vremurile Vechi, Castele Războinice și Sacerdotale se dezvoltau fiecare în mod independent. Existau totuși excepții, cum este cazul lui Iavhe, care era Preot și Războinic.
În ambianța Lemuriei vagabondau Luciferii Anticului Pământ-Lună. Ei erau în căutare de prozeliți și îi găseau. Iavhe a fost unul din acești prozeliți. El a devenit discipolul acestor tenebroși Sub-Lunari și a practicat Magia Sexuală Neagră cu răsturnarea Vasului lui Hermes.
Este Știința Bonzilor și a Dugpașilor cu bonetă roșie. Rezultatul a fost Fatalitatea. Șarpele de Foc coborî, se infundă în infernurile atomice ale Omului, iar Iavhe s-a transformat într-un Demon teribil de pervers.
Această Istorisire este scrisă în Akasha. Iavhe a devenit membru al unui templu de Tantrism Negru al Lemuriei. Soția sa Preoteasă nu a acceptat Magia Neagră cu Răsturnarea Cupei lui Hermes. Iavhe a căzut cu altă femeie. Eforturile pe care le-a făcut Iavhe pentru a-și convinge soția Preoteasă s-au dovedit inutile, ea a refuzat să intre în Templul Negru. Acesta a fost sfârșitul Căsătoriei lor. Femeia Adeptă n-a vrut să intre pe un drum negru. Astăzi această Femeie Adeptă este un Înger Inefabil al Lumilor Superioare.
Cultul Focului este într-adevăr sublim. Zeii Focului îi ajută și îi protejează pe toți cei care urmează Drumul Căsătoriei Perfecte.
VÂRSTELE LUMII.
Împărțirea Istoriei Umanității în patru Epoci, și anume: Epoca Aurului, Argintului, Aramei și Fierului, este o Realitate formidabilă. Focul Planetar Involuționează și Evoluționează trecând prin aceste patru epoci. Nu există îndoială că Focul planetei noastre pământ a dat un foarte slab randament în cursul celor Trei Ronduri precedente și în Anticul Pământ-Lună. Acest Foc este copleșit de Karma.
Acestui lucru i se datorește Eșecul umanității pe Planeta Pământ. Ciclurile se derulează de-o manieră alternativă. Unei epoci de Mare Inspirație Mistică și de
Productivitate Inconștientă îi urmează o epocă de Critică Formidabilă și de Auto-Conștiință. Una furnizează Material pentru analiza și Critica celeilalte. În domeniul cuceririlor Spirituale, Buddha și Isus reprezintă cele mai mari cuceriri ale Spiritului.
Alexandru Macedon și Napoleon cel Mare reprezintă cuceririle în Lumea Fizică. Aceste figuri sunt reproduceri făcute de foc, reproduceri de tipuri umane care au existat cu Zece Mii de Ani în urmă; imagini reflectate ale celui de al zecelea mileniu anterior, reproduse de Misterioasele Puteri ale Focului. “Ceea ce este jos este ca și ceea ce este sus. Ceea ce a fost va reveni altădată. Lucrurile sunt pe Pământ așa cum sunt în Cer.”
Dacă Focul planetei noastre pământ s-ar fi dezvoltat în totalitate în Anticul Pământ-Lună și în cele Trei Ronduri Precedente, la această oră a Vieții pământul nostru ar fi un adevărat paradis. Din nefericire, focul nostru planetar este plin de Karma Cosmică.
MAREA PROBLEMĂ.
Întreaga umanitate reunită, suma totală a tuturor unităților umane este Adam Kadmon, linia umană a lui Homo Sapiens, Sfinxul, adică ființa cu corp de animal și chip de om.
Ființa umană participă la mai multe vieți, mari și mici, din care el este o parte componentă; Familia, Poporul, Rasele, Religia, Patria, sunt Ființe Vii din care facem parte.
În interiorul nostru există multe vieți necunoscute. Multe Euri care se bat între ele și multe Euri care nu se cunosc între ele. Ele trăiesc, toate, în interiorul omului, după cum omul și toți oamenii trăiesc în interiorul Marelui Corp Spiritual al lui Adam Kadmon.
Aceste Euri trăiesc în interiorul omului în același fel în care omul și toți oamenii trăiesc în interiorul orașelor, satelor și congregațiilor religioase etc. Așa cum toți locuitorii nu se cunosc unii cu alții, tot așa Eurile care trăiesc în Cetatea cu Nouă Porți (Omul) nu se cunosc toate între ele. Aceasta este Marea Problemă.
Cel pe care-l numim om nu are încă Identitate Adevărată. Omul este încă o Ființă Nerealizată.
Omul seamănă cu totul cu o casă ocupată de o mulțime de oameni. Omul seamănă cu un vapor în care călătoresc o mulțime de pasageri (Eurrile), fiecare cu idealurile sale, proiectele sale, dorințele sale etc.
Eul care se entuziasmează pentru munca de cultivare a Magisterium-ului Focului este dat la o parte mai târziu de un alt Eu care Detestă această muncă și dacă aspirantul a început cu multă ardoare să Lucreze în fierăria lui Vulcan, îl vedem apoi deziluzionat, retrăgându-se de la Muncă și căutând refugiu într-o mică școală care-i oferă o consolare până ce, mai târziu, intervine un alt Eu care-l face să iasă și de acolo. Iată, aceasta-i cea Mai Mare Problemă. În plus, în interiorul omului există vizitatori incluzând persoane non grata și tenebroși.
Tot așa când într-un oraș intră mulți oameni, indivizi cu moravuri ușoare, această tragedie se repetă din nefericire în interiorul Cetății cu Nouă Porți (Omul). În această Cetate intră locuitori tenebroși care dictează idei rele și stimulează dorințe animalice. Din nefericire, Omul este Subconștient 97 la sută și, incontestabil, el ignoră tot ce se petrece în interiorul său.
Când acești locuitori tenebroși stăpânesc total creierul uman, omul face lucruri pe care nu le-ar face în mod normal pentru tot aurul din lume. Astfel deci, nu este straniu că până și Sfinții înșiși au violat și asasinat, într-unul din aceste momente fatale.
Magisterium-ul Focului se dovedește extrem de dificil din cauza acestei imense cantități de persoane invizibile care locuiesc și vizitează Cetatea cu Nouă Porți.
Fiecare din aceste persoane misterioase, fiecare din aceste Euri, gândește diferit și-și are propriile obiceiuri și maniere. Înțelegem în prezent motivul tuturor acestor probleme care apar în cămine. Bărbatul care într-o zi se înflăcărează pentru soția sa, a doua zi o abandonează; femeia care astăzi este fidelă bărbatului ei, va pleca mâine cu un altul. Aici este Marea Problemă.
În psihicul ființei umane se produce o continuă schimbare, o nesfârșită trecere de la un obiect la altul. În interiorul minții se derulează un neîntrerupt film cinematografic de impresii, evenimente, sentimente, dorințe etc., și fiecare din aceste lucruri definește perfect Eul care domină la un moment dat.
O mulțime de oameni trăiesc în interiorul Cetății cu Nouă Porți. Aceasta este grav. Aici este Marea Problemă. Cultul Focului este foarte greu pentru că în interiorul Cetății cu Nouă Porți trăiesc mulți oameni care detestă acest cult.
Corpul Fizic nu este nimic altceva decât o secțiune a corpului Tetradimensional, Linga Sarira sau Corpul Vital. Personalitatea Umană este, în ceea ce o privește, o Altă Secțiune Tetradimensională a Corpului Uman. Dincolo există Egoul (Eul Pluralizat), ca secțiune superioară a personalității umane. Personalitatea moare, însă Amintirea sa rămâne în Ego.
În ceea ce privește Sufletul și Spiritul, bietul Animal Intelectual nu știe nimic din ele. Această cunoaștere este încă foarte departe de nivelul comun umanității.
Corpul, personalitatea și Egoul nu se cunosc deloc unul pe altul, pentru că ființa umană este Inconștientă. În aceste condiții, cum ar putea omul de nivel comun să cunoască Sufletul și Spiritul?
În realitate, cele trei aspecte inferioare ale Omului, Corpul, Personalitatea și Egoul, nu se cunosc între ele decât sub influența Narcoticelor sau în stările Hipnotice și de Medium, în timpul Somnului sau al transei sau cu ajutorul Extazului.
Misterul Sfinxului este Omul. Animalul cu cap uman este Omul. Atât timp cât problema Sfinxului n-a fost rezolvată, noi putem cădea în abisul pierzaniei.
Oricine lucrează în Magisterium-ul Focului trebuie să ceară zilnic mult ajutor Tatălui său care este în secret. Trebuie de urgență să-l implorăm pe Dumnezeul nostru Interior ca să repete în interiorul conștiinței noastre profunde miracolul pe care l-a realizat Isus când a alungat Negustorii din Templu cu biciul teribil al Voinței.
Numai Binecuvântatul poate expulza aceste Euri din templul conștiinței noastre. Acești vânzători din Templu Sabotează Marea Operă.
Acești negustori sunt cei care sting candelele Templului. Aceasta e Marea Problemă. Într-adevăr, este vorba de Drumul Tăișului de Cuțit. Acest drum e plin de pericole care vin dinăuntru și din afară. “Mulți sunt Chemați, puțini sunt Aleși”.