Matias De Stefano – “Cum pot?” vs. “Cum sunt?”: Descoperă forma vieții tale prin întrebarea “Cum”

Matias De Stefano examinează conceptul de „cum” și semnificația sa din două perspective: ego (Eu) și ființa (sunt). Explică etimologia și înțelesul cultural al cuvântului „cum”, subliniind că din punctul de vedere al ego-ului, „cum” se referă la căile și metodele necesare pentru a atinge un obiectiv extern. În contrast, din perspectiva ființei, întrebarea „cum sunt” încapsulează o înțelegere holistică a propriei forme și a tuturor răspunsurilor necesare, integrând subiectul și obiectul. Sursa sugerează că, în timp ce ego-ul caută răspunsuri în viitor și în exterior, ființa le găsește în prezent și în interior, folosind exemplul personal al autorului pentru a ilustra această schimbare de perspectivă.

Vezi online cu traducere

---

1. Etimologia și Definiția Cuvântului “Cum”

• Origine: Cuvântul “cum” provine din limba indo-europeană “Hua met”, unde “met” înseamnă “obiect” sau “măsură”. Ulterior, în engleza veche, a evoluat în “hallway” sau “Huawei”, păstrând sensul de “cale” sau “mod”.
• Semnificație fundamentală: “Cum” descrie forma lucrurilor, modul în care acestea se manifestă sau sunt prezentate. Autorul subliniază că înțelegerea etimologiei cuvintelor ne ajută să înțelegem nu doar cum să le folosim corect, ci și credințele care au stat la baza creării lor.

2. “Cum” din Perspectiva Culturală și Pragmatică

• Sensul comun: În limbajul curent, “cum” se referă adesea la modul de a face ceva sau de a ajunge la un anumit loc (“Cum pot face asta?”, “Cum pot ajunge acolo?”). Această întrebare vizează găsirea căilor și mijloacelor necesare pentru a finaliza un proiect sau a îndeplini un obiectiv.
• Structura A (Subiect) la B (Obiect):Subiect (A): Are o idee.
• Obiect (B): Destinația finală sau scopul.
• Proiecție: Ideea este “proiectată” (din lat. projecta – a arunca înainte) către un obiectiv.
• Calea (Cum): Modul în care subiectul atinge obiectul. Această cale este inițial percepută ca o linie dreaptă (“rect” din lat. regere – a conduce), o “regulă” sau o “lege” care guvernează atingerea obiectivului. Instrumentul care măsoară această distanță este “rigla” (ruler).
• Multiplicitatea Căilor: Când obiectivul (B) nu este fixat într-un singur punct, ci devine mai fluid, apar “multe căi” sau “multe moduri” de a-l atinge. Întrebarea “Cum pot ajunge aici?” se transformă în “Care este noua cale?”, deschizând posibilitatea unor abordări multiple (linia dreaptă, calea șerpuită etc.).

3. Cele Două “Cine”: “Eu” (Me) și “Sunt” (Am)

Autorul introduce o distincție crucială între două aspecte ale ființei, esențiale pentru înțelegerea întrebării “Cum”:

• “Eu” (Me) / Ego:
• Reprezintă o “gravitație” care creează un punct specific (o dotă) într-o rețea.
• Este “limitat”, “finit” și “determinat”.
• Necesită energie de la alții pentru a exista și a crea.
• Este un instrument pentru “Sunt” (Am), permițând experiența concretă a creației într-o singură “celulă” a universului infinit.
• Funcționează pe baza unor tipare, reguli și legi.
• Întrebarea “Cum” din perspectiva Ego-ului: “Cum pot realiza asta?”, “Cum îmi pot atinge misiunea/obiectivele?”, “Cum pot găsi pacea/armonia?”. Aceste întrebări sunt orientate spre viitor și presupun o separare între subiect și obiect, căutând răspunsuri “în exterior”. Ego-ul proiectează constant în viitor, întrebându-se cum poate ajunge la un obiectiv necunoscut.
• “Sunt” (Am) / Ființa (Being):
• Reprezintă totul (întreaga rețea, fiecare linie, fiecare punct).
• Este “nelimitat”, “infinit” și “nedeterminat”.
• Nu are un scop fix, ci se replică constant, fiind “fără sfârșit” și “fără termeni”.
• Din cauza naturii sale nelimitate, nu poate experimenta un singur lucru concret. De aceea creează “Eu” (ego-ul) pentru a avea această experiență.
• Întrebarea “Cum” din perspectiva Ființei: “Cum sunt eu?” (“How am I?”). Această întrebare implică faptul că punctul A (subiectul) și punctul B (obiectul) sunt unul și același lucru. Ființa este deja totul, inclusiv propriul obiectiv.
• Avantajul perspectivei Ființei: Când întrebarea este pusă din această perspectivă, în prezent (“aici și acum”), se dezvăluie “întreaga formă a sinelui” și implicit “toate răspunsurile”. Înțelegerea “formei mele”, a modului în care “simt, gândesc, sunt”, dezvăluie întregul tipar.

4. Importanța Ambelor Perspective (Ego și Ființă)

Autorul subliniază că nu judecă ego-ul ca fiind “rău” sau ființa ca fiind “bună”. Ambele sunt esențiale și reprezintă o “hartă” pentru a ne înțelege poziția. Este normal să punem întrebări din perspectiva ego-ului.

5. Exemplul Personal al Autorului

Autorul își împărtășește propria experiență: în trecut, a pus mereu întrebări din perspectiva ego-ului (“Cum pot face proiectul?”, “Cum pot plăti?”, “Cum pot comunica?”). Când circumstanțele (pandemia) au făcut imposibile toate “cum”-urile sale planificate, a realizat că “calea de a o face” este “să fii tu însuți” (“being myself”).

• Schimbarea de paradigmă: În loc să se întrebe “Cum să o fac?” (proiecție în viitor), s-a întrebat “Cum sunt eu?” (întrebare în prezent).
• Rezultatul: Prin simplul fapt de a fi el însuși și de a folosi “instrumentele personalității” sale, a reușit să realizeze proiectul. “Am văzut întreaga imagine a cine am fost și acolo erau toate răspunsurile.”

Concluzie Principală

Când întrebarea “Cum” este pusă de ego, este întotdeauna o proiecție a unei idei, căutând o cale de la A la B. Când întrebarea este pusă de ființă (sinele, “Sunt”), subiectul și obiectul devin același lucru. Te transformi în propriul tău obiectiv, iar înțelegerea “formei” tale complete dezvăluie toate răspunsurile la “cum”.

Vibrația pentru astăzi: Concentrarea pe întrebarea “Cum sunt eu?” (“How am I?”).