Patrick Drouot – Anatomia Subtilă și Fluxul Energiei Vitale
Corpul eteric seamănă cu o țesătură: o mulțime de canale fine din materie energetică subtilă, pe care yoghinii le numesc nadis-uri și tibetanii tza. Nadis-urile reprezintă o rețea energetică, care îmbracă trupul în întregime. Conform învățăturilor yoghice și tantrice, există 72.000 de nadis-uri sau canale eterice în anatomia subtilă a ființelor omenești. Aceste conducte ale forței vitale (prana) formează o rețea complexă de fibre subtile purtătoare de energie, care întrepătrund forma fizică. În toate formele de terapie vibratorie, nadisurile capătă o importanță deosebită și între cele 14 nadisuri majore există trei de o importanță fundamentală: Sushumna, Pingala și Ida. În toate practicile tantrice și mistice, în mecanismele încarnării și morții, aceste trei conducte reprezintă o axă esențială a fiziologiei energetice și toate nadisurile sînt subordonate canalului central Sushumna. Prana, forța vieții, curge prin canalul Sushumna din plexul pehrian, sub coloana vertebrală, spre Brahma Randhra, “Peștera lui Brahman”, spațiul vid dintre cele două emisfere cerebrale. Anumite tradiții situează canalul central în interiorul coloanei vertebrale, altele îl plasează puțin anterior coloanei.
Se pare că Sushumna traversează coloana vertebrală acolo unde circulă lichidul cerebrospinal. Or, evoluția osteopatiei craniene demonstrează că acest lichid este străbătut de ritmuri regulate și de pulsații fizice, de la al patrulea ventricul (sau cavitatea creierului) unde se află glanda pineală pînă în partea de jos a coloanei. Funcția celui de-al patrulea ventricul nu este bine înțeleasă de fiziologia modernă și anumite teorii bazate nu numai pe aceste pulsații ritmice, fizice, dar și pe patternuri de unde electromagnetice, par să demonstreze că această cavitate îndeplinește rolul de coordonator al ritmurilor corporale. Astfel, există o legătură imediată între natura subtilă a energiei pranice care circulă în și în jurul Sushumnei și ritmurile și pulsațiile observate la nivel corporal.
Rețeaua de nadis-uri formează deci o țesătură de inteligență fiziologică în interiorul corpului eteric și conturează caracteristicile corpului fizic plecînd de la energiile creației, pe care misticii Kriyei Yoga le numesc Tattwas. În învățătura orientală, nadis-urile corpului fizic sau nadis-urile grosiere sînt venele, arterele și nervii, în timp ce nadis-urile subtile din corpul eteric, invizibile la investigarea modernă, îmbracă două forme: nadis-urile de forță pranică și nadisurile de forță mentală; aceste două aspecte se confundă și funcționează împreună. Adeseori, la seminar, la conferință, acupunctorii m-au întrebat dacă nadis-urile corespundeau meridianelor; anumite texte leagă sistemul de nadis-uri cu nervii senzoriali ai sistemului nervos autonom, dar nadis-urile nu pot fi suprapuse în totalitate meridianelor de acupunctură; totuși, unul din principalele meridiane, Vasul Guvernor, poate fi comparat cu nadi Sushumna. În acest meridian, fluxul de energie pleacă din coccis, urcă de-a lungul coloanei vertebrale, atinge un punct în vîrful capului și coboară din nou de-a lungul liniei meridiane către un punct aflat exact sub ombilic.
Funcția cea mai importantă a corpului eteric este aceea de a transfera vitalitatea unui cîmp universal într-un cîmp individual, deci în corpul fizic.
În Occident, vitalitatea este recunoscută ca o formă de energie în timp ce în Orient este o forță numită prana care a fost recunoscută întotdeauna ca o energie universală din natură, energie de altfel pusă în legătură cu sistemul respirator. Această forță se află în trei regnuri care reunesc tot ce este viu: animal, vegetal și mineral. Și ultimul este de asemenea vitalizat de prana.
În străvechea filosofie taoistă, chinezii considerau ființa umană ca un microcosmos, aflat el însuși în interiorul unui macrocosmos. Ei au recunoscut încă de atunci că unele din conceptele primare ale fluxului de energie pe care îl numeau ch’i sau ki (uneori qi) era o substanță energetică unică, al cărei flux venea din mediul înconjurător ca să intre în corp. Chinezii cred că ch’i este o energie a cărei organizare celulară și nutritivă dovedește că ar putea chiar să înlocuiască energia obținută prin hrană și aer. Ch’i este într-adevăr un tip de energie subtilă care se află în mediul nostru înconjurător. Este ceea ce regăsim în vechile scrieri hinduse sub numele de prana. Originea ei s-ar putea găsi în parte în radiația solară. După modelul chinez, energia ch’i este absorbită de corpul fizic prin porțile de intrare de la nivelul pielii. Aceste porți sînt tot atîtea puncte de acupunctură de-a lungul unui sistem de meridiane. Datorită celor 12 perechi de meridiane, chinezii cred că ch’i se deplasează prin organele corpului furnizînd această energie care întreține viața. Fiecare pereche de meridiane este asociată unui organ, sistem sau funcție diferită.
Alt concept cheie al filosofiei chineze: energia polară yin și yang; într-un anumit mod, acest concept este strămoșul altuia, pe care-l cunoaștem sub numele de complementaritate. Îl regăsim în descrierea celor trei nadis-uri: Sushumna / stîlpul muntelui; nadi Pingala / soarele yang și nadi Ida / luna yin. De milenii, yoghinii, scrierile sfinte (Shastras), medicina vedică, medicina platourilor înalte din India și medicina tibetană, toate vorbesc de energia universală pe care medicina budistă din Tibet o mai numește și vînturile. Această energie vitală se deplasează ca o undă complexă în apă, prin cele 72.000 de canale subtile (nadis-uri). La tibetani, există zece vînturi, cinci principale și cinci secundare. Hinduşii recunosc, la rîndul lor, în prana cinci stări diferite. Literatura ezoterică, învățătura lui Alice Bailey mai ales, vede prana ca fiind colectată de un punct precis, situat deasupra splinei și numit chiar punctul splinei. Această prana este apoi distribuită în tot corpul eteric aducînd astfel viața biologică și coeziunea într-un corp compus din elemente diferite. Viața există într-un corp tot atîta timp cît prana este prezentă și activă. Această energie este fluidă și invizibilă. Prana aduce sufletul în corp, energizează evoluția embrionului, vitalizează principiul vieții, procesele metabolice, fiziologia, biochimia și anatomia țesuturilor vii; în ultimă instanță, atunci cînd prana se retrage survine moartea.
Sub aspectul său universal, prana este Vayu, tradus prin aer sau respirație. Prana nu este respirația fizică ea însăși, ci mai mult energia vitală prin una din manifestările sale, respirația. Inspirarea și expirarea aerului care ne dăruiesc viața datorită absorbției de oxigen sînt expresia ei. Neobservabil prin aparatura științifică curentă, dar perceptibil cu ochii conștienței în anumite practici yoghice, fluxul pranic se mișcă prin nadisuri.
Cartile lui Patrick Drouot se pot vedea la linkurile de mai jos:
- vezi link 1 - aceasta pagina
- vezi link 2 - aceasta pagina
