Întâlnire cu Krishnamurti: Dialog despre Vindecare și Spiritul Religios
Acasă la profesoara de yoga Vanda Scaravelli am avut un prânz delicios, meniul a fost integral vegetarian. Oricine poate pregăti cu succes un bun meniu clasic, american, în 15 minute – salată, friptură, mazăre congelată, înghețată; hrănitor, fără imaginație dar satisfăcător. Dar un meniu complet vegetarian poate fi de foarte multe ori un eșec – de înțeles – deoarece pentru a obține o hrană variată fără carne, pește, ouă, lapte, sunt necesare cunoștințe, răbdare și imaginație și, mai presus de toate, o percepție epicuriană asupra darurilor oferite de natură.
La Doamna S. hrana era naturală, vie și variată. Eu și Aldous am lăudat-o și i-am spus că ordinea și combinația sunt în conformitate cu faimosul Dr. Birker Benner de la o clinică din apropiere de Zurich. De la rețetele de mâncare am trecut să vorbim despre lucrarea mea “Rețete pentru viață și iubire”. Anul acesta am fost foarte activă în psiho-terapie și aproape mi-am terminat cartea. Aldous a vorbit despre originea cuvântului “rețetă” (eng. “recipe”) care este imperativul cuvântului latin “recipere” – și a spus gazdelor noastre cum “rețetele” mele au reușit, cu unii oameni pentru care metodele ortodoxe eșuaseră. Krishnamurti a pus câteva întrebări și a ascultat cu atenție. Am discutat despre vitamine, despre imaginație, izolare, LSD, alcoolism și despre Congresul de percepții extra-senzoriale la care Aldous a participat recent în sudul Franței.
Pantomima tăcută văzută de Aldous prin fereastra franceză trebuie să fi fost foarte descriptivă pentru conversația noastră – o conversație extraordinară profilată pe o panoramă extraordinară. Krishnamurti și cu mine am intrat, ne-am așezat și am stat pe terasa cabanei elvețiene înconjurată de munți înalți și păduri de pini în toate gradațiile de verde, de la verde deschis, revigorant, și până la verdele adânc al întinselor pășuni montane. Luminozitate peste tot, un cer luminos și flori strălucitoare, din ondulatele și amețitoarele văi. Luminozitate peste tot. După masa de prânz Doamna S., cu tact, mi-a sugerat că aș putea discuta singură cu Krishnamurti, dacă doresc. Ea și Aldous au mers în camera de zi. O mare fereastră în stil franțuzesc era deschisă spre terasă unde eu și Krishnamurti am rămas singuri. Fereastra franțuzească a fost apoi închisă, dar mi-am dat seama de asta mai târziu, Aldous putându-ne vedea siluetele în contralumină, profilate pe imaginea Alpilor. O oră sau două mai târziu, când am plecat de la gazdele noastre, Aldous nu s-a putut abține să nu întrebe: “Ce s-a întâmplat între tine și Krishnaji. Voi doi ați gesticulat cu atâta animație și emoție – aproape ca o luptă. Ce s-a întâmplat?”
Primul lucru pe care l-am întrebat pe Krishnamurti, continuând conversația noastră despre psihoterapie, a fost dacă a abordat problema alcoolismului. El a spus nonsalant că s-a întâmplat chiar des ca oamenii, după una sau două discuții cu el, au renunțat la băutură. Întrebând cum s-a petrecut acest lucru, el a spus că nu știe. Respingând subiectul m-a întrebat dacă LSD-ul, mescalina și substanțele psihedelice în general au într-adevăr vreun beneficiu sau sunt doar o iluzie temporară. I-am spus despre cercetările medicale făcute în Canada, în domeniul alcoolismului, de succesul neașteptat raportat de medicii canadieni cu un număr de alcoolici fără speranță, care au reușit să renunțe la băutură după una sau două administrări de LSD, și fără alte tratamente în continuare. Krishnamurti părea surprins. El a rămas tăcut pentru câteva momente. A vrut să spună ceva, dar am avut sentimentul că intensitatea lui interioară era prea puternică pentru a putea fi exprimată în cuvinte. Nu aveam nicio idee despre ce va urma, dar știam că ceva este pe cale să se producă. În tăcere el mi-a fixat ochii cu privirea sa adâncă, arzătoare. Apoi, cu o voce extrem de tensionată, el a explodat: “Știi, eu cred că acei oameni despre care spui că ajută alte persoane… ” apoi s-a oprit și cu o privire extrem de săgetătoare, el s-a exprimat plin de indignare și oprobiu: “… acei oameni sunt un blestem!”
După conversația de la masă nu aveam nicio îndoială că “acei oameni” mă includeau și pe mine. Acuzația și focul care-l îndreptase spre mine au fost pentru o clipă paralizante. Apoi, fără a gândi, am întrebat: “Cât despre tine, ce crezi că faci? Tu nu urmărești să-i ajuți pe alții?” Ca și cum el niciodată nu a gândit despre sine că ar aparține acestei categorii blestemate, Krishnamurti a fost, pentru un moment, total surprins și nedumerit. Apoi, cu o simplitate și o sinceritate dezarmantă, el a spus: “Dar eu nu o fac cu o intenție, cu un scop!” A fost cea mai extraordinară afirmație. Aldous era foarte impresionat de aceasta și, de asemenea, foarte mișcat și amuzat. Desigur, el a înțeles. Dar eu trebuie să fi privit dezorientată, iar Krishnamurti, într-un mod mai calm, mai blând, a spus: “Aceasta doar se întâmplă, nu vezi?” Din păcate, nu vedeam foarte bine. Krishnamurti a continuat: “Eu nu sunt un vindecător, sau un psiholog sau terapeut sau orice altceva din această categorie.” Cuvintele “vindecător”, “psiholog”, “terapeut” au izbucnit din el ca niște proiectile aruncate de o putere comprimată. “Eu sunt doar un om religios. Alcoolicii sau dependenții sau nevroticii – nu contează care este problema – devin mai buni adeseori – dar nu asta este important; nu aceasta este problema; aceasta este doar o consecință.”
“Ce este greșit la o astfel de consecință?” am întrebat. “Eu dau oamenilor doar tehnici sau rețete sau instrumente pentru a-i ajuta să facă ceea ce trebuie să facă, ce este greșit în a folosi energia transformatoare pentru a schimba aceste sentimente mizere în comportament constructiv?” Despre asta am discutat la masa de prânz. Știam că Krishnamurti avea o opoziție violentă față de dogme, ritualuri, guru și maeștri iluminați – față de toate dispozitivele acestor puteri organizate, a căror scop este de a impresiona masele, și păstrarea divinității și harurilor lor ca monopol suprem și privat. Dar nu am avut nicio idee că el, de asemenea, avea obiecții cu privire la exercițiile psiho-fizice precum și asupra procedeelor și metodelor mele. Ignorând acest fapt, mi-am expus propria muncă. Acum, am realizat că el s-a abținut cu mult tact în timpul prânzului, așteptând până am rămas singuri. Acum el nu s-a mai abținut și a vorbit cu vehemență, cu o intensitate de nedescris.
“Nu! nu! – Tehnici de transformare – nu! – prostii! Trebuie să distrugi! – distruge totul!…” Foarte repede, mi-a trecut prin minte un gând: cu câtă ușurință un asemenea om poate fi înțeles și interpretat greșit! Voiam să mă înțeleagă – știam că el voia să înțeleagă, dar cum să-i cer asta; aceasta era problema. “Dar ce să facem?” am repetat. Și el a răspuns: “Nimic – Eu sunt doar un om religios.” Aceasta părea o afirmație definitivă, una uimitoare și derutantă pentru mine. Doar șase cuvinte, gândeam, însă cu sute de sensuri diferite, în funcție de condiționările fiecarei persoane. Poate că era pur și simplu reformularea a ceea ce a spus Hristos: “Căutați mai degrabă împărăția lui Dumnezeu, și toate acestea vor veni la voi.”
Însă nu doream să mă gândesc la Hristos – Eu doream să știu ce însemna pentru Krishnamurti “un om religios”.
“Ce este un om religios?”
Krishnamurti a schimbat tonul și ritmul. El vorbea acum liniștit, cu incisivitate. “Îți voi spune ce este un om religios. Înainte de toate un om religios este un om care este singur – nu singuratic, ai înțeles, ci singur – fără teorii sau dogme, fără nicio opinie, fără niciun fundal. El este singur și iubește – este liber de orice condiționare și singur – și se bucură, este fericit. În al doilea rând, un om religios, trebuie să fie atât bărbat cât și femeie – nu mă refer sexual – dar el trebuie să cunoască natura duală a tuturor lucrurilor, un om religios trebuie să simtă și să fie atât masculin cât și feminin. În al treilea rând – și acum maniera sa se intensifică din nou – fiind un om religios, trebuie să distrugi tot – să distrugi trecutul, să distrugi convingerile, interpretările, amăgirile – distruge auto-hipnoza; distruge totul până când nu mai există niciun centru; ai înțeles, niciun centru.” Apoi el s-a oprit.
Niciun centru?
După o tăcere Krishnamurti a spus încet: “Atunci ești o ființă religioasă. Atunci, vine liniștea. Liniștea totală.”
Uriașii munți din jurul nostru erau complet nemișcați și era o liniște infinită.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
