Theun Mares – Învățăturile toltece: Provocările prezentului
PUTERNICELE EVENIMENTE PLANETARE, CARE TIND SĂ ALTEREZE PENTRU TOTDEAUNA CURSUL ISTORIEI, NU ÎŞI AU ORIGINEA LA OM. ACESTE EVENIMENTE SUNT REZULTATELE MARILOR FORŢE COSMICE INTRODUSE ÎN SISTEMUL NOSTRU DE FIINŢA PLANETARĂ. ESTE SARCINA VĂZĂTORILOR SĂ ANTICIPEZE EFECTELE PROBABILE ALE UNOR ASEMENEA EVENIMENTE ŞI SĂ FACĂ AJUSTĂRILE NECESARE ÎN CONŞTIENŢA COLECTIVĂ PLANETARĂ, ASTFEL ÎNCÂT ÎNTREGII VIEŢI SĂ-I FIE ACORDATĂ POSIBILITATEA DE A PUTEA ÎNTÂMPINA CUM SE CUVINE PROVOCĂRILE ADUSE DE ACESTE FORŢE.
Pe 13 iunie 1995 a avut loc poate cea mai semnificativă lună plină din istoria omenirii de până acum. În acea zi, întreaga viață de pe această planetă a intrat într-o epocă fără precedent. Chiar dacă, în general, omul este încă ignorant în ceea ce privește schimbările capitale care au avut loc la acea lună plină, totuși el a fost catapultat într-un eveniment care va începe în curând să își materializeze efectele în planul fizic. Treptat, aceste efecte vor deveni vizibile pentru toți, și acela va fi momentul când omul își va da seama că vechea lui lume, confortabilă și familiară, dispare acum rapid. Aceasta este o nouă epocă, în care timpul nu mai poate fi măsurat în ani, căci schimbările radicale ce au fost inițiate, precipită o lume mult diferită, o lume care vine în existență cu fiecare oră. Forțe puternice ale universului, de care omenirea nu este deloc conștientă, au fost aliniate astfel încât să se focalizeze asupra lumii noastre, iar prin efectul acestor forțe, o nouă omenire este modelată.
Marea roată a evoluției s-a rotit, și rotindu-se, ea a adus omul înapoi la răscrucea întâlnită pentru prima dată în vremurile îndepărtate când viața înflorea pe străvechiul continent al Atlantidei. Astăzi, omul trebuie să înfrunte și să conchidă ceea ce a fost inițiat acum 18 milioane de ani. Prin urmare, ceea ce ezotericii au numit „Zorii noii epoci, New Age”, este de fapt și „Ziua judecății de apoi” prezisă de profeții sfârșiturilor. Aceasta a fost ziua din iunie 1995 marcată de lună plină. Nu este sfârșitul lumii, așa cum s-a înțeles în mod uzual și nici noua epocă, New Age, așa cum s-a anticipat, însă această zi a marcat într-adevăr sfârșitul lumii cunoscute și începutul unei perioade în care deja o lume nouă a început să ia ființă.
Într-o perioadă în care la nivel mondial, tulburarea, confuzia și isteria emoțională par să fi devenit norma, oamenilor nu le este deloc ușor să discearnă cu siguranță ceea ce se întâmplă în lumea de astăzi. Sofisticarea și libertatea actuală a presei, împreună cu apariția televiziunii nu numai că au adus evenimente mondiale și idei extraordinare în casele a milioane de oameni din întreaga lume, ci de asemenea, au contribuit la creșterea continuă a prejudecăților izvorâte din viziuni bazate pe separare și lipsa atât de necesarei cunoașteri a legii universale. Expus la fragmente de informații, care adesea sunt puse împreună în mod ingenios astfel încât aparent să dovedească un concept la modă, bărbații și femeile de pretutindeni sunt astăzi bombardați cu tot felul de teorii politice, socio-economice și etico-religioase, ce sunt susținute de un număr alarmant de indivizi rătăciți – care, de cele mai multe ori, sunt victimele inconștiente ale unei porniri personale interioare de a-și promova propria importanță de sine.
Pentru a înțelege corect ceea ce este prezentat aici drept explicație a ceea ce are loc cu adevărat în lumea de astăzi, e de ajutor să rețineți că lumea nu este ceea ce pare a fi. Există multe înlăuntrul tărâmurilor nevăzute ale vieții de pe această planetă, și de altfel înlăuntrul universului, care se sustrag înțelegerii celor mai de seamă gânditori ai omenirii și chiar și a celor mai capabili văzători tolteci. Cu toate acestea, toltecii au totuși la dispoziție suficientă cunoaștere și experiență personală cu care să conteste o mare parte din teoriile hazardate expuse în prezent de către o mulțime de profeți și învățători spirituali.
În această privință, mai trebuie amintit și faptul că toltecii au știut dintotdeauna despre învățăturile toltece că acestea nu sunt proprietatea unui singur om sau a unui anumit grup de oameni, ci sunt moștenirea comună a întregii omeniri. Prin urmare, întotdeauna în rândul toltecilor nu a fost nicio îndoială cu privire la faptul că odată ce omul s-a maturizat, va trebui informat că a venit momentul să-și ia în stăpânire minunata sa moștenire. Această ziua a sosit și, tocmai din acest motiv, toltecii au primit instrucțiuni de la Protectorii Rasei să iasă din nou în față și să atragă omului atenția asupra moștenirii sale naturale și, totodată, inevitabil în cursul acestui proces, ei să și conteste o mare parte din ceea ce astăzi este considerat ca fiind îndrumare spirituală.
Primul pas al acestui proces este relativ simplu, dar efectele faptului că omului îi este prezentat dreptul său divin prin naștere sunt profund semnificative. Prin posibilitatea de a compara cunoașterea lumii actuale cu moștenirea sa naturală, în sfârșit omul va fi în măsură să discrimineze cu înțelepciune și, astfel, se va ivi unica lumină adevărată ce va absorbi toate dinaintea ei în transformarea ce este atât de necesară fiecărei sfere a activității umane.
Maturizarea nu este o treabă simplă deoarece implică înțelegerea de către om a adevăratului său țel în viață și acceptarea responsabilității sale față de sine și față de lumea din jurul său. Pentru a pricepe mai clar această chestiune, atunci când privim omenirea ca pe unic tot este important să ne dăm seama că, asemeni unei oglinzi, toltecii întotdeauna au reflectat omului progresul evoluției sale. În fapt, aceasta înseamnă că istoria toltecilor este, în realitate, istoria omenirii. Prin urmare, finalul dezastruos al civilizației străvechi a Atlantidei, precum și reflectările sale de-a lungul mileniilor ulterioare nu sunt decât profilul omenirii însăși și, în consecință, istoria toltecă ar trebui privită ca oglindirea influențelor nevăzute care au dictat cursul istoriei. Pentru a avea o perspectivă mai clară, haideți să rezumăm pe scurt situația toltecilor, întrucât aceștia reflectă situația de astăzi a întregii omeniri.
Toltecii sunt bărbați și femei care folosesc și exercită o mare putere, dar de asemenea, și ei trebuie să respecte legile evoluției universale. Comanda luptătorului este într-adevăr comanda Vulturului, dar acest lucru nu înseamnă că luptătorul comandă și Vulturul se supune – ci înseamnă că luptătorul cunoaște și înțelege țelul Vulturului, și astfel urmează dictatul puterii. Este posibil să întoarcem spatele legii universale și să ignorăm țelul Vulturului, dar a face așa ceva înseamnă a repeta greșelile realizate în Atlantida și a devia pe calea artelor negre. Mulți tolteci au greșit în acest fel, iar astăzi, de asemenea, milioane de oameni din întreaga lume merg pe calea magiei negre, chiar dacă se pretind inocenți. Acum a sosit momentul pentru noi toți să hotărâm în mod clar de partea cui suntem. Nu mai putem să ne prefacem, sau să stăm deoparte, sau să amânăm. Forțele care au intrat pe deplin în acțiune la 13 iunie 1995, și care forțează omul să ia atitudine și să-și susțină crezul, nu sunt altceva decât forțele divizării, care impun alegere conștientă și discriminare.
În Volumul I s-a menționat că, timp de milioane de ani, toltecii și-au continuat existența nesigură în spatele scenei, ascunzându-și cu atenție munca și activitățile de ochii indiscreți ai publicului larg. Această activitate ascunsă a fost esențială pentru supraviețuirea toltecilor, deoarece perioadele îndelungate de persecuție din partea diverșilor dușmani, însoțite de încetarea liniilor de succesiune prin dezastre naturale, au redus drastic numărul toltecilor în lume. Din păcate, chiar și acele linii de succesiune care au supraviețuit nu mai sunt legate între ele de un obiectiv comun. Astăzi, aceste linii de succesiune sunt divizate în două grupuri distincte. Pe de o parte, există cei care sunt considerați a fi de obârșie curată, care încă păstrează integrale adevăratele învățături toltece; pe de altă parte, există și cei care, deși poartă încă numele de tolteci, au rătăcit pe căi lăturalnice ce duc din ce în ce mai departe de Calea Libertății.
Termenul „toltec” înseamnă un bărbat sau o femeie a cunoașterii, iar obiectivul comun al tuturor adevăraților tolteci este de a merge pe Calea Cunoașterii, care, în cele din urmă, duce de asemenea la libertate, încrederea sacră acordată lor se referă la faptul că, mergând pe Calea Cunoașterii, toltecii îi vor ghida și pe ceilalți către aceeași libertate, ori de câte ori este posibil. Prin urmare, oriunde învățăturilor li s-a permis să degenereze în practici care se bazează pe separație și auto-mărire, toltecii implicați în așa ceva nu mai pot fi considerați demni de responsabilitatea inerentă numelui. Acum a sosit momentul în care această măsură ar trebui să fie aplicată în mod egal tuturor celor care se prezintă ca învățători spirituali ai umanității.
Această scindare în rândurile toltecilor nu este decât produsul acelei prime scindări, cea care s-a produs atunci când împăratul Alb al Atlantidei și adepții săi dedicați urmării Căii Libertății au fost nevoiți să se despartă de acei frați care o apucaseră pe drumul artelor negre. De atunci, au existat multe scindări similare și întotdeauna din același motiv; și anume, abuzul de putere și abandonarea încrederii sacre.
Scindarea în rândurile lor este o problemă continuă, pentru care toltecii nu au găsit cu adevărat o soluție. Natura umană și tentațiile aduse de putere sunt de așa natură, încât s-ar părea că întotdeauna vor exista cei care, mai devreme sau mai târziu, vor ceda ispitei importanței de sine. Ori de câte ori se întâmplă acest lucru, toltecii de bună credință nu au un alt remediu decât acela de a rupe toate legăturile cu cel ce s-a abătut și de a-i întoarce spatele. Oricât de regretabil ar fi acest lucru, tristul adevăr este că nu e posibil a ajuta pe cineva care în mod deliberat a dat la schimb impecabilitatea pe importanța de sine.
Mai mult decât atât, este important de știut că există o legătură telepatică extrem de fină între toți nagalii adevărați și, de asemenea, între acești nagali și Protectorii Rasei. Chiar și în vremurile întunecate, ce au urmat punerii în aplicare a Doctrinei dezvoltării separate, această legătură telepatică a rămas operațională, deoarece este vitală pentru continua existență a cunoașterii și puterii toltece. Însă, odată ce acțiunile unui nagal nu mai sunt impecabile, această legătură telepatică este întreruptă. Odată întreruptă, legătura telepatică nu poate fi predată mai departe nagalului succesor și nici nu este ușor de restabilit. Lipsa legăturii telepatice duce la izolare completă, iar acest lucru duce la o deteriorare a purității învățăturilor, datorită unei viziunii limitate. Dar, și mai important, odată ce puritatea învățăturilor a început să sufere, practicile devin rapid personaliste și, în mod inevitabil, degenerează în ceea ce este prea adesea un odios amestec de superstiție și falsitate.
Această problemă este exact aceeași cu care se confruntă astăzi întreaga omenire. Niciodată în istoria omului nu a existat o asemenea dezbinare la nivel mondial. Lumea de astăzi este total divizată; bisericile sunt divizate, școlile ezoterice de gândire sunt divizate, politicienii, profesorii, medicii, și chiar oamenii de știință, sunt divizați. Această imensă divizare a provocat un simțământ brutal de separație, suspiciune, frică și ură, și pe măsură ce acesta prinde rădăcini din ce în ce mai adânci, omul cade victimă unui simțământ, în continuă creștere, de confuzie și disperare. Abundența a făcut loc sărăciei, bunul simț a fost înlocuit cu violența, iar securitatea și siguranța au fost înlocuite cu frica, întrucât acum chiar și unitatea familiei este destrămată de către valul de segregare.
Motivul acestei dezbinări la nivel mondial este simplu, dar, în același timp, profund în implicațiile sale. Pur și simplu omul a ajuns la maturitate. Nemaifiind mulțumită că trebuie să accepte regulile care i-au dictat copilăria și adolescența ca ceea ce se vede la prima vedere, omenirea în general a devenit anti-sistem. Nerăbdători să fie auziți și să-și arate mușchii psihici, oameni de toate vârstele și din toate categoriile sociale au început o revoluție planetară împotriva autorităților consacrate ale societății.
Dintotdeauna acesta a fost rezultatul previzibil și inevitabil al evoluției, dar atât de puternice au fost efectele condiționării sociale încât majoritatea oamenilor iubitori de pace, fiindu-le frică de schimbare, întotdeauna au ales să ignore cererile revoluționarilor. Astăzi, pe măsură ce tot mai mulți oameni se alătură rebelilor, autorității sociale îi este din ce în ce mai dificil să ignore solicitările acestor oameni și să le țină acțiunile sub control. Mai mult, întrucât întotdeauna greșeala cea mai mare a fost lipsa unei comunicări reale între aceste două facțiuni, nimeni nu mai știe sigur care sunt problemele reale. În consecință, autoritățile luptă pentru a menține un sistem social pe care chiar și ele încep să-l pună la îndoială, în timp ce revoluționarii luptă pentru o cauză de care nici ei nu mai sunt siguri.
Într-o astfel de situație, nu este deloc surprinzătoare creșterea dramatică a fărădelegilor. Întotdeauna au existat acei oameni care pot fi numiți inadaptați social, și care, prin urmare, nu au valori reale de oferit altcuiva. Astfel de oameni nu sunt interesați de o anumită ordine socială și de aceea, vor sprijini orice grup care este anti-sistem, indiferent dacă ei cred cu adevărat sau nu în idealurile promovate de grupul respectiv. La rândul său, fiind de multe ori extrem de emoțional și, prin urmare, lipsit de claritate, iar pe deasupra simțind și greaua povară de a fi în minoritate, grupul va primi cu brațele deschise pe oricine este dispus să se alăture cauzei sale. În acest fel, multe grupuri bine intenționate, care au pornit de la o cauză legitimă, mai devreme sau mai târziu constată că în rândurile lor s-au infiltrat gunoaie și astfel mișcarea însăși a fost abătută de obiectivele sale inițiale.
De asemenea, în lumea de astăzi există foarte mulți indivizi care au văzut în această stare generală de confuzie o oportunitate pentru a-și promova propriile idealuri, în scopul câștigului egoist și al afirmării propriei lor importanțe de sine. În acest sens, este uimitor de văzut numărul tot mai mare de profeți autoproclamați și îndrumători spirituali, care au apărut din senin în ultimii aproximativ patruzeci de ani. Desigur, unii dintre acești oameni au avut o fărâmă de cunoaștere de la care să înceapă, dar, împiedicați de o viziune limitată și conduși de un ego supra-umflat, ei au profitat din plin de simțământul general de confuzie al omenirii, pentru a-și promova propria valoare de sine. Unii dintre indivizii mai ambițioși ai acestei categorii încearcă astăzi să revendice chiar și statutul de toltec.
În toată această confuzie, erodarea credinței omului în vechile religii nu a ajutat cu nimic situația. Nemaifiind capabili să creadă în învățăturile înguste, pline de prejudecăți și complet învechite, ce sunt încă promovate de mulți teologi care au încetat demult să adere la adevărul din propriile lor învățături, foarte mulți oameni deziluzionați caută astăzi în altă parte pentru a găsi răspunsuri la întrebările lor. Cu toate acestea, neavând cunoașterea necesară cu care să discrimineze între falsitate și adevăr, acești căutători cad pradă adesea învățăturilor extrem de îndoielnice ale unor bărbați și femei fără scrupule, cărora le place să creadă că au darul de a vorbi adevărul.
Mulți dintre acești auto-intitulați propovăduitori ai adevărului, precum politicienii excesiv de ambițioși ai lumii, și-au dat seama de faptul că omenirea nu este încântată de ideea că vălul îi este tras peste ochi. În consecință, astăzi există tot felul de povești ce au fost născocite în jurul ideii că undeva există un grup de oameni care conspiră pentru a ține omenirea în întuneric. Acest lucru se întâmplă în fiecare domeniu al activității umane, dar cel mai vizibil în politică, religie și știință. Întrucât deja există în lume un simțământ de confuzie atât de marcant, suspiciunea este ușor creată și în consecință, ori de câte ori cineva prezintă încă o poveste a unei alte conspirații, există întotdeauna aceia care sunt pregătiți să o asculte și chiar să o creadă.
Cartile lui Mares Théun se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
