Wayne Dyer – Nu Muri Cu Muzica În Tine
Dyer este autorul a 30 de carti, a numeroase programe pe suport audio si video si a aparut in nenumarate emisiuni de radio si televiziune. Cartile “Manifest your destiny”, “Wisdom of ages”,” There is a Spiritual Solution to Every Problem” si bestsellerurile desemnate de publicatia New York Times: “10 Secrets for Success and Inner Peace”, “The Power of Intention” si “Inspiration” au marcat nu doar piata editoriala americana, ci si perceptia publica a unui domeniu de activitate: educatia. In consecinta, Wayne Dyer este supranumit in SUA “parintele motivatiei”. Cunoscutul “educator” a incetat din viata la varsta de 75 de ani, in timp ce se afla in Hawaii, locul unde obisnuia sa scrie.
Vezi online cu traducere:
4 Adevăruri Incomode Care Îți Vor Reseta Perspectiva Asupra Vieții
Adesea, ne simțim captivi. Captivi ai unor povești pe care ni le spunem despre noi înșine, povești modelate de amărăciunea față de alții, de ecourile trecutului, de capcanele în care cădem repetat și de teama de a ne urma adevărata chemare. Ne agățăm de ceea ce a fost ca de o scuză, permițându-i să traseze granițele prezentului și să limiteze posibilitățile viitorului. Simțim cum sufletul nostru tânjește să se extindă, dar ceva pare să ne țină pe loc.
Dacă te regăsești în această luptă, dacă simți că o forță invizibilă te împiedică să devii cine ai putea fi, atunci ești în locul potrivit. Ceea ce urmează nu sunt rețete simple. Sunt patru principii contraintuitive, patru adevăruri incomode care, odată acceptate, au puterea de a sparge lanțurile trecutului și de a-ți reseta complet perspectiva. Sunt cheile care pot debloca ușa către o viață trăită cu intenție, responsabilitate și autenticitate.
1. Veninul, nu mușcătura: De ce nu există resentimente justificate
Primul adevăr este poate cel mai greu de înghițit: niciun resentiment, indiferent cât de îndreptățit ar părea, nu este benefic pentru tine. Gândește-te la persoana care te-a abuzat, care te-a părăsit sau care nu ți-a returnat niciodată banii. Rațional, ai tot dreptul să simți furie. Însă, păstrând aceste emoții vii în interiorul tău, singura persoană pe care o rănești în mod constant ești tu.
Cel care ți-a greșit își continuă viața, adesea complet neafectat de povara pe care tu o porți. A te agăța de resentimente te ancorează în durere și creează în tine un sentiment de disperare care te împiedică să te vindeci. A renunța la resentimente nu este un cadou pe care i-l faci celui care te-a rănit; este actul suprem de eliberare pe care ți-l oferi ție însuți.
Nimeni nu moare vreodată din cauza unei mușcături de șarpe. Mușcătura de șarpe nu te va ucide niciodată… dar veninul care continuă să se reverse prin sistemul tău după mușcătură este cel care te va distruge în cele din urmă.
2. Trecutul este doar o urmă: Cum să nu te mai lași condus de ceea ce ai lăsat în urmă
Filosoful Alan Watts a oferit o metaforă perfectă pentru a înțelege relația corectă cu trecutul. Imaginează-ți că viața ta este o barcă ce se deplasează pe un râu. Tot ceea ce ai trăit – succese, eșecuri, traume, bucurii – formează „urma” lăsată de barcă în apă. Acum, stând la pupă și privind înapoi, pune-ți trei întrebări simple:
- Ce este urma? Răspunsul este evident: este doar dâra lăsată în urmă. Nimic mai mult.
- Ce anume conduce barca? Răspunsul este la fel de clar: energia din momentul prezent, generată de motor.
- Este posibil ca urma să conducă barca? Aici este cheia. Răspunsul este un „nu” categoric. Este fizic imposibil.
Această revelație simplă este de o putere extraordinară. De ce? Pentru că anulează instantaneu cea mai mare sursă de scuze a noastră. Și totuși, exact asta facem. Ne uităm la urma noastră – „sunt copilul mijlociu”, „am avut o copilărie dificilă”, „sunt prea scund” – și o folosim pentru a explica de ce barca vieții noastre nu se îndreaptă unde ne dorim. Trecutul tău este doar o urmă. Nu are nicio putere asupra prezentului, decât dacă tu i-o acorzi. Așadar, întreabă-te: ce energie alimentează motorul bărcii tale astăzi? Energia deciziilor tale conștiente sau ecoul vechilor scuze?
3. Căderea în groapă: Parabola care îți arată calea spre adevărata schimbare
Scriitoarea Porsha Nelson a surprins genial procesul de evoluție de la victimizare la responsabilitate într-o „autobiografie în cinci capitole scurte”. Această parabolă simplă este o oglindă puternică a modului în care ne raportăm la obstacolele repetitive din viața noastră.
- Capitolul 1: Merg pe stradă. Este o groapă adâncă în trotuar. Cad în ea. Sunt pierdut… sunt neajutorat. Nu este vina mea. Îmi ia o veșnicie să găsesc o cale de ieșire.
- Capitolul 2: Merg pe aceeași stradă. Este o groapă adâncă în trotuar. Mă prefac că nu o văd. Cad din nou în ea. Nu-mi vine să cred că sunt în același loc. Nu este vina mea. Încă îmi ia mult timp să ies.
- Capitolul 3: Merg pe aceeași stradă. Este o groapă adâncă în trotuar. O văd. Tot cad în ea… este un obicei. Dar ochii îmi sunt deschiși. Știu unde sunt. Este vina mea. Ies imediat.
- Capitolul 4: Merg pe aceeași stradă. Este o groapă adâncă în trotuar. O ocolesc.
- Capitolul 5: O iau pe altă stradă.
Adevărata transformare nu stă în a ieși mai repede din groapă, ci în capitolul trei. Acela este momentul de trezire – saltul radical de la a da vina pe circumstanțe la a-ți recunoaște propriul rol și propria putere. Trecerea de la „Nu este vina mea” la „Este vina mea” este actul care te eliberează din ciclul repetiției și îți dă, în sfârșit, autoritatea de a alege „altă stradă”.
4. Ascultă-ți propria muzică: Chemarea de a-ți trăi scopul, nu de a-l amâna
Inspirat de faimosul îndemn al lui Henry David Thoreau de a mărșălui în ritmul propriului nostru toboșar, ultimul adevăr este un apel la acțiune: nu muri cu muzica încă în tine. Fiecare dintre noi are o „muzică” interioară unică. Este un scop, o misiune, o pasiune care așteaptă să fie exprimată. Poate că muzica ta este să scrii o carte, să crești cai, să deschizi o afacere sau să călătorești și să vezi lumea. Este acel impuls profund care îți spune: „asta ar trebui să faci, acesta ești tu cu adevărat”.
Prea mulți dintre noi, însă, trăim cu volumul dat la minim. Ne este teamă să ascultăm, pentru că a urma acest îndemn implică risc și vulnerabilitate. Amânăm, găsim scuze, ne spunem că „nu este momentul potrivit”. Dar riscul cel mai mare nu este eșecul, ci să ajungi la finalul vieții cu regretul amar de a nu fi încercat niciodată, cu muzica încă vibrantă, dar neauzită, în interiorul tău.
Ce-ar fi dacă întreaga mea viață a fost greșită?
Aceasta este întrebarea terifiantă pe care Lev Tolstoi o pune în „Moartea lui Ivan Ilici”. Este întrebarea care bântuie pe oricine simte că trăiește viața altcuiva. Nu lăsa ca aceasta să fie întrebarea ta finală.
Ce Muzică Așteaptă Să Fie Cântată?
Eliberarea de trecut nu este un proces ușor, dar este un proces logic. Nu poți auzi muzica ta unică dacă ești asurzit de zgomotul resentimentelor. Nu poți mărșălui spre viitor dacă ești ancorat de urma trecutului. Și nu poți alege un drum nou dacă continui să cazi, voit sau nu, în aceeași groapă. Renunțarea la vină și asumarea responsabilității sunt actele de curaj care curăță scena pentru ca adevăratul tău scop să poată ieși la lumină.
Doar atunci când tăcerea scuzelor se așterne, poți auzi cu adevărat chemarea propriei tale vieți. Doar atunci poți începe să cânți melodia pe care doar tu o poți cânta.
Așadar, care este muzica pe care tu te-ai temut până acum să o cânți?
Cartile lui Wayne Dyer se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
