Osho Rajneesh – Despre Scop, Ego și Conștientizare
Reţineţi: ţelul nu poate avea valoare. Aşa se explică de ce taoiştii afirmă că viaţa este lipsită de ţel. Majoritatea oamenilor sunt şocaţi atunci când aud o asemenea afirmaţie.
Odată, a venit la mine cineva şi mi-a spus:
— Care este scopul vieţii?
— Nu există niciun scop, i-am răspuns eu. Viaţa există, pur şi simplu.
Nu a fost deloc satisfăcut. Mi-a spus:
— Am venit de departe.
Venise tocmai din Nepal. A continuat:
— Sunt un om bătrân, un profesor la pensie. Nu mă trimite înapoi cu mâinile goale.
Am venit să te întreb un singur lucru: care este scopul vieţii?
— Dacă te-aş putea trimite înapoi cu mâinile goale înseamnă că nu ai făcut această călătorie în zadar, căci scopul este chiar a călători cu mâinile goale.
— Nu îmi vorbi în şarade. Spune-mi negru pe alb: care este scopul vieţii?
Omul nu putea înţelege că îmi punea o întrebare absurdă. Viaţa nu are niciun scop. Dacă ar avea un scop precis, acesta ar deveni mai valoros decât viaţa, născând astfel o nouă întrebare: „Care este scopul?” Dacă îi spuneam: „Scopul vieţii este realizarea lui Dumnezeu”.
— Ar fi putut întreba: „Şi care este scopul lui Dumnezeu, sau al realizării lui Dumnezeu?” Mai devreme sau mai târziu, trebuie să renunţi la cuvântul scop.
Aşa este: nu valoarea este numele său, nici scopul. Dacă veţi înţelege acest lucru, o mare lumină se va naşte în voi. Viaţa nu are scop, şi nici valoare. Iubirea nu are scop, şi nici valoare. Dumnezeu nu are scop, şi nici valoare. Adevărul nu are scop, şi nici valoare. De fapt, toate aceste cuvinte: Dumnezeu, viaţă, adevăr, iubire – reprezintă unul şi acelaşi lucru. Nu este vorba de lucruri diferite, căci nu poate exista decât o singură realitate fără scop. Orice altceva are un scop datorită ei.
Această realitate reprezintă culmea absolută.
Eu-l este punctul slab
Dacă te uiţi la doi boxeri japonezi, sau luptători de aikido, sau jujitsu, sau judo, ai să vezi că mai întâi se înclină cu respect unul în faţa celuilalt. Nu se pune problema de duşmănie – asta e una din învăţăturile tuturor artelor marţiale din Japonia. În judo, învingătorul este cel care dovedeşte că stăpâneşte arta judo-ului. Nu persoana, ci arta este cea care învinge. Aşa cum în filosofie adevărul e cel care învinge, aici e arta cea care învinge. Nu trebuie nici măcar o clipă să te gândeşti la tine şi la victoria ta, căci în acea clipă vei fi înfrânt. Şi asta s-a întâmplat de multe ori, lucru pe care nu-l înţelege decât cel care a înţeles toată tradiţia stilului oriental. Uneori există doi luptători la fel de lipsiţi de egoism – atunci nu câştigă nimeni. Lupta continuă zile în şir, finalul se amână mereu, dar nimeni nu învinge… În cele din urmă, arbitrii sunt nevoiţi să spună: „Nimeni nu poate învinge, pentru că ambii luptători sunt la fel de lipsiţi de eu – niciunul nu poate găsi calea de a-l învinge pe celălalt”.
Eul este punctul slab. Eul este un fel de somn în care poţi să fii înfrânt.
E suficient să te gândeşti o clipă la tine şi s-a zis cu tine. Iar principiul de bază este că atunci când te lupţi nu trebuie să fii acolo, ci total absent; atunci nicio sabie nu te poate tăia.
Multe boli, o singură reţetă
Ai încercat să nu te superi, ţi-ai impus de multe ori acest lucru şi, totuşi, te superi în continuare. Ai încercat să nu fii lacom, dar mereu cazi în capcana lăcomiei. Ai încercat tot felul de lucruri ca să te schimbi, dar nimic n-a avut succes. Ai rămas acelaşi.
Şi iată că eu îţi spun că există un secret simplu – conştientizarea. Îţi vine greu să crezi că simpla conştientizare te va ajuta când nimic altceva nu ţi-a fost de folos?
Un secret este o cheie. Cheile sunt mici. O cheie mică poate să deschidă un lacăt mare.
Când oamenii îl întrebau pe Buddha: Ce ar trebui să facem să nu ne supărăm? sau Ce ar trebui să facem să nu fim lacomi? sau Ce ar trebui să facem să nu mai fim atât de obsedaţi de sex sau de mâncare?, răspunsul lui era mereu acelaşi: Fiţi conştienţi.
Aduceţi conştienţa în viaţa voastră!
Discipolul lui, Ananda, asculta cum oamenii îi prezentau fiecare problema lui, boala lui, şi era nedumerit că reţeta era mereu aceeaşi. De aceea l-a întrebat: Ce e cu tine?
Ei vin cu boli diferite – unul e bolnav de lăcomie, altul e bolnav de sex, şi tot aşa – dar tu le prescrii tuturor aceeaşi reţetă! Iar Buddha a spus: Bolile lor sunt diferite, întocmai ca visele lor.
Dacă două sute de persoane dorm, ele au două sute de vise. Dar dacă fiecare vine şi mă întreabă cum să scape de visul său, medicamentul este acelaşi: Trezeşte-te! N-am să dau fiecăruia alt medicament, reţeta o să fie aceeaşi. Medicamentul poate fi numit conştientizare sau atenţie concentrată sau luare aminte sau meditaţie – există diverse nume pentru acelaşi medicament.
Cartile lui Osho se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
