Theun Mares – Adevărurile Conștienței și Calea Toltecă
Ascultați articolul sub formă audio:
-
Universul constă dintr-un număr infinit de câmpuri de energie, asemănătoare razelor-fire de lumină.
-
Aceste câmpuri de energie, asemenea unor raze-fire, radiază dintr-o sursă de dimensiuni inimaginabile, denumită metaforic Vulturul. Ca atare, aceste câmpuri de energie sunt cunoscute sub denumirea de Emanațiile Vulturului.
-
De asemenea, ființele umane sunt compuse din același infinit număr de câmpuri de energie asemenea razelor-fire, care se manifestă sub forma unui mare ou luminos. Înălțimea acestui ou este egală cu lungimea unui corp uman cu brațele întinse complet deasupra capului pe axa verticală, iar lățimea sa este cea a unui om cu brațele întinse spre exterior din centrul corpului său de-a lungul axei orizontale. Acest ou este cunoscut drept coconul omului.
-
Doar un mic grup de câmpuri de energie din interiorul coconului sunt iluminate, în orice moment dat, de către un punct de lumină strălucitor localizat pe suprafața coconului.
-
Percepția are loc atunci când câmpurile de energie care sunt iluminate de punctul de lumină își extind lumina pentru a ilumina câmpurile de energie corespunzătoare din afara coconului. Acest punct de lumină este denumit punctul în care percepția este asamblată, în mod normal prescurtat, punctul de asamblare.
-
Este posibilă deplasarea punctului de asamblare în orice altă poziție de pe suprafața coconului, sau chiar în interiorul acestuia. Deoarece punctul de asamblare iluminează oricare câmpuri de energie cu care intră în contact, câmpurile de energie ce sunt nou iluminate, ca urmare a unei astfel de deplasări, constituie așadar o nouă percepție. Acest nou nivel de percepție este cunoscut sub numele de a vedea.
-
Atunci când punctul de asamblare este deplasat suficient de departe, o lume cu totul nouă este percepută, care este la fel de reală ca cea percepută în mod normal de către un om.
-
Există o forță misterioasă cunoscută drept intenție, care există în cuprinsul întregului univers. Această forță este cea care declanșează percepția, deoarece intenția este cea care, în primul rând, aliniază câmpurile de energie și, în al doilea rând, cauzează conștiința acestei alinieri.
-
Scopul luptătorilor este de a experimenta-trăi toate percepțiile posibile disponibile omului. Aceasta constituie ceea ce este cunoscută drept Conștiința Totală, inerentă înlăuntrul a ceea ce este o cale alternativă de a muri.
Viața pentru omul obișnuit este o treabă vagă și monotonă – o existență care nu este complet lipsită de amuzament, însă una în care omul hoinărește cu indiferență de la o activitate la alta, doar pentru a constata că fericirea pe care o caută îl ocolește constant. Viața unui astfel de om se umple cu o senzație de golătate și cu un firav dor de a umple acea golătate, însă neștiind ce este ceea ce caută, omul descoperă în schimb un paralizant simțământ de inutilitate furișându-se târâș în inima lui. Apoi, foarte curând, descoperă că viața i-a alunecat printre degete, petrecută în trivialitățile fără sens ale meschinăriei umane.
Problema este că suntem toți născuți nătărăi, căci așa este condiția noastră umană.
Omul se consideră ca fiind mai bun decât un animal – însă în mare parte trăiește o existență mai rea decât cea a animalelor.
Oamenilor nu le place să gândească la ei înșiși ca fiind smintiți, însă, din nefericire, noi toți suntem deja smintiți.
Întreaga omenire a devenit sclavă a odioaselor acte de magie neagră. Bărbații și femeile se țin prinși unul pe altul într-un laț psihic prin perpetuarea răului condiționării sociale – o condiționare proiectată pentru a captura și fixa atât gândurile, cât și acțiunile bărbaților și femeilor într-un fel care face să fie imposibilă devierea de la normele acceptate. Dacă gândești la asta, vei vedea că ești incapabil să gândești sau să acționezi altfel decât conform cu ceea ce ai învățat prin mediocritatea debilitantă născută din condiționarea ta socială și, de aceea, și tu ești un sclav, iar deoarece susții practicile condiționării tale, și tu ești un magician negru sau o magiciană neagră.
Niciun om nu poate fi prins și ținut în laț fără consimțământul său.
Dacă nu vrei să rămâi prins înlăuntrul constrângerilor debilitante ale condiționării sociale, și dacă dorești să te eliberezi din strânsoarea magicienilor negri, trebuie să alegi viața disciplinată a luptătorului și trebuie să înveți să vânezi putere.
Nu este o chestiune de a găsi căi prin care să trăiești cu circumstanțele din jurul vieții tale, căci tu ești cauza vieții tale. Nu ești o victimă care este forțată să tolereze această viață – ci în schimb, ești creatorul a tot ceea ce este în viața ta, a binelui, a răului și a tot ce e între ele. Gândești că dacă te plângi de viața ta poți cumva să găsești o cale prin care să o schimbi, însă te înșeli. Doar decizia de a te alătura Căii luptătorului este cea care dă unuia/uneia curajul de a-și revendica și (re)căpăta viața drept ceea ce este ea. Cât continui să te complaci în meschinărie și derută, nimic din viața ta nu se va schimba vreodată în bine.
Toate lucrurile din jurul tău, inclusiv provocările, sunt lumea pe care tu ai creat-o pentru tine. Prin urmare, e o nebunie să vrei să fugi de ea, căci unde ai fugi? Nu putem fugi de viața noastră, cum nu putem fugi nici de noi înșine. Singurul motiv pentru care cauți o cale de a fugi este deoarece tonalul tău este implicat într-o bătălie interioară – însă a lupta cu propriul tău tonal este culmea țicnelii. Ce speri să reușești? Viața disciplinată a luptătorului este elaborată pentru a pune capăt unor astfel de preocupări fără sens.
Singura justificare a omului pentru existența fizică este aceea de a învăța; acesta este destinul său pe care nu îl poate evita sub nicio circumstanță.
Destinul omului este să învețe. Însă, pentru a ne desfășura destinul, trebuie să fim forțați să experimentăm-trăim noi lumi care sunt dincolo de percepția și înțelegerea noastră.
În acest univers, nimic nu este gratis, totul se plătește. Cunoașterea este dobândită doar prin greutățile pe care le implică învățarea.
Unu/Una nu poate dobândi cunoaștere prin conversație, deoarece adevărata cunoaștere este a experimenta – a trăi sinele interior-cea mai înspăimântătoare și solicitantă activitate, care este unică pentru fiecare individ(ualitate).
Cunoașterea obținută de la altcineva nu este cunoaștere adevărată, deoarece îi lipsește încrederea-siguranța necesară pentru a implementa sau a pune în practică acea cunoaștere. Încrederea-siguranța poate fi cultivată doar prin acțiunile întreprinse. De aceea, cunoașterea este într-adevăr putere.
Adevărata putere este (re)cunoașterea sinelui ca o unitate a Unicei Vieți. Nu există putere mai mare decât (recunoașterea) nagalului.
Cunoașterea nu este ceea ce majoritatea oamenilor presupun că este ea, și asta este valabil mai ales pentru un luptător. Un luptător știe din experiență-trăire că cunoașterea este un a ști interior care îl copleșește, îl absoarbe complet în momentul prezent și apoi dispare misterios.
Adevărata cunoaștere este întotdeauna incomprehensibilă, mai mare și mai puternică decât omul, iar a merge pe Calea cunoașterii înseamnă a lupta pentru supraviețuire. Prin urmare, dacă vii pe această cale pentru a învăța, trebuie să fii pregătit să lupți pentru viața ta.
Costul adevăratei cunoașteri este viața ta. Cunoașterea poate fi dobândită doar atunci când decizi să renunți la convingerile, prejudecățile și concepțiile greșite pe care le consideri ca constituind viața ta. Prin urmare, cunoașterea poate fi dobândită doar dedicându-i viața ta.
La început, niciun om nu știe greutățile pe care le implică învățarea, deoarece el/ea nu știe ce și cum e să fii om. Așa că, el demarează către eșec, prin a-și dori recompense ce sunt majoritatea în conflict cu destinul său și care, prin urmare, nu pot fi materializate.
Mersul pe calea cunoașterii nu-i vine omului în mod natural; de aceea toată învățarea este impusă. Din acest motiv, niciun nagal nu caută vreodată ucenici, iar unui ucenic îi este imposibil să acosteze învățăturile adevărate.
Rezistența este tot atât de fundamentală pentru actul percepției, pe cât este frecarea pentru mișcare. Fără rezistență, percepția ar fi un exercițiu lipsit de sens, iar experiența-trăirea ar fi lipsită de cunoaștere.
Depinde de noi, ca indivizi-individualități, să ne opunem forțelor din viața noastră, însă putem face asta doar dacă suntem luptători. Pentru a pricepe asta, trebuie să știi că un luptător așteaptă, că el știe ce așteaptă și că, în vreme ce așteaptă, el (nu) are nevoie de nimic. De aceea, indiferent de cât de puțin obține un luptător, este întotdeauna mult mai mult decât poate lua. Așadar, dacă el are nevoie să mănânce, luptătorul găsește o cale, deoarece nu lui îi este foame. Dacă corpul lui suferă de durere, el găsește o cale de a o opri, deoarece nu el are dureri. Un om care suferă de foame sau de durere nu este un luptător, căci un astfel de om nu așteaptă, ci în schimb s-a abandonat forțelor din viața sa, iar aceste forțe, fie că sunt foamea sau durerea sau oricare alta, îl vor distruge.
Ceea ce ne face jalnici și nefericiți este să vrem ceva. Însă, este posibil să învățăm să (nu) vrem nimic, și odată ce încetăm să vrem, atunci chiar și cel mai mic lucru pe care îl obținem este întotdeauna un dar minunat. De aici rezultă că a fi sărac este doar un gând, cum sunt și foamea, durerea, iubirea sau ura.
A nu fi în nevoi, a nu fi în a vrea, e cea mai mare realizare a unui luptător. Însă, există o linie fină între a nu vrea niciun lucru și a nu îți plăcea niciun lucru. Să nu îți placă niciun lucru e o prostie, pentru că prin a nu îți plăcea niciun lucru, îți prefaci viața în ceva anost, pustiu și plictisitor.
Poți supraviețui misterioasei lumi de nepătruns a puterii, doar dacă ești un luptător care (nu) vrea nimic.
Oricine poate sesiza că lumea este un loc înfricoșător, plin cu tot felul de pericole, și că, în realitate, suntem creaturi neputincioase și neajutorate, înconjurate de forțe care simt un mister și care, în același timp, sunt implacabile. Omul obișnuit, în aroganța și ignoranța sa, crede că aceste forțe pot fi explicate și, drept urmare, schimbate. El habar nu are cum să facă asta, însă în frica sa, el alege să creadă că, mai devreme sau mai târziu, acțiunile omenirii le vor explica și le vor schimba. Pe de altă parte, omul cunoașterii, ca și vrăjitorul, nu își irosește timpul gândind cum să le explice sau cum să le schimbe. Ci în schimb, el pornește să învețe cum să utilizeze aceste forțe, prin a se schimba el însuși și a se adapta el însuși astfel încât să curgă cu ele, în loc să lupte împotriva lor. Acesta este avantajul lui, și tot aici se află și miezul vrăjitoriei. Odată ce chestiunea aceasta a fost înțeleasă și implementată, vrăjitoria nu mai e mare lucru.
Unui om al cunoașterii nu îi este cu mult mai bine decât îi este unui om obișnuit, deoarece cunoașterea nu îi permite să trăiască o viață mai bună – dimpotrivă, ea servește la a-l împovăra, prin faptul că îi face viața și mai instabilă, și mai nesigură. Prin faptul că s-a deschis cunoașterii, omul cunoașterii devine mult mai vulnerabil decât omul obișnuit. Pe de o parte, semenilor săi le este frică de el și nu au încredere în el datorită puterii sale, și astfel ei reprezintă o amenințare foarte reală la adresa continuității stării lui de bine, iar pe de altă parte, forțele misterioase și implacabile care ne înconjoară pe toți, doar pentru că suntem vii, sunt chiar și mai periculoase pentru omul cunoașterii. Să fii atacat de un semen este într-adevăr dureros, însă să cazi pradă atacurilor puterii este mortal. În toate acestea, omul cunoașterii are doar un singur mijloc de supraviețuire, și anume, intenția sa, și prin urmare, el trebuie să trăiască ca un luptător în fiecare gând, sentiment și acțiune. Doar un luptător poate supraviețui Căii cunoașterii. Așadar, adevăratul avantaj al omului cunoașterii nu este cunoașterea sa ca atare, ci tăria sa în a fi un luptător.
Pentru a deveni un om al cunoașterii, unul/una trebuie mai întâi să fie un luptător. Nu este posibil ca unul/una să reziste impactului Căii cunoașterii câtă vreme este încă un laș infantil, care nu poate face față provocărilor sale cu tărie, curaj și impecabilitate. Doar un luptător poate să lupte fără să cedeze apatiei, să câștige și să piardă fără să se plângă, și să se străduiască împotriva unor sorți de izbândă potrivnici fără să dea înapoi, până când, în cele din urmă, unul/una va fi învățat să vadă; doar pentru a realiza că niciunul dintre chinurile sale nu a contat vreodată. Singurul lucru care a contat vreodată este acela că unul/una trebuia să învețe pentru a deveni un om al cunoașterii.
Pentru a deveni un om al cunoașterii trebuie să devii pe deplin competent în cele trei arii de activitate care răsar din cele trei tehnici principale, căci doar atunci vei fi capabil să rezolvi cele trei ghicitori întâlnite pe Calea luptătorului. Prima arie de activitate este Măiestria conștienței, în care este încorporată Arta de a visa. Măiestria conștienței este ghicitoarea minții. Aceasta este extraordinarul infinit pe care îl percep luptătorii atunci când își dau seama de incomprehensibilitatea misterului și întinderii conștienței omului. A doua arie de activitate este Arta de a face stalking, cunoscută sub numele de ghicitoarea inimii. Aceasta este uluiala pe care luptătorii o experimentează-trăiesc atunci când devin conștienți, pentru prima dată, că lumea pare a fi ceea ce este doar datorită percepției noastre și, în al doilea rând, că dacă o percepție diferită este adusă asupra lumii, atunci perspectiva noastră asupra lumii, care pare a fi atât de inviolabilă, se schimbă dramatic. A treia arie de activitate este Măiestria intenției, cunoscută sub numele de ghicitoarea spiritului omului. Este paradoxul suprem prin faptul că este capacitatea omului de a-și proiecta acțiunile, fizice, emoționale și mintale, dincolo de înțelegerea umană obișnuită.
Cartile lui Mares Théun se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
