Susan Blackmore – Trei Replicatori, Trei Pericole: Va Supraviețui Umanitatea Epoca Techno-Memelor?

Susan Blackmore explorează mimetica, teoria memelor ca unități de informație imitate, și implicațiile acestora pentru evoluția culturală și apariția tehnomemelor. Se argumentează că, similar genelor, memele sunt replicatori sefiști care utilizează oamenii ca mașini de copiere, influențând dezvoltarea creierului și cultura umană. Autoarea sugerează că apariția unui al treilea replicator, tehnomemele, reprezintă un nou prag periculos, cu posibilitatea ca mașinile să devină auto-replicatoare, având consecințe necunoscute pentru omenire și întrebându-se despre probabilitatea ca alte civilizații din univers să fi depășit etape similare.

Vezi online cu traducere:

---

Teme centrale și idei esențiale în viziunea lui Susan Blackmore

Universalitatea darwinismului și apariția memelor

Susan Blackmore își fundamentează argumentația pe principiul darwinismului universal, conform căruia orice entitate capabilă de variație, selecție și transmitere ereditară va evolua. Ea îl consideră pe Charles Darwin autorul uneia dintre cele mai revoluționare idei din istoria științei, idee descrisă de unii drept „cea mai valoroasă idee pe care a avut-o vreodată cineva”.

Blackmore explică modul în care Richard Dawkins, în lucrarea The Selfish Gene, a extins acest principiu asupra informației culturale, introducând conceptul de „memă” — o unitate de informație care se răspândește prin imitare. Ea accentuează că o memă nu este echivalentă cu o simplă idee, ci reprezintă „ceea ce este imitat sau informația copiată de la o persoană la alta”.

Exemple de meme includ elemente de modă (cum ar fi purtarea ochelarilor într-un anumit fel), obiceiuri (de exemplu, plierea hârtiei igienice în hoteluri) și inovații tehnologice simple (precum chiuveta sau toaleta).

Memele ca motor al evoluției umane

Blackmore propune o perspectivă neconvențională asupra evoluției speciei umane, susținând că, odată cu apariția capacității de imitare, memele au devenit al doilea mare replicator de pe planetă, alături de gene. Ea argumentează că dezvoltarea creierului uman nu s-a datorat exclusiv presiunilor genetice, ci și unei “curse a înarmărilor” între gene — care favorizează un creier eficient energetic — și meme — care preferă un creier mai mare, capabil să copieze mai fidel.

În acest context, fenomene culturale precum religia, muzica și arta sunt văzute ca rezultate ale selecției memetice. Limba este descrisă drept „un parazit la care ne-am adaptat, nu ceva selectat de gene de la început”. Așadar, ființa umană este descrisă ca fiind „atât o mașină de gene, cât și o mașină de meme”.

Apariția „tehnmemelor” și un nou punct de pericol

Pentru a diferenția între memele transmise tradițional și cele răspândite prin mijloace tehnologice, Blackmore introduce termenul de „tehnmemă” (sau „team”, prescurtare de la technological meme). Acestea includ scrisul, calculatoarele și internetul — forme de replicatori în care procesele de variație, selecție și copiere devin din ce în ce mai mult externe omului.

Ea avertizează că ne aflăm în pragul apariției unui al treilea replicator pe planetă — un moment deosebit de periculos. Tehnmemele sunt considerate replicatori „egoisti”, interesați doar de propria proliferare, indiferent de consecințele asupra umanității sau mediului înconjurător: „tehnmemele sunt replicatori egoiști și nu le pasă de noi, de planetă sau de altceva”.

În viziunea sa, umanitatea are în față două scenarii posibile: fie oamenii vor fuziona cu tehnologia și vor deveni „mașini de tehnmemă”, fie mașinile vor deveni capabile să se autoreplice independent, fără implicare umană.

Reformularea ecuației lui Drake și reflecții asupra vieții extraterestre

Blackmore aduce o critică ecuației lui Drake, subliniind că aceasta se axează prea mult pe ideea de „inteligență”, în timp ce, în opinia sa, factorul determinant ar trebui să fie prezența replicatorilor. Ea propune o ecuație alternativă, bazată pe probabilitatea apariției succesive a celor trei replicatori — gene, meme și tehnmeme — pe o planetă.

Motivul pentru care nu am descoperit alte civilizații avansate în univers ar putea fi faptul că fiecare etapă de apariție a unui nou replicator implică un pericol major: „evoluția culturală este un copil periculos”. Multe planete nu reușesc să depășească aceste „puncte de pericol”.

Fiecare replicator presupune riscuri: auto-distrugerea speciilor biologice (primul replicator), costul metabolic ridicat și vulnerabilitatea asociată unui creier mare (al doilea replicator), și exploatarea agresivă a resurselor de către tehnmeme (al treilea replicator). Astfel, oamenii sunt numiți „specia Pandorană a Pământului” — cei care au eliberat al doilea replicator din „cutia sa”, fără posibilitatea de a-l retrage, iar acum „vedem consecințele peste tot în jurul nostru”.

---

Citate relevante (traduse):

• „Evoluția culturală este un copil periculos.”

• „Noi, oamenii, suntem specia Pandorană a Pământului — cei care au eliberat al doilea replicator din cutie și nu îl mai pot băga la loc; vedem consecințele peste tot în jurul nostru.”

• „O memă nu este echivalentul unei idei… este ceea ce este imitat sau informația care este copiată de la o persoană la alta.”

• „Conform acestei teorii, creierul mare este condus de meme.”

• „Limba este un parazit la care ne-am adaptat… nu ceva selecționat inițial de gene.”

• „Noi suntem singura specie care este atât mașină de gene, cât și mașină de meme.”

• „Chiar cred că avem nevoie de un nou cuvânt pentru memele tehnologice – să le numim tehnmeme sau teams – pentru că procesele încep să fie diferite.”

• „Tehnmemele sunt replicatori egoiști și nu le pasă de noi, de planeta noastră sau de altceva.”

• „Aș sugera să nu ne gândim la inteligență, ci la replicatori.”

• „Pentru că fiecare etapă este periculoasă… apariția unui nou replicator este periculoasă. Se poate trece cu bine, noi am reușit, dar este periculos.”

---

Susan Blackmore oferă o viziune profund inovatoare și provocatoare asupra evoluției culturale și a posibilei apariții a vieții inteligente în univers. Prin extinderea principiilor darwiniste asupra informației culturale și tehnologice, ea propune un cadru alternativ pentru înțelegerea dezvoltării umane și a amenințărilor existențiale actuale. Conceptul de „puncte de pericol” ce însoțesc apariția noilor replicatori descrie o traiectorie fragilă a civilizațiilor, în care puține pot supraviețui. Noțiunea de „tehnmemă” ridică întrebări fundamentale despre viitorul interacțiunii om–tehnologie și despre implicațiile unui potențial al treilea replicator pe planeta noastră.

---

Vezi clipul selectat:

Ne apropriem de al treilea replicator

---

 

---

Cartile lui Richard Dawkins se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

---