Andrew Newberg – Sistemul Limbic: Emoție și Spirit
Sistemul limbic uman întrețese impulsurile emoționale cu gânduri și percepții mai înalte, producând un repertoriu larg și flexibil de stări emoționale foarte complexe, cum ar fi: dezgustul, frustrarea, invidia, surprinderea și încântarea. Aceste emoții, deși construite pe emoții primare întâlnite în oarecare măsură și la animale, dau ființelor umane un vocabular emoțional mult mai divers articulat.
Studiile au indicat, de asemenea, că sistemul limbic este parte integrantă din experiențele religioase și spirituale. Stimularea electrică a structurilor limbice în subiecții umani produce halucinații asemănătoare viselor, senzații de ieșire din propriul corp, deja vu și iluzii, toate fiind înregistrate și în timpul stărilor spirituale.
Pe de altă parte, când impulsul nervos în sistemul limbic este blocat, pot apărea, de asemenea, halucinațiile vizuale. Datorită implicării sale în experiențele religioase și spirituale, sistemul limbic a fost uneori numit „transmițătorul către Dumnezeu.” Indiferent care ar fi relația sa cu spiritualul, înainte să învețe să transmită activitatea, scopul fundamental al sistemului limbic este totuși de a genera și modula emoții primare, cum ar fi teama, agresivitatea și furia. Posedate de majoritatea animalelor cu sistem nervos central, structurile sistemului limbic sunt, în termeni evolutivi, învechite. Ceea ce separă sistemul nostru limbic de cel al animalelor și al primilor noștri strămoși sunt multele rafinamente pe care le-am dezvoltat. Gelozia, orgoliul, regretul, stânjeneala, exaltarea — toate sunt produsele unui sistem limbic foarte evoluat, mai ales când funcția sa este combinată cu restul creierului. Deci, dacă primii noștri strămoși au simțit, poate, numai o undă de dezamăgire pentru că nu au ajuns la concursul de aruncare a pietrei al fiului lor, acum noi simțim o vină pe deplin dezvoltată.
Structurile primare ale sistemului limbic sunt hipotalamusul, amigdala și hipocampul. Toate sunt organe primitive, dar influența lor asupra minții umane este considerabilă.
Avantajul supraviețuirii sistemului limbic este clar: dă animalelor agresivitatea de care au nevoie ca să găsească mâncare, teama care le determină să evite prădătorii și alte situații periculoase și afecțiunea filială — „iubirea” primitivă, dacă vreți — care îi determină să se împerecheze și să își îngrijească puii. La ființele umane, sentimentele primare produse de activitatea limbică sunt îmbinate cu funcții cognitive mai înalte din neo-cortex, care au ca rezultat experiențe emoționale mai bogate și mai variate.
Cartile lui Andrew Newberg se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
