Andrew Newberg – Dincolo de imagine: Explorarea mistică a lui Dumnezeu
Ascultați articolul sub formă audio:
Pentru un mistic autentic, Dumnezeu transcende fiecare concept posibil pe care creierul îl poate genera. Dar ce se întâmplă în astfel de creier? Ce se întâmplă când te ridici împotriva pornirii tale naturale de a-l transforma pe Dumnezeu într-o imagine? La început, creierul tău se revoltă. Nu-i place incertitudinea, iar când întâlnește o problemă care pare imposibil de rezolvat, eliberează o mulțime de neurotransmițători, care vă induc starea de alertă. Veți simți combinații ciudate de anxietate, curiozitate, iritare, frustrare și încântare — sentimente care apasă trăgaciul chimicalelor din creier. Iar dacă nu găsiți o soluție, cu ușurință ați putea sfârși prin a vă simți deprimat. În cercurile religioase, această stare este cunoscută sub numele de noaptea întunecată a sufletului.
Și totuși cei care îmbrățișează o viziune mistică a lui Dumnezeu rar suferă pentru o perioadă lungă de timp de angoasă. În schimb, ei găsesc modalități noi de a înțelege tărâmurile inimaginabile către care se simt atrași. Acesta este într-adevăr un proces creativ, ceea ce înseamnă că au întrerupt tiparele obișnuite de gândire. Ca și copiii, ei îngăduie minții lor să speculeze în fantezie, iar în proces sunt făcute noi conexiuni neuronale care le îngăduie să integreze perspective vechi și noi. Artiștii, inventatorii și oamenii de știință teoretică fac acest lucru tot timpul, la fel ca și teologii. Pentru acești oameni nu este nimic mai satisfăcător decât să privească lumea cu ochi noi. Se formează noi imagini și, dacă ele se dovedesc utile în viață, vechile imagini vor fi șterse.
Bazându-ne pe cercetarea pe care am făcut-o, credem că, pe măsură ce examinați mai mult credințele spirituale, experimentarea lui Dumnezeu se va schimba. Iar dacă nu puteți schimba imaginea lui Dumnezeu, s-ar putea să aveți probleme în tolerarea oamenilor care au imagini diferite despre Dumnezeu, iar lucrul acesta ar putea amenința supraviețuirea planetei noastre. După cum spune filosoful religiei Martin Buber:
„Iarăși și iarăși, imaginile trebuie frânte… (pentru că) sufletul uman este cel care se revoltă împotriva unei imagini care nu mai poate fi crezută, ridicată deasupra capetelor umanității ca un lucru care cere să fie venerat. În tânjirea noastră după un dumnezeu, încercăm iarăși și iarăși să stabilim o imagine mai mare, mai autentică și mai dreaptă, care este într-adevăr mai glorioasă decât ultima, dar se dovedește a fi doar și mai nesatisfăcătoare. Porunca «Să nu-ți faci chip cioplit» înseamnă în același timp «Să nu îți faci o imagine». Aceasta nu se referă, desigur, numai la imaginile sculptate sau pictate, ci și la fantezia noastră, la întreaga putere a imaginației noastre. Dar suntem siliți la nesfârșit să facem imagini și să le distrugem când ne dăm seama că nu am reușit. Imaginile se răstoarnă, dar vocea nu este niciodată redusă la tăcere.”
Din perspectivă neurologică, imaginile lui Dumnezeu sunt inevitabile, dar din multe perspective teologice, nu există o imagine adevărată a lui Dumnezeu. Prin urmare, dacă vă agățați de percepțiile din copilărie, vă veți limita perceperea adevărului. Este o frână pentru orice religie care insistă pe o imagine mai literală, biblică, a lui Dumnezeu. Dacă vă limitați viziunea, s-ar putea să vă simțiți amenințați de cei determinați să exploreze noi valori și adevăruri spirituale — oameni care într-o zi ar putea fi viitorii noștri lideri și sfinți.
Cartile lui Andrew Newberg se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
