Allan Kardec – Despre suflet
Ce este sufletul? „Un Spirit încarnat”. Ce era sufletul înainte de a se uni cu corpul? „Spirit”. Sufletele şi Spiritele sunt deci identice? „Desigur; sufletele sunt Spirite, înainte de a se uni cu trupul, sufletul este una din entităţile inteligente care populează lumea invizibilă şi care îmbracă temporar un înveliş carnal pentru a se purifica şi lumina.”
Există în om şi alt lucru în afară de suflet şi corp? „Există liantul ce uneşte sufletul cu trupul”. Care este natura acestui liant? „Semi-materială, adică intermediară între Spirit şi corp. Şi este necesar pentru ca ele să poată comunica unul cu celălalt. Prin acest liant Spiritul însufleţeşte materia, şi reciproc”.
Omul este format din trei părţi esenţiale: Corpul sau făptura materială asemănătoare cu cea a animalelor şi însufleţită de acelaşi principiu vital; Sufletul Spiritul încarnat căruia trupul îi serveşte de locuinţă; Principiul intermediar sau prespiritual, substanţa semi-materială care serveşte drept prim înveliş al Spiritului şi uneşte sufletul cu trupul, întocmai ca într-un fruct, avem sămânţa, pulpa şi coaja.
Este sufletul independent de principiul vital? „Corpul nu este decât învelişul, o repetăm mereu”. Poate corpul să existe fără suflet? „Da, şi totuşi de îndată ce corpul încetează să trăiască, sufletul îl părăseşte. Înainte de naştere, nu există încă o unire definitivă între suflet şi corp; după ce această unire a fost stabilită, moartea corpului rupe legăturile ce-l uneau cu sufletul, şi sufletul îl părăseşte. Viaţa organică poate anima un corp fără suflet, dar sufletul nu poate locui într-un corp lipsit de viaţa organică”.
Ce ar fi fost corpul nostru dacă nu ar fi avut suflet? „O masă de carne fără inteligentă, sau tot ceea ce doriţi, cu excepţia omului adevărat”.
Acelaşi Spirit se poate încarna în acelaşi timp în două corpuri diferite? „Nu, Spiritul este indivizibil şi nu poate anima simultan două făpturi diferite”.
Ce gândiţii despre opinia celor care privesc sufletul ca principiu al vieţii materiale? „E o chestiune de cuvinte, nu ţinem la asta; începeţi prin a înţelege cu propria voastră minte”.
Anumite Spirite, înaintea anumitor filozofi, au definit sufletul: „o scânteie sufletească emanată din marele TOT”; de ce această contradicţie? „Nu există o contradicţie; depinde de accepţia cuvintelor. De ce nu aveţi câte un cuvânt pentru fiecare lucru?”
Cuvântul suflet este utilizat pentru a exprima lucruri foarte diferite. Unii numesc astfel principiul vieţii, şi în această accepţiune este exact a spune la figurat că: sufletul este o scânteie sufletească emanată din marele TOT. Ultimele cuvinte desemnează sursa universală a principiului vital din care fiecare existenţă absoarbe o parte şi care reintră în tot după moarte. Ideea nu exclude de loc pe cea a unei entităţi morale distincte, independente de materie care îşi păstrează individualitatea. Este acea entitate numită suflet, şi în această accepţie se poate spune că sufletul este un Spirit încarnat. Dând sufletului definiţii diferite, Spiritele au vorbit funcţie de sensurile acceptate ale cuvântului, şi potrivit ideilor pământene de care încă erau mai mult sau mai puţin pătrunse. Lucrul ţine de insuficienţa limbajului uman ce nu are câte un cuvânt pentru fiecare idee şi de aici sursa mulţimii de confuzii şi distincţii; iată de ce spiritele superioare ne cer să înţelegem mai întâi sensul cuvintelor.
Ce gândiţi despre teoria sufletului subdivizat în tot atâtea părţi câţi muşchi există şi dirijând astfel fiecare dintre funcţiunile corpului? „Depinde încă de sensul ataşat cuvântului suflet: dacă se înţelege fluidul vital, este adevărat; dacă se consideră Spiritul încarnat, nu e corect. După cum am mai spus, Spiritul este indivizibil; el transmite mişcarea organelor prin fluidul intermediar, fără ca pentru aceasta să se divizeze”. Totuşi, există Spirite care au dat această definiţie. „Spiritele ignorante pot lua efectul drept cauză”. Sufletul acţionează prin intermediul organelor, iar organele sunt animate prin fluidul vital ce se repartizează între ele, mai abundent către cele ce sunt centre sau focare ale mişcării. Însă explicaţia nu poate conveni în cazul sufletului considerat Spirit ce locuieşte în trup în timpul vieţii şi pe care îl părăseşte la moarte.
Există ceva adevăr în opinia celor care socotesc că sufletul este exterior şi înconjoară corpul? „Sufletul nu este de loc închis în corp precum pasărea într-o colivie; el radiază şi se manifestă în afară asemenea luminii ce traversează un glob de sticlă sau ca sunetul împrejurul unui centru sonor; aşa încât se poate spune că este exterior, dar nu face parte din învelişul corpului. Sufletul are două învelişuri: unul subtil şi uşor, primul, cel pe care-l numiţi perispirit; altul grosier, material şi greu: corpul. Sufletul este centrul acestor învelişuri, ca şi sămânţa într-un sâmbure”.
Ce spuneţi despre o altă teorie după care, la copii, sufletul se completează în fiecare perioadă a vieţii? „Spiritul nu este decât unul singur; el este întreg la copil ca şi la adult; ceea ce se dezvoltă sau completează sunt organele sau instrumentele manifestărilor sufletului. A nu se confunda iarăşi cauza cu efectul”.
De ce Spiritele nu definesc sufletul în acelaşi mod? „Nu toate Spiritele sunt lămurite în privinţa acestor lucruri. Există Spirite încă limitate, care nu înţeleg lucrurile abstracte – aşa cum sunt printre voi copiii; există de asemenea Spirite pseudo-savante, care fac paradă de cuvinte pentru a se impune; ca de altfel, unii dintre voi. Iar apoi, chiar Spiritele luminate se pot exprima în termeni diferiţi, ce au în fond aceeaşi valoare, mai ales când este vorba de lucruri pentru care limbajul vostru este neputincios în a le reda cu claritate; sunt necesare simboluri, comparaţii pentru a vă reda realitatea”.
Ce trebuie să se înţeleagă prin sufletul lumii? „Este principiul universal al vieţii şi inteligenţei de unde se nasc individualităţile. Dar cei care se servesc de aceste cuvinte nu se înţeleg adesea nici măcar pe ei înşişi. Cuvântul suflet e atât de elastic încât fiecare îl interpretează pe planul visurilor sale. Câteodată a fost atribuit unui suflet – Pământului; trebuie înţeles prin aceasta ansamblul Spiritelor devotate ce vă dirijează acţiunile pe o cale bună atunci când le ascultaţi, şi care
într-un fel sunt locotenenţii lui Dumnezeu pe lângă planeta voastră”.
Cum se face că atâţia filozofi antici şi moderni au studiat vreme îndelungată filozofia şi psihologia fără a fi ajuns la adevăr? „Aceşti oameni erau antemergătorii doctrinei spiritiste eterne; ei au pregătit drumul. Erau oameni, şi au putut să se înşele, deoarece au considerat propriile idei drept adevăruri; dar chiar şi erorile fac să reiasă adevărul arătând argumentele pro şi contro; de altminteri printre aceste erori se găsesc marile adevăruri pe care un studiu comparativ vă face să le înţelegeţi”.
Are sufletul un sediu determinat şi circumscris de corp? „Nu, dar el este localizat mai ales la cap la marile genii şi la toţi cei ce gândesc mult, şi la inimă la oamenii mai sensibili ale căror acţiuni se îndreaptă spre întreaga omenire”.
Ce gândiţi despre opinia celor ce plasează sufletul într-un centru vital? „Adică de a spune că Spiritul locuieşte mai degrabă această parte a structurii voastre deoarece acolo conduc toate senzaţiile. Cei ce-l plasează în ceea ce consideră a fi centrul vitalităţii îl confundă cu fluidul sau principiul vital. Totuşi, se poate spune că sediul sufletului e mai ales în organele ce servesc manifestărilor intelectuale şi morale”.
Cartile lui Allan Kardec se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.
