Osho Rajneesh – Depășirea fricii: Maturitate și eliberare
Frica mă afectează în moduri diferite, de la o vagă senzație de neliniște sau nod în stomac la o stare de panică amețitoare, ca și cum lumea s-ar sfârși. De unde vine frica? Unde se duce ea? Toate fricile tale sunt subproduse ale identificării. Iubești o persoană și odată cu iubirea, în același pachet vine și frica – persoana te poate părăsi. Ea a părăsit deja pe cineva și a venit cu tine. Așadar există un precedent; poate că la fel îți va face și ție. Apare frica, simți nodul în stomac. Ești atât de atașat, încât uiți un lucru esențial; ai venit singur pe lume. Ai fost și ieri aici fără această persoană. Și îți era foarte bine. Nu aveai niciun nod în stomac.
Mâine, dacă această persoană va pleca… pentru ce e nevoie de noduri în stomac? Știi deja cum să fii fără acea persoană, și vei fi capabil să fii singur din nou. Teama că lucrurile se pot schimba mâine… cineva poate să moară, poți da faliment, îți poți pierde jobul, sunt o mie de lucruri care se pot schimba. Ești împovărat de frici și temeri, și niciuna nu este întemeiată – pentru că și ieri erai plin de toate aceste frici, fără să fie nevoie. Poate că lucrurile s-au schimbat, dar tu ești încă viu. Iar oamenii au o capacitate imensă de a se adapta la orice situație.
Se spune că numai oamenii și gândacii de bucătărie au această capacitate imensă de adaptare. De aceea, oriunde vei întâlni oameni, vei întâlni și gândaci de bucătărie, și oriunde vei întâlni gândaci de bucătărie, vei găsi și oameni. Ei conviețuiesc, se aseamănă prin ceva. Chiar și în locuri îndepărtate precum Polul Nord sau Polul Sud – când oamenii au călătorit pentru prima dată în acele locuri, și-au dat seama că aduseseră gândaci de bucătărie cu ei, iar gândacii erau perfect sănătoși, trăiau și se reproduceau.
Dacă privești în jur, poți vedea că pe pământul acesta, omul trăiește în mii de climate diferite, contexte geografice, situații politice, situații sociologice, situații religioase, dar reușește să trăiască. Și trăiește de secole… lucrurile continuă să se schimbe, el continuă să se adapteze.
Nu ai de ce să te temi. Ce dacă lumea se sfârșește? Vei sfârși și tu împreună cu ea! Crezi că vei sta pe o insulă și că întreaga lume se va sfârși, iar tu vei rămâne singur? Nu-ți face griji. Cel puțin vei avea câțiva gândaci cu tine!
Care e problema dacă lumea se sfârșește? Am fost întrebat de multe ori în legătură cu asta, dar care e problema? Dacă se sfârșește, se sfârșește. Sfârșitul nu va crea probleme, pentru că noi nu vom fi acolo; vom sfârși odată cu ea, așa că nu va mai avea cine să-și facă griji. Va fi cu adevărat suprema eliberare de teamă. Sfârșitul lumii înseamnă sfârșitul oricărei probleme, sfârșitul oricărei tulburări, sfârșitul oricărui nod din stomac. Nu văd unde este problema.
Dar știu că toată lumea este plină de frici. Oricine are un fel de armură, și există motive pentru asta. În primul rând, copilul se naște complet lipsit de ajutor, într-o lume despre care nu știe nimic. În mod firesc, el este speriat de necunoscutul cu care se confruntă. Nu a uitat încă cele nouă luni de securitate absolută, de siguranță, cele nouă luni în care nu avea nicio problemă, nicio responsabilitate, nicio grijă pentru mâine.
Pentru noi, este vorba despre nouă luni, dar pentru copil este vorba despre o eternitate. El nu știe nimic despre calendar, nu știe nimic despre minute, ore, zile, luni. A trăit o eternitate în siguranță și securitate absolută, fără responsabilități, și este brusc aruncat într-o lume necunoscută, unde depinde de ceilalți pentru orice. E firesc să îi fie frică. Toți sunt mai mari și mai puternici, și nu poate trăi fără ajutorul celorlalți. Știe că este dependent; și-a pierdut independența, libertatea.
Un copil este slab, vulnerabil, nesigur. Automat începe să își creeze, în diferite moduri, un scut, o protecție. De exemplu, trebuie să doarmă singur. Este întuneric și îi este frică, dar are lângă el ursulețul de pluș și se convinge că nu este singur – prietenul lui este cu el. Vei vedea copii cărând ursuleți de pluș după ei prin aeroporturi, prin gări. Crezi că e doar o jucărie? Pentru tine este, dar pentru copil este un prieten – un prieten atunci când nu există nimeni altcineva care să îl ajute – în întunericul nopții, când e singur în pat, ursulețul de pluș e lângă el.
Apoi va crea ursuleți de pluș psihologici. Și amintește-ți că deși adultul crede că nu are un ursuleț de pluș, se înșală. Ce este Dumnezeul lui? Doar un ursuleț de pluș. Din teama copilăriei, omul a creat o figură paternă care știe totul, care este atotputernică și care este prezentă peste tot; dacă ai suficientă încredere în el, te va proteja. Dar însăși ideea de protecție, ideea că un protector este necesar, este copilărească.
Apoi înveți o rugăciune – acestea sunt doar părți ale scutului tău psihologic – rugăciunea este pentru a-i aminti lui Dumnezeu că ești acolo, singur în noapte. Rugăciunile noastre, incantațiile noastre, mantrele, scripturile noastre, zeii noștri, preoții noștri sunt părți ale scutului nostru psihologic.
Este un fenomen foarte subtil. Un creștin crede că el va fi salvat și nimeni altcineva. Acesta este aranjamentul lui defensiv; toți vor ajunge în iad, mai puțin el, pentru că este creștin. Dar fiecare religie consideră, în același mod. Că doar adepții ei vor fi salvați. Nu este o problemă de religie, este o problemă de frică și de salvare. Este deci natural într-un fel – dar într-un anumit punct al maturității, inteligența cere să renunți. Era în regulă atunci când erai copil, dar într-o zi va trebui să îți părăsești ursulețul de pluș. Când într-un final, renunți la scut înseamnă că ai încetat să mai trăiești dominat de frică.
Ce fel de viață poți duce când trăiești dominat de frică? Atunci când renunți la scut, poți trăi ghidat de iubire, poți trăi într-un mod matur. Persoana perfect matură nu are temeri, nici nu se apără; este deschisă psihologic și vulnerabilă.
La un moment dat, armura poate fi o necesitate – poate că și este. Dar, pe măsură ce crești – dacă nu doar îmbătrânești, ci te și maturizezi – vei începe să vezi ce lucruri duci cu tine. Privește cu atenție și îți vei găsi ursulețul în spatele multor lucruri.
O persoană matură ar trebui să se dezlege de orice legătură cu frica. Așa vine maturitatea.
Privește-ți toate acțiunile, toate credințele, și vei afla dacă își au originile în realitate, în experiență sau în frică. Orice își are originile în frică trebuie aruncat imediat, fără să stai pe gânduri nici măcar o secundă. Aceea este armura ta.
Eu nu o pot topi în locul tău, pot doar să îți arăt cum să o înlături. Armura ta psihologică nu îți poate fi luată. Vei lupta pentru ea. Doar tu poți face ceva să o înlături, iar asta înseamnă să o privești în toate aspectele ei. Dacă își are originile în frică, arunc-o. Dacă e bazată pe rațiune, pe experiență, pe înțelegere, atunci nu este ceva de care să te descotorosești, e ceva ce trebuie să facă parte din ființa ta. Dar nu vei găsi nimic în armura ta care să fie bazat pe experiență. E numai frică, de la A la Z.
Continuăm să trăim prin frică – de aceea ne otrăvim orice experiență. Iubim pe cineva, dar când iubirea noastră vine din frică, atunci aceasta este distrusă, otrăvită. Căutăm adevărul, dar dacă această căutare vine din frică, atunci nu îl vom găsi.
Orice ai face, amintește-ți un lucru: frica nu te lasă să crești. Ea te face din ce în ce mai mic, până când mori. Frica e în slujba morții.
O persoană care nu are frică se bucură de tot ceea ce viața îi poate oferi în dar. Acum nu mai este nicio barieră. Darurile se vor revărsa asupra ta, și orice vei face va avea forță, putere, certitudine, o senzație minunată de autoritate.
O persoană care trăiește cu frică tremură tot timpul în interior. Este continuu pe punctul de a înnebuni, pentru că viața este cuprinzătoare, iar dacă tu ești tot timpul plin de frici… și există frici de tot felul. Poți face o listă lungă, și vei fi surprins câte frici sunt acolo – și în ciuda lor, ești viu! Peste tot sunt infecții, boli, pericole, răpiri, teroriști… și o viață atât de mică! Și la final este moartea, cea pe care nu o poți evita.
Întreaga ta viață va deveni întunecată.
Renunță la teamă – teama te-a luat prizonier încă din copilărie, în mod inconștient; acum, că ești conștient, renunță la ea și fii matur. Apoi viața poate deveni o lumină ce se va adânci pe măsură ce vei crește.
Cartile lui Osho se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
