Samael Aun Weor – Eu Sunt Multiplu: Cunoaștere și Esență

Această chestiune a eului însuși, ceea ce „eu sunt”, acel lucru care gândește, simte și acționează, este ceva ce trebuie să autoexplorăm pentru a o cunoaște în profunzime. Există pretutindeni teorii foarte frumoase care atrag și fascinează; însă la nimic nu ar servi toate acestea dacă nu ne-am cunoaște pe noi înșine.

Este fascinant să studiem astronomia sau să ne delectăm puțin citind opere serioase; totuși, este o ironie să devenim un erudit și să nu știm nimic despre noi înșine, despre „eu sunt”, despre personalitatea umană pe care o posedăm. Fiecare este foarte liber să gândească ce vrea, iar rațiunea subiectivă a animalului intelectual, în mod greșit numit om, face față la orice, poate la fel de bine să facă din țânțar armăsar, ca și din armăsar țânțar; sunt mulți intelectualii care trăiesc jucându-se cu raționalismul, și după toate astea, ce?

A fi erudit nu înseamnă a fi înțelept. Ignoranții cultivați abundă ca buruienile și nu numai că nu știu, ci, mai mult, nici măcar nu știu că nu știu. A se înțelege prin ignoranți cultivați, atotștiutorii care cred că știu și nici măcar pe ei înșiși nu se cunosc.

Am putea teoretiza frumos despre eul Psihologiei, dar nu tocmai acest lucru este ceea ce ne interesează în acest capitol.

Avem nevoie să ne cunoaștem pe noi înșine pe cale directă, fără procesul deprimant al opțiunii. În nici un fel acest lucru nu ar fi posibil, dacă nu ne-am autoobserva în acțiune, clipă de clipă, moment de moment. Nu este vorba de a ne vedea prin prisma vreunei teorii sau a vreunei simple speculații intelectuale. A ne vedea în mod direct, așa cum suntem, este ceea ce prezintă interes; numai așa vom putea ajunge la adevărata cunoaștere de noi înșine.

Chiar dacă pare de necrezut, noi ne înșelăm în ceea ce ne privește. Multe lucruri pe care credem că nu le avem, le avem și multe lucruri pe care credem că le avem, nu le avem. Ne-am format concepte false despre noi înșine și trebuie să facem un inventar pentru a ști ce avem în plus și ce ne lipsește.

Presupunem că avem niște calități oarecare, pe care în realitate nu le avem și multe virtuți pe care le posedăm, cu siguranță le ignorăm. Suntem oameni adormiți, inconștienți și acest lucru e ceea ce este grav. Din păcate, avem cea mai bună părere despre noi înșine și nici măcar nu bănuim că suntem adormiți.

Sfintele Scripturi insistă asupra necesității de a ne trezi, însă nu explică sistemul pentru a ajunge la acea trezire. Partea cea mai proastă este că sunt mulți cei care au citit Sfintele Scripturi și nici măcar nu înțeleg că sunt adormiți.

Toată lumea crede că se cunoaște pe sine însăși și nicidecum nu bănuiește că există doctrina celor multipli. În realitate, eul psihologic al fiecăruia este multiplu, se transformă întotdeauna în mai mulți.

Cu aceasta vrem să spunem că avem multe euri și nu doar unul singur cum presupun întotdeauna ignoranții cultivați.

A nega doctrina celor multipli înseamnă să ne prostim pe noi înșine, căci de fapt ar fi culmea culmilor să ignorăm contradicțiile intime pe care fiecare dintre noi le posedă.

„O să citesc un ziar”, spune eul intelectului; „la naiba cu lectura!”, exclamă eul mișcării, „prefer să merg la o plimbare cu bicicleta”. „Ce plimbare? Ce pâine caldă!”, strigă un al treilea în discordie, „prefer să mănânc, mi-e foame”.

Dacă ne-am putea vedea în întregime într-o oglindă, așa cum suntem, am descoperi prin noi înșine, într-un mod direct, doctrina celor multipli. Personalitatea umană este doar o marionetă controlată de fire invizibile.

Eul care astăzi jură iubire eternă pentru gnoză, mai târziu este înlocuit de alt eu care nu are nimic de-a face cu jurământul; atunci, individul se retrage. Eul care azi jură iubire eternă unei femei este, mai târziu, înlocuit de un altul, care nu are nimic de-a face cu acel jurământ; atunci subiectul se îndrăgostește de alta iar castelul de cărți de joc se năruie.

Animalul intelectual, eronat numit om, este ca o casă plină de mulți oameni. Nu există ordine, nici vreo concordanță între multiplele euri, ele toate se ceartă între ele și își dispută supremația. Când vreunul din ele obține controlul centrilor principali ai mașinii organice, se simte unicul, stăpânul, însă în cele din urmă este destituit.

Examinând lucrurile din acest punct de vedere, ajungem la logica concluzie că mamiferul intelectual nu are adevăratul simț al responsabilității morale. Indiscutabil, ceea ce mașina ar spune sau ar face la un moment dat, depinde în mod exclusiv de tipul de eu care o controlează în acele clipe.

Se spune că Iisus din Nazareth a scos din corpul Mariei Magdalena șapte demoni, șapte euri, vie personificare a celor șapte păcate capitale. Evident fiecare din acești șapte demoni este căpetenie de legiune; prin urmare, trebuie să precizăm ca un corolar că Cristosul intim a putut alunga din corpul Mariei Magdalena mii de Euri.

Reflectând la toate aceste lucruri, putem deduce clar că singurul lucru demn pe care îl posedăm în interiorul nostru este ESENȚA; din păcate ea se află îmbuteliată în toate acele multiple euri ale Psihologiei revoluționare.

Este lamentabil faptul că esența se desfășoară întotdeauna în virtutea propriei sale îmbutelieri. Indiscutabil, esența sau conștiința, care este același lucru, doarme profund.