Allan Kardec – Reîncarnarea: Explicații și Principii Fundamentale
Despre reîncarnare. Cum poate sufletul care n-a putut atinge perfecțiunea în timpul vieții corporale, să-și termine purificarea? „Suportând proba unei noi existențe”. Cum desăvârșește sufletul această nouă existență? Prin transformarea sa în Spirit? „Sufletul, purificându-se, suferă fără îndoială o transformare, dar pentru aceasta îi este necesară proba vieții corporale”. Deci sufletul are mai multe existențe corporale? „Da, noi toți avem mai multe existențe. Cei ce vă spun contrariu vor să vă mențină în ignoranța în care se găsesc ei înșiși; este dorința lor”. Pare a rezulta din acest principiu că sufletul după ce a părăsit un corp, își ia altul; altfel spus, el se reîncarnează într-un nou corp. „Evident”.
Care este scopul reîncarnării? „Ispășirea, ameliorarea progresivă a umanității, fără de care n-ar exista dreptate.” Numărul existențelor corporale ale unui Spirit este limitat, sau Spiritul se reîncarnează pe veșnicie? „Cu fiecare existență nouă, Spiritul face un pas pe drumul progresului; când s-a debarasat de toate impuritățile sale, nu mai are nevoie de probele vieții corporale”. Numărul încarnărilor este același pentru toate Spiritele? „Nu; cel ce avansează repede este cruțat de încercări. Totodată, aceste încarnări succesive sunt întotdeauna foarte numeroase, căci progresul este aproape infinit”. Ce devine Spiritul după ultima sa încarnare? „Spirit preafericit; este Spiritul pur”.
Justețea reîncarnării
Pe ce este fondată dogma reîncarnării? „Pe dreptatea lui Dumnezeu și pe revelație, căci noi vă repetăm fără încetare: Un tată
bun lasă întotdeauna copiilor săi o poartă deschisă căinței. Nu-ți spune rațiunea că ar fi nedrept să privezi definitiv de fericirea eternă pe toți cei a căror îmbunătățire nu depinde de ei? Nu sunt toți oamenii copiii lui Dumnezeu, chiar dacă printre cei egoiști se întâlnesc nedreptatea, ura implacabilă și pedepsele fără milă?” Toate Spiritele tind spre perfecțiune și Dumnezeu le dă mijloacele prin probele vieții corporale Dar în dreptatea sa, el le hărăzește să desăvârșească în noi existențe ceea ce n-au putut face sau termina într-o primă încercare.
Nici dreptatea și nici bunătatea lui Dumnezeu nu impresionează pentru totdeauna pe cei ce au putut întâlni obstacole în ameliorarea lor, chiar în mediul în care se găsesc, în afară de voința lor. Dacă soarta omului era irevocabil fixată după moartea sa, Dumnezeu nu ar fi cântărit de loc acțiunile tuturor în aceeași balanță, și nu le-ar fi tratat de loc cu imparțialitate.
Doctrina reîncarnării, care constă în a admite omului mai multe existențe succesive, este singura ce răspunde ideii că dreptatea lui Dumnezeu se face și în privința oamenilor aflați într-o condiție morală inferioară. Această doctrină este singura care poate să ne explice viitorul și să îndreptățească speranțele noastre, de vreme ce ea ne arată mijlocul de a ne răscumpăra greșelile prin noi încercări. Rațiunea ne-o sugerează și Spiritele ne-o înfățișează.
Omul care are conștiința inferiorității sale capătă prin doctrina reîncarnării o speranță consolatoare. Dacă el crede în dreptatea lui Dumnezeu, nu poate spera să fie pentru eternitate egalul acelor ce au făcut mai mult bine decât el. Gândul că această inferioritate nu-l dezmoștenește pentru totdeauna de binele suprem, și că îl va putea cuceri prin noi eforturi, îl susține și îi reanimă curajul. Cine este cel care, la sfârșitul carierei sale, nu regretă că a căpătat prea târziu o experiență de care nu mai poate profita? Această experiență tardivă nu este de loc pierdută; o va folosi într-o nouă viață.
Încarnarea în diferitele lumi. Diferitele noastre existențe corporale se realizează toate pe pământ? „Nu, nu toate, ci în diferitele lumi: cea de aici nu este nici prima și nici ultima, ci este una dintre cele mai materiale și mai îndepărtate de perfecțiune”. Sufletul la fiecare nouă existență corporală, trece dintr-o lume într-alta, sau poate realiza mai multe existențe pe aceeași planetă? „Poate reînvia de mai multe ori pe aceeași planetă, dacă nu este suficient de avansat pentru a trece într-o lume superioară”. Astfel putem reapărea de mai multe ori pe pământ? „Cu certitudine”. Putem reveni pe pământ după ce am viețuit în alte lumi? „Desigur; ați putut deja trăi și în altă parte și pe pământ”. Există necesitatea de a retrăi pe pământ? „Nu; dar dacă nu avansați, puteți merge într-o altă lume în care nu este mai bine și în care poate fi mai rău”. Există un avantaj în a reveni să locuiești pe pământ? „Nici un avantaj deosebit, în afară de a te afla în misiune; atunci se avansează, aici ca și în altă parte”.
Nu ar fi mai fericit cel ce ar rămâne Spirit? „Nu, nu, ar rămâne staționar; or, ceea ce se dorește este apropierea de Dumnezeu”. După ce au fost încarnate în alte lumi, pot Spiritele să apară acolo unde nu au fost vreodată? „Da, așa cum ați fost și voi, în altele. Toate lumile sunt solidare: ce nu se
îndeplinește într-una se îndeplinește în alta”. Există oameni care se află pe pământ pentru prima dată? „Există în multe și diverse feluri”. Se poate recunoaște după un semn oarecare când un Spirit este la prima sa apariție pe pământ? „Nu ar fi de nici un folos”.
Pentru a atinge perfecțiunea și fericirea supremă – care este scopul final al tuturor oamenilor – este oare nevoie ca Spiritul să treacă prin filiera tuturor lumilor existente în univers? „Nu, căci există multe lumi de același grad, și unde Spiritul nu ar învăța nimic nou”. Cum se explică atunci pluralitatea existențelor sale pe aceeași planetă? „Spiritul poate să se găsească acolo de fiecare dată în poziții foarte diferite, care reprezintă pentru el tot atâtea ocazii de a acumula experiență”.
Pot Spiritele să retrăiască corporal într-o lume relativ inferioară celei în care au viețuit deja? „Da, când au de îndeplinit o misiune de favorizare a progresului, și atunci acceptă cu bucurie frământările acestei existențe, deoarece le oferă un mijloc de a avansa”. Acest lucru nu poate avea loc prin ispășire? Dumnezeu nu poate trimite Spiritele rebele în lumi inferioare? „Spiritele pot rămâne staționare, dar nu retrogradează, și atunci pedeapsa lor e de a nu avansa și de a reîncepe existențele rău folosite în mediul ce convine naturii lor”. Care sunt Spiritele nevoite să reînceapă aceeași existență? „Cele care greșesc în misiunea sau în încercările lor”.
Entitățile care populează fiecare lume au ajuns la același grad de perfecțiune? „Nu, este ca pe pământ: unele sunt mai avansate, altele mai puțin avansate”. Trecând din această lume în alta, Spiritul își păstrează inteligența ce o avea în lumea noastră? „Fără îndoială, inteligența nu se pierde, dar poate să nu aibă aceleași mijloace de manifestare; depinde de superioritatea sa și de starea corpului pe care-l va lua.” Entitățile care populează diferitele lumi au corpuri asemănătoare cu ale noastre? „Fără îndoială, au corpuri, căci trebuie ca spiritul să fie reînveșmântat în materie pentru a acționa asupra materiei; dar acest înveliș este mai mult sau mai puțin material după gradul de puritate atins de Spirite, și aceasta dă diferența între lumile pe care trebuie să le străbatem; căci există mai multe lăcașuri ale Tatălui nostru și de aici mai multe grade. Unii o știu și au conștiința faptului pe acest pământ, alții nu o au de loc”.
Putem cunoaște cu exactitatea starea fizică și morală a diferitelor lumi? „Noi, Spiritele, vă putem răspunde că această cunoaștere depinde de gradul de puritate la care vă aflați; adică noi nu trebuie să revelăm aceste lucruri tuturor, căci nu toți sunt în stare să le înțeleagă și aceasta i-ar tulbura”. Pe măsură ce spiritul se purifică, corpul ce-l înveșmântează se apropie de asemenea de natura Spiritelor. Materia este mai puțin densă, el nu se mai târăște cu greutate la suprafața solului, necesitățile fizice sunt mai puțin grosolane, entitățile vii nu mai au nevoie de a se devora între ele pentru a se hrăni. Spiritul este mai liber și are pentru lucrurile îndepărtate percepții ce ne sunt necunoscute: el vede prin ochii corpului ceea ce noi nu vedem decât prin gândire. Purificarea Spiritelor aduce făpturilor în care sunt încarnate perfecționarea morală. Pasiunile animalice slăbesc și egoismul face loc sentimentului fratern. Astfel încât, în lumile superioare celei pământene, războaiele sunt necunoscute: ura și discordia sunt acolo fără obiect, căci nimeni nu se gândește să facă rău aproapelui său. Intuiția ce o au despre viitor, securitatea dată de o conștiință lipsită de remușcări, face ca moartea să nu le mai provoace nici o teamă; o văd venind fără frică, o văd ca o simplă transformare. Durata vieții, în diferitele lumi, pare a fi proporțională cu gradul de superioritate fizică și morală a acestor lumi, și este perfect rațional. Cu cât corpul este mai puțin material, cu atât el este supus vicisitudinilor care îl dezorganizează; cu cât Spiritul este mai pur, cu atât are mai puține pasiuni ce-l macină. Este aici încă o binefacere a Providenței ce vrea astfel să reducă suferințele.
Trecând dintr-o lume în alta, Spiritul trece printr-o nouă copilărie? „Copilăria e pretutindeni o tranziție necesară, dar nu este peste tot atât de stupidă ca la voi”. Spiritul poate alege noua lume unde trebuie să locuiască? „Nu întotdeauna, dar o poate cere, și o poate obține dacă o merită; căci lumile nu sunt accesibile Spiritelor decât după gradul lor de elevație”. Dacă Spiritul nu cere nimic, cine hotărăște lumea unde se va reîncarna? „Gradul său de elevație”.
Starea fizică și morală a entităților vii este perpetuu aceeași pe fiecare planetă? „Nu, lumile sunt de asemenea supuse legii progresului. Toate au început ca și a voastră prin a fi într-o condiție inferioară, și pământul însuși va suporta o transformare asemănătoare; el va deveni un paradis terestru atunci când oamenii vor fi devenit buni”. Astfel eminițiile care populează astăzi pământul vor dispărea într-o zi și vor fi înlocuite de făpturi din ce în ce mai perfecte; aceste seminții transformate vor urma celor actuale, tot așa cum acestea au succedat altora și mai primitive.
Există lumi unde spiritul, căutând să locuiască într-un corp material, nu are ca înveliș decât perispiritul? „Da, și acest înveliș devine atât de eterat, încât pentru voi e ca și cum n-ar exista; este starea spiritelor pure”. Pare a rezulta de aici că nu există o demarcație netă între starea ultimelor încarnări și cea a Spiritului pur? „Această demarcație nu există; diferența ștergându-se puțin câte puțin, devine insesizabilă precum întunericul ce se șterge în fața primelor lumini ale zilei”.
Substanța perispiritului este aceeași pe toate planetele? „Nu, este mai mult sau mai puțin eterată. Trecând de la o lume la alta, Spiritul se acoperă cu materia proprie fiecărei lumi; dar aceasta durează mai puțin decât o scânteiere”. Spiritele pure locuiesc în anumite lumi, sau mai degrabă ele există în spațiul universal fără a fi atașate unei lumi mai mult decât alteia? „Spiritele pure locuiesc în anumite lumi, dar acolo ele nu sunt izolate asemenea oamenilor de pe pământ; ele pot să fie pretutindeni”.
Conform Spiritelor, dintre toate planetele ce compun sistemul nostru planetar, Pământul este una dintre cele ai căror locuitori sunt cel mai puțin avansați din punct de vedere fizic și moral; Marte i-ar fi inferior, iar Jupiter cu mult superior în toate privințele. Soarele nu ar fi o lume locuită de entități corporale, ci un loc de întâlnire pentru Spiritele superioare care, de acolo, radiază prin gândire către alte lumi pe care le dirijează prin mijlocirea Spiritelor mai puțin elevate cărora li se transmite prin intermediul fluidului universal. Constituția fizică a Soarelui ar fi cea a unei vetre de electricitate. Toți Sorii ar putea să fie într-o poziție identică.
Volumul și depărtarea de Soare nu au o legătură necesară cu gradul de avansare al lumilor, de vreme ce ar părea că Venus este mai avansat decât Pământul, și Saturn inferior lui Jupiter. Mai multe Spirite care au animat persoane cunoscute pe pământ au afirmat că au fost reîncarnate pe Jupiter, una din lumile cele mai apropiate de perfecțiune, și s-au mirat văzând pe această planetă atât de avansată oameni a căror opinie nu-i așeza la acest nivel aici, pe pământ. Nimic nu trebuie să surprindă dacă se consideră că anumite Spirite locuind această planetă au putut fi trimise pe pământ pentru a îndeplini o misiune care, în ochii noștri, nu le situa în primă poziție; în al doilea rând, că între existența lor terestră și cea de pe Jupiter am putut avea și altele intermediare, în care s-au ameliorat; în al treilea rând, că în această lume, ca și în a noastră, există diferite grade de dezvoltare, și între aceste grade poate exista aceeași distanță ce separă la noi sălbaticul de omul civilizat. Astfel, despre cel ce locuiește pe Jupiter nu s-ar spune că este la nivelul celor mai avansate făpturi, așa cum cineva nu este la nivelul unui academician doar pentru că locuiește la Paris. Condițiile de longevitate nu sunt peste tot aceleași ca și pe pământ, și vârsta nu se poate compara. O persoană decedată de câțiva ani, fiind evocată, spunea că s-a încarnat de șase luni într-o lume al cărei nume ne este complet necunoscut. Interogată asupra vârstei avute în acea lume, răspunse: „Nu pot aprecia, deoarece noi nu numărăm ca voi; apoi modul de existență nu mai este același; dezvoltarea este aici mult mai rapidă; totuși, deși nu am împlinit decât șase luni de ale voastre, pot spune că, în privința inteligenței, am treizeci de ani din vârsta ce o aveam pe pământ”. Multe răspunsuri asemănătoare au fost date și de alte Spirite, și aici nu e nimic neverosimil. Nu vedem pe pământ o mulțime de animale obținând în câteva luni dezvoltarea lor normală? De ce nu ar fi la fel cu omul în alte sfere? Remarcăm în plus că dezvoltarea obținută de om pe pământ la vârsta de treizeci de ani nu poate fi decât un fel de copilărie, comparativ cu cea care trebuie atinsă. Înseamnă a avea vederea foarte scurtă considerându-ne superiori față de toate celelalte tipuri ale creației, și a umili Divinitatea crezând că în afară de noi nimic nu i-ar mai fi cu putință.
Transmigrația progresivă
Pornind de la principiul formării sale, se bucură Spiritul de plenitudinea facultăților sale? „Nu, căci Spiritul, asemenea omului, își are copilăria sa. La origine, Spiritele nu au decât o existență instinctivă și o palidă conștiință de sine și de actele lor; abia după aceea inteligența lor se dezvoltă treptat”. Care este starea sufletului la prima sa încarnare? „Starea copilăriei vieții corporale; inteligența sa abia pâlpâie: el face proba vieții”. Sufletele sălbaticilor sunt oare suflete în starea de copilărie? „Copilărie relativă, dar sunt suflete deja dezvoltate; ele au pasiuni”. Pasiunile sunt deci un semn al dezvoltării? „Al dezvoltării, da, dar nu al perfecțiunii; sunt un semn al activității și al conștiinței eului în timp ce în sufletul primitiv inteligența și viața sunt în stare de germen”. Viața Spiritului, în ansamblul său, parcurge aceleași faze pe care le vedem în viața corporală. El trece în mod gradat de la starea de embrion la cea de copilărie, pentru a ajunge printr-o succesiune de perioade la starea de adult, care este cea a perfecțiunii, cu următoarele diferențe: că nu există declin și decrepitudine ca în viața corporală; că viața sa, care a avut un început, nu va avea sfârșit; că îi trebuie un timp nemărginit, din punctul nostru de vedere, pentru a trece de la copilăria spiritistă la o dezvoltare completă; și că progresul său se realizează, nu pe o singură planetă, ci trecând prin lumi diverse. Viața spiritului se compune astfel dintr-o serie de existențe corporale încât fiecare este pentru el o ocazie de progres, așa cum fiecare existență corporală se compune dintr-o serie de zile și în fiecare zi omul obține un spor de experiență și instrucție. Dar, așa după cum, în viața omului, există zile ce nu aduc nici un rod, în cea a Spiritului sunt existențe corporale rămase fără rezultat, pentru că el nu a știut să profite de ele.
Se poate, încă din această viață, printr-o conduită exemplară, să se sară peste toate gradele și să se devină Spirit pur fără a trece prin alte stadii intermediare? „Nu, căci ceea ce crede omul a fi perfect este departe de perfecțiune; există calități ce-i sunt necunoscute și pe care nu le poate înțelege. Astfel poate fi perfect potrivit naturii sale terestre, dar aceasta nu este perfecțiunea absolută. Tot așa un copil oricât de precoce ar fi, trebuie să treacă prin tinerețe înainte de a ajunge la vârsta matură; tot așa bolnavul trece prin convalescență înainte de a-și recăpăta sănătatea în totalitate. Și apoi, Spiritul trebuie să avanseze în știință și moralitate; dacă nu a progresat decât într-un sens, el trebuie să progreseze și în celălalt pentru a atinge înălțimea scării spiritiste; dar cu cât omul avansează mai mult în viața sa prezentă, cu atât probele următoare vor fi mai puțin lungi și grele”.
Cel puțin omul își poate asigura încă din această viață o existență viitoare mai puțin plină de amărăciune? „Da, fără îndoială, pot reduce lungimea și dificultățile drumului. Singur nepăsătorul se găsește întotdeauna în același punct”.
Un om, în noile sale existențe, poate coborî mai jos decât a fost? „Ca poziție socială, da; ca Spirit, nu”. Sufletul unui om caritabil poate, într-o nouă încarnare, să anime corpul unui scelerat? „Nu, întrucât el nu poate degenera”. Sufletul unui om pervers poate deveni cel al unui om caritabil? „Da, dar numai dacă s-a căit, și atunci starea aceasta devine o recompensă”. Drumul spiritelor este progresiv și niciodată retrograd; ele se ridică în mod gradat în ierarhie, și nu coboară deloc din rangul la care au ajuns. În diferitele lor existențe corporale ele pot coborî ca oameni, dar nicidecum ca Spirite. Astfel sufletul unui puternic al zilei poate mai târziu să anime cel mai umil lucrător, și invers; căci rangul printre oameni este adesea în raport invers cu elevația sentimentelor morale. Irod era rege și Isus dulgher.
Posibilitatea de a se ameliora într-o altă existență nu poate face ca anumite persoane să persevereze pe un drum greșit prin gândul că vor putea întotdeauna să se corijeze mai târziu? „Cel ce gândește astfel nu crede în nimic; ideea unei pedepse eterne nu-l reține mai mult, căci rațiunea lui o respinge, și această idee conduce la neîncredere în toate. Dacă nu s-ar fi folosit doar mijloace raționale pentru a conduce oamenii, nu ar fi fost atâția sceptici. Un Spirit imperfect poate, într-adevăr, să gândească așa cum ai spus în timpul vieții sale corporale; dar odată degajat de materie, el gândește altfel, căci observă curând că a făcut un calcul fals, și aceasta îi dă, într-o nouă existență, un sentiment contrar. Astfel se realizează progresul și iată de ce pe pământ unii oameni sunt mai avansați decât alții; unii au deja o experiență pe care alții nu o au încă, dar o vor obține puțin câte puțin. Depinde de ei să-și accelereze progresul sau să-l amâne la nesfârșit”. Omul care are o poziție rea, dorește să o schimbe, făcând tot ce este posibil. Cel ce este convins că frământările din această viață sunt consecința imperfecțiunilor sale va căuta să-și asigure o existență mai puțin împovărătoare; și acest gând îl va întoarce mai degrabă de pe calea răului decât gândul focului etern în care nu crede.
Spiritele, neputându-se ameliora decât suportând frământările vieții corporale, ar rezulta că viața materială ar fi un fel de sită deasă sau purificatoare pe unde trebuie să treacă făpturile lumii spiritiste pentru a ajunge la perfecțiune, „Da, e bine spus. Ele se ameliorează în aceste încercări evitând răul și practicând binele. Dar numai după mai multe încarnări sau purificări succesive, ele ating într-un timp mai mult sau mai puțin lung, și conform eforturilor depuse, scopul către care tind”.
Corpul este cel ce influențează Spiritul spre a se ameliora, sau Spiritul este cel ce influențează corpul? „Spiritul tău este totul; corpul pe care îl posezi e un veșmânt ce se strică: asta-i tot”. O comparație materială pentru diferitele grade de purificare a sufletului o găsim în mustul viței de vie. Acesta conține licoarea numită alcool, dar amestecată cu o mulțime de materii străine ce îi alterează esența; mustul nu ajunge la puritatea absolută decât după mai multe distilări, la fiecare dintre acestea depunându-se câteva impurități. Alambicul este corpul în care sufletul trebuie să intre pentru a se epura; materiile străine sunt asemenea perispiritului care se epurează el însuși pe măsură ce Spiritul se apropie de perfecțiune.
Soarta copiilor după moarte. Spiritul unui copil mort la vârstă fragedă este tot atât de avansat ca cel al adultului? „Câteodată și mai mult, căci este posibil ca el să fi trăit mult mai mult și să aibă mai multă experiență, mai ales dacă a progresat”. Spiritul unui copil poate fi astfel mai avansat decât cel al tatălui său? „Se întâmplă destul de frecvent; nu observați aceasta voi înșivă adesea pe pământ?”
Spiritul copilului care moare la vârstă fragedă, neputând deci face rău, aparține nivelurilor superioare? „Este adevărat că el nu a făcut rău de loc, dar nu a făcut nici bine, și Dumnezeu nu-l scutește de încercările la care trebuie să se supună. Dacă este pur, nu se datorează faptului că e un prunc, ci pentru că era mai avansat”.
Din ce motiv viața cuiva este adeseori întreruptă încă din timpul copilăriei? „Durata de viață a copilului poate fi pentru Spiritul încarnat în el completarea unei existențe întrerupte înainte de termenul scadent; adeseori, moartea sa trebuie văzută și ca o încercare sau o ispășire pentru părinți”.
Ce devine Spiritul unui copil care moare la vârstă fragedă? „Reîncepe o nouă existență”. Dacă omul nu ar avea decât o singură existență, și dacă după această existență soarta sa viitoare ar fi fixată pentru eternitate, care ar fi meritul unei jumătăți din specia umană care moare la vârstă fragedă, pentru a se bucura de fericire eternă, și cu ce drept ar fi eliberată de condițiile adesea atât de dure impuse celeilalte jumătăți? O astfel de ordine a lucrurilor nu ar fi conformă dreptății lui Dumnezeu. Prin reîncarnare, egalitatea este pentru toți, viitorul aparține tuturor fără excepție și fără favorizarea nimănui; cei ce vin ultimii nu se pot face răspunzători decât pentru ei înșiși. Omul trebuie să aibă răsplata actelor sale, așa cum are și responsabilitatea lor. De altfel nu este rațional a considera copilăria ca o stare normală a inocenței. Oare nu se întâlnesc copii dotați cu cele mai rele instincte la o vârstă când educația nu a putut să-și exercite de loc influența? Nu par ei să arate de la început viclenie, prefăcătorie, chiar instinctul furtului și al omorului, în ciuda exemplelor bune de care sunt înconjurați? Legea civilă le absolvă faptele rele, deoarece, zice ea, au acționat fără discernământ; are dreptate, căci într-adevăr ei acționează mai mult din instinct decât premeditat; dar de unde pot proveni aceste instincte atât de diferite la copii de aceeași vârstă, crescuți în aceleași condiții și supuși acelorași influențe? De unde vine această perversitate precoce, dacă nu din inferioritatea Spiritului, de vreme ce educația nu înseamnă nimic? Cei care sunt vicioși datorează aceasta Spiritului lor ce a progresat mai puțin, și atunci a suferit consecințele, nu pentru actele sale de copil, ci pentru cele ale existențelor sale anterioare, și astfel legea este aceeași pentru toți și dreptatea lui Dumnezeu se exercită asupra întregii omeniri.
Sexele Spiritelor. Spiritele au sex? „Nu în sensul în care înțelegeți voi, căci sexele depind de alcătuire, între spirite există dragoste și simpatie, dar bazate pe similitudinea sentimentelor”. Spiritul care a animat corpul unui bărbat poate, într-o nouă existență, să anime pe cel al unei femei, și reciproc? „Da, sunt aceleași Spirite care animă bărbații și femeile”. În starea de Spirit, acesta preferă a fi încarnat în corpul unui bărbat sau al unei femei? „Pentru Spirit importă mai puțin; dar de aici apar probele la care trebuie să se supună”. Spiritele se încarnează bărbați sau femei, deoarece ele nu au sexe; dar cum ele trebuie să progreseze, fiecare sex, ca și fiecare poziție socială le oferă încercări și îndatoriri speciale și ocazia de a căpăta experiență. Cel care va fi întotdeauna bărbat nu va ști decât ceea ce știu bărbații.
Paternitate, filiație. Părinții transmit copiilor o parte din sufletul lor, sau nu fac decât să le dea viața trupească căreia un suflet nou vine mai târziu să-i adauge viața morală? „Doar viața trupească, întrucât sufletul este indivizibil. Un tată stupid poate avea copii talentați, și viceversa”.
Întrucât noi am avut mai multe existențe, paternitatea vine din epoca anterioară existenței noastre actuale? „Nu putea fi altfel. Succesiunea existențelor corporale stabilește între Spirite legături ce urcă spre existențele voastre anterioare; de aici apar adesea motive de simpatie între voi și anumite Spirite care vă par străine”. În ochii anumitor persoane, doctrina reîncarnării pare să distrugă legăturile de familie făcându-le să urce dincolo de existența actuală. „Le întinde, dar nu le distruge. Paternitatea fiind fondată pe afecțiunile anterioare, legăturile ce unesc membrii unei aceleiași familii sunt mai stabile. Sporesc astfel îndatoririle fraterne, de vreme ce, în vecinul vostru, sau în servitorul vostru, se poate găsi un Spirit legat de voi prin legături de sânge”. Ea diminuează în același timp importanța pe care unii o dau filiației lor, de vreme ce se poate să fi avut drept tată un Spirit aparținând unei alte seminții, sau viețuind în oricare altă condiție. „Este adevărat, căci această importantă este bazată pe orgoliu; ceea ce majoritatea onorează la strămoșii lor sunt titlurile, rangul, norocul. Astfel că ar roși dacă ar fi avut drept bunic un cizmar onest, și s-ar lăuda că descind dintr-un gentilom dezmățat. Dar indiferent de ceea ce ar spune și ar face, nu vor împiedica lucrurile să fie ceea ce sunt, căci Dumnezeu nu a rânduit legile naturii după vanitatea lor”.
Deoarece nu există filiație între Spiritele descendenților unei aceleiași familii, înseamnă că și cultul strămoșilor este un lucru ridicol? „Cu siguranță nu, căci trebuie să fii fericit dacă aparții unei familii în care s-au încarnat Spiritele elevate. Deși Spiritele nu se trag unele din altele, nu au mai puțină afecțiune pentru cei care țin la ele prin legături de familie, căci aceste Spirite sunt adesea atrase de cutare sau cutare familie prin motive de simpatie sau prin legături anterioare; dar fiți convinși că Spiritele strămoșilor voștri nu sunt de loc onorate de cultul întreținut de voi din orgoliu; meritul lor nu se răsfrânge asupra voastră atâta timp cât nu vă străduiți să urmați exemplul bun pe care vi l-au dat, și doar atunci amintirea voastră poate nu numai să fie agreabilă, ci chiar utilă”.
Similitudini fizice și morale. Părinții transmit adesea copiilor lor o asemănare fizică. Le transmit și o asemănare morală? „Nu, de vreme ce au suflete sau Spirite diferite. Corpul purcede din corp, dar Spiritul nu purcede din Spirit, între descendenții neamurilor nu există decât consanguinitate”. De unde provin asemănările morale ce există câteodată între părinți și copiii lor? „Sunt Spirite care se atrag prin similitudinea predispozițiilor lor”. Spiritul părinților mai are vreo influență asupra spiritului copilului după ce acesta se naște? „Una foarte mare. După cum am spus, Spiritele trebuie să conlucreze pentru a progresa. Ei bine, Spiritul părinților are misiunea de a-l dezvolta pe cel al copiilor lor prin educație; aceasta reprezintă pentru el o sarcină: dacă nu o face, este vinovat”. De ce părinții buni și cinstiți dau naștere unor copii de natură perversă? Altfel spus, de ce bunele calități ale părinților nu atrag întotdeauna, prin simpatie, un Spirit bun pentru a anima copilul lor? „Un Spirit rău poate cere părinți buni, în speranța că sfaturile lor îl vor îndrepta pe o cale mai bună, și adesea Dumnezeu îl încredințează acestora”. Părinții pot, prin gândurile și rugăciunile lor, să atragă în trupul copilului lor un Spirit bun mai degrabă decât un Spirit inferior? „Nu, dar pot să amelioreze Spiritul copilului pe care l-au făcut să se nască și care le-a fost încredințat; este datoria lor, copiii răi sunt o încercare pentru părinți”.
De unde provine similitudinea caracterului ce există adesea între doi frați, mai ales la gemeni? „Spiritele simpatice care se apropie prin similitudinea sentimentelor lor și care sunt fericite de a fi împreună”. În copiii ale căror corpuri sunt lipite și care au anumite organe comune, există două Spirite? altfel spus, două suflete? „Da, dar asemănarea lor izbitoare vă face adeseori să nu vedeți decât unul”. De vreme ce Spiritele se încarnează în gemeni prin simpatie, de unde vine aversiunea ce se constată uneori între aceștia? „Nu este o regulă că gemenii au doar spirite care se simpatizează; Spiritele rele pot dori să lupte împreună pe scena vieții”.
Ce se gândește despre poveștile cu copii ce se bat încă de la sânul mamei? „Poezii! Pentru a descrie că ura lor era înrădăcinată, i-au stabilit obârșia înainte de nașterea lor. În general, nu trebuie să țineți cont de expresiile poetice”.
De unde provine caracterul distinctiv ce se remarcă la fiecare popor? „Spiritele au de asemenea familii formate prin similitudinea înclinaților lor, mai mult sau mai puțin purificate după elevația lor. Ei bine, un popor este o mare familie unde se adună Spirite care se simpatizează. Tendința pe care o au membrii acestor familii de a se reuni este sursa asemănării existente în caracterul distinctiv al fiecărui popor. Crezi că Spiritele bune și umane vor umbla după un popor dur și grosolan? Nu, Spiritele simpatizează cu masele, așa cum ele simpatizează cu indivizii; acolo, ele sunt în mijlocul lor”
Oare omul păstrează, în noile sale existențe, trăsături ale caracterului moral din existențele sale anterioare? „Da, poate veni cu el; dar ameliorându-l, îl schimbă. Poziția sa socială poate de asemenea să nu mai fie aceeași; dacă din stăpân devine sclav, gusturile sale vor fi cu totul diferite și va fi greu să-l recunoașteți. Spiritul fiind același în diversele încarnări, manifestările sale pot avea de la un caz la altul anumite analogii, modificate, totuși, de obiceiurile din noua sa poziție, până când o perfecționare notabilă să fi schimbat complet caracterul său, căci din orgolios și meschin poate deveni modest și uman, dacă s-a căit”.
Omul, în diferitele sale încarnări, păstrează trăsături ale caracterului fizic din existențele anterioare? „Corpul este distrus și cel nou nu are nici o legătură cu cel vechi. Totuși, Spiritul se reflectă în corp; desigur, corpul nu e decât materie, dar cu toate acestea el este modelat după capacitățile Spiritului ce îi imprimă un anumit caracter, mai ales asupra figurii, și astfel cu adevărat ochii au fost denumiți oglinda sufletului. Căci persoana urâtă în mod excesiv are totuși ceva ce place atunci când este învelișul unui Spirit bun, înțelept, uman, în timp ce există figuri foarte frumoase care te fac să nu simți nimic, sau față de care să
încerci repulsie. Ai putea crede că nu există decât corpuri bine făcute ce constituie învelișul celor mai complete Spirite, în timp ce întâlnești în fiecare zi oameni de bine cu înfățișări diforme. Fără a avea o asemănare pronunțată, similitudinea gusturilor și înclinațiilor poate așadar să dea ceea ce se numește un aer de familie”. Corpul îmbrăcat de suflet într-o nouă încarnare neavând nici o legătură necesară cu cel părăsit, de vreme ce provine din cu totul altă sursă, ar fi absurd să concepi o succesiune de existențe cu o asemănare care nu este decât fortuită. Totuși calitățile Spiritului modifică adesea organele ce servesc manifestărilor sale și imprimă asupra figurii, și chiar asupra modului de comportament, o notă distinctivă. Astfel încât sub învelișul cel mai umil, se poate întâlni expresia grandorii și a demnității, în timp ce sub veșmântul unui mare senior se vede câteodată expresia josniciei și ticăloșiei. Anumite persoane provenite din medii sociale modeste împrumută fără efort obiceiurile și manierele lumii înalte. Ele par că se află aici în elementul lor, în timp ce altele, în ciuda nașterii și a educației, întotdeauna se simt aici stinghere. Cum se explică acest fapt altfel decât ca un reflex a ceea ce a fost spiritul?
Ideile înnăscute
Spiritul încarnat nu păstrează nici o urmă a percepțiilor avute și a cunoștințelor acumulate în existențele sale anterioare? „Îi rămâne o vagă amintire ce-i dă ceea ce numim idei înnăscute”. Deci teoria ideilor înnăscute nu este o iluzie. „Nu, cunoștințele acumulate în fiecare existență nu se pierd; Spiritul, degajat de materie, și le amintește întotdeauna, în timpul încarnării, el poate să le uite parțial și momentan, dai intuiția ce-i rămâne ajută la înaintarea sa; fără aceasta, ar trebui întotdeauna să o ia de la capăt. Cu fiecare nouă existență, Spiritul ia ca punct de plecare pe cel de unde a rămas în precedenta sa existență”. Trebuie astfel să vedem aici o mare conexiune între două existențe succesive? „Niciodată atât de mare pe cât ai putea crede, căci pozițiile sunt adesea foarte diferite și în intervalul dintre ele Spiritul a putut progresa”.
Care este originea facultăților neobișnuite ale indivizilor care, fără studiu prealabil, par a avea intuiția anumitor cunoștințe cum ar fi limbile străine, calculul matematic etc.? „Amintirea trecutului; progresul anterior al sufletului, dar despre care acesta nu are cunoștință. De unde vrei să vină? Corpul se schimbă, dar Spiritul nu se schimbă, cu toate că-și schimbă veșmântul”. Prin schimbarea corpului se pot pierde anumite facilități intelectuale, nemaiavând, de exemplu, gustul pentru arte? „Da, dacă această inteligență a fost pătată, sau i s-a dat o rea întrebuințare, întradevăr, o facultate intelectuală poate fi latentă în timpul unei existențe, deoarece Spiritul vrea să-și exercite o alta cu care aceasta nu are nici o legătură; atunci ea rămâne în stare latentă pentru a apărea din nou mai târziu. Este o amintire retrospectivă căreia omul îi datorează, chiar în stare de sălbăticie, sentimentul instinctiv al existenței lui Dumnezeu, și presentimentul vieții viitoare? „E o amintire despre ceea ce știa, ca Spirit, înainte de a fi încarnat; însă orgoliul înăbușă adesea acest sentiment”. Este aceeași amintire căreia îi sunt datoare anumite credințe ale doctrinei spiritiste, și pe care o reîntâlnim la toate popoarele? „Doctrina e tot atât de veche ca și lumea; și deoarece se regăsește pretutindeni, constituie o probă că este adevărată. Spiritul încarnat, păstrând intuiția stării sale de Spirit, are conștiința instinctivă a lumii invizibile, dar adesea aceasta e denaturată de prejudecăți și ignorantă în amestec cu superstiția”.
Cartile lui Allan Kardec se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
