Andrew Newberg – Neurobiologia Credinței și Beneficiile Vitale ale Religiei
Dumnezeu a murit … Nietzsche, Nietzsche a murit… Dumnezeu, Graffito
Când filosoful Friedrich Nietzsche, în 1885, a făcut faimoasa declarație că Dumnezeu a murit, el spunea, desigur, că Dumnezeu, de fapt, nu a trăit deloc. Ca alți mari gânditori raționaliști din secolul al XIX-lea și începutul secolului XX — Marx, Freud, James Frazer, Ludwig Feuerbach și Bertrand Russell, ca să pomenim numai câțiva — Nietzsche îl privea pe Dumnezeu ca pe un alt vestigiu al trecutului neștiințific pe care umanitatea avea să-l depășească în curând. Marea așteptare a multora din acea generație de gânditori ai lumii în schimbare era ca, pe măsură ce nivelul educațional s-a ridicat, iar știința a oferit mai multe explicații realiste pentru misterele existenței, atracția irațională pentru religie să pălească, iar Dumnezeu, în toate încarnările sale, să dispară pur și simplu.
Dumnezeu totuși nu S-a supus și, intrând în noul mileniu — o epocă a unei iluminări științifice și tehnologice fără precedent —, religia și spiritualitatea continuă să dăinuie. Dacă Nietzsche și contemporanii săi ar fi trăit ca să vadă aceasta, foarte probabil că ar considera supraviețuirea lui Dumnezeu drept un triumf al ignoranței asupra rațiunii. Convinși că credința religioasă este bazată pe superstiție și iluzionarea sinelui temător, nu ar avea altă soluție decât să tragă concluzia — așa cum au făcut mulți raționaliști moderni — că oamenii se atârnă de Dumnezeu pentru că le lipsește puterea și curajul de a înfrunta lumea fără El.
Această interpretare cinică este atât de bine înrădăcinată în gândirea materialismului rațional, încât puțini gânditori raționaliști s-ar mai deranja să mai pună la îndoială, dar o cercetare cu mintea deschisă arată că această idee s-ar putea să nu fie atât de luminată intelectual precum pare. Noi credem, de fapt, că tenacitatea remarcabilă a religiei este înrădăcinată în ceva mai adânc, mai simplu și mai sănătos decât negarea minții slabe sau pura dependență psihologică.
Dovezile sugerează că originile cele mai profunde ale religiei sunt bazate pe experiența mistică și că religiile persistă, deoarece conexiunile creierului uman continuă să ofere credincioșilor o gamă de experiențe unitare care sunt adesea interpretate drept asigurări că Dumnezeu există. Așa cum am văzut, este improbabil că mașinăria neurologică a transcendenței a evoluat special din motive spirituale. Totuși, credem că evoluția a adoptat această mașinărie și a favorizat capacitățile religioase ale creierului religios, deoarece credințele și comportamentele religioase s-au dovedit a fi bune pentru noi în modalități profunde și pragmatice.
O întreagă tradiție de cercetare ne spune că este adevărat. Studiile au arătat că bărbații și femeile care practică orice credință dintre cele mari trăiesc mai mult, au mai puține atacuri cerebrale, mai puține afecțiuni ale inimii, o mai bună funcționare a sistemului imunitar și o tensiune arterială mai scăzută decât majoritatea populației. De fapt, beneficiile religiei pentru sănătate sunt atât de impresionante, încât, după ce au studiat mai mult de o mie de cazuri referitoare la impactul religiei asupra sănătății, dr. Harold Koenig de la Centrul Medical Universitar Duke a declarat recent în The New Republic că: „Lipsa implicării religioase are un efect asupra mortalității echivalent cu patruzeci de ani de fumat un pachet de țigări pe zi.”
Se pare că religia este cel puțin la fel de bună pentru corp pe cât este pentru suflet, dar efectele benefice ale comportamentelor religioase nu iau sfârșit cu psihologia; cercetări tot mai numeroase ne arată clar că religia poate fi legată și de sănătatea mintală superioară. Această idee vine ca o surpriză pentru o mare parte din comunitatea psihiatrică modernă care, urmând încă pașii lui Freud, a privit mult timp comportamentul religios, în cel mai bun caz, drept o stare de dependență, iar, în cel mai rău, drept o condiție patologică. Până în 1994, de exemplu, Asociația Psihiatrică Americană a clasificat oficial „credințele religioase puternice” drept o tulburare mintală.
Noi informații ne arată că credințele și practicile religioase pot îmbunătăți sănătatea mintală și emoțională în câteva moduri semnificative. De exemplu, cercetările arată că rata abuzului de droguri, a alcoolismului, divorțului și a suicidului este mult mai scăzută în rândul indivizilor religioși, decât în marea majoritate a restului populației. Pare, de asemenea, clar că este mult mai puțin probabil ca oamenii care practică religia să sufere de depresie și anxietate decât populația, în general, și, dacă acest lucru se întâmplă, își vor reveni mult mai repede. Alte experimente au legat activitățile religioase specifice de rezultate psihologice pozitive; s-a demonstrat că practicile spirituale, cum ar fi meditația, rugăciunea sau participarea la slujbele religioase reduc substanțial sentimentul de anxietate și de depresie, încurajează stima de sine, îmbunătățesc calitatea relațiilor interpersonale și generează o viziune mai pozitivă asupra vieții.
Cercetarea nu a găsit niciun motiv concludent pentru efectele sănătoase ale religiei, dar foarte probabil este că atitudinile și comportamentele presupuse de religii joacă un rol important. Infierând sexul promiscuu, drogurile, abuzul de alcool și alte vicii riscante, de exemplu, și încurajând un stil de viață de moderație și stabilitate moderată, cele mai multe religii promovează automat comportamente care sunt inerent sănătoase.
Puternicele rețele de sprijin social care caracterizează comunitățile religioase sunt aproape sigur un alt factor benefic. Sprijinul emoțional al prietenilor și membrilor familiei este un element evident și important pentru sănătatea mintală a oricui, dar comunitățile puternice pot exercita un efect pozitiv și foarte practic asupra bunăstării psihice, de asemenea. Aceste beneficii sunt în mod deosebit importante și pentru cei mai bătrâni care, în comunitățile mai strânse, nu vor rămâne izolați, ci foarte probabil vor căpăta ajutor ce constă din hrană, medicamente, transport la medic și sprijin în alte activități cotidiene care contribuie la o mai bună sănătate psihică.
Comportamentele religioase ar mai putea, de asemenea, să contribuie mai direct la o sănătate mai bună prin intermediul efectelor pe care le au asupra sistemelor de excitare și inhibiție ale corpului. O rugăciune în tăcere, un imn sublim, o oră petrecută în meditație pot activa funcția de repaus a corpului, diminua ritmul inimii și tensiunea arterială, restricționa eliberarea în sânge a hormonilor de stres atât de dăunători și genera sentimente de calm și bunăstare. Evident, orice comportament, care produce constant acest răspuns de inhibiție, promovează niveluri mai ridicate de sănătate mintală și fizică.
Cartile lui Andrew Newberg se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
