Andrew Newberg – Harta Neurologică a Percepției lui Dumnezeu

Ascultați articolul sub formă de podcast:

Ascultați articolul sub formă audio:

Încă din copilărie, Dumnezeu există în creierul fiecărui om ca o combinație de idei, imagini, sentimente, senzații și relații noi/alții. Iată o schemă a structurilor și circuitelor neuronale-cheie care ne modelează perceperea lui Dumnezeu:

CIRCUITUL OCCIPITAL-PARIETAL

Îl identifică pe Dumnezeu ca obiect care există în lume. Copiii mici îl văd pe Dumnezeu ca un chip, deoarece creierele lor nu pot procesa concepte spirituale abstracte.

CIRCUITUL PARIETAL-FRONTAL

Stabilește o relație între cele două obiecte cunoscute ca „tu” și „Dumnezeu”. Îl plasează pe Dumnezeu în spațiu și ne îngăduie să experimentăm prezența lui Dumnezeu. Dacă descreșteți activitatea în lobul parietal prin intermediul meditației sau al rugăciunii intense, frontierele dintre voi și Dumnezeu se vor dizolva. Veți avea un sentiment de unitate cu obiectul contemplat și cu credințele voastre spirituale.

LOBUL FRONTAL

Creează și integrează toate ideile despre Dumnezeu — pozitive sau negative — inclusiv logica pe care o folosiți ca să evaluați credințele religioase și spirituale. El prezice viitorul vostru în relație cu Dumnezeu și încearcă să răspundă intelectual la toate întrebările „de ce, cum și unde” ridicate de problemele spirituale.

TALAMUSUL

Dă semnificație emoțională conceptului de Dumnezeu. Talamusul vă dă un sens holistic al lumii și pare să fie organul-cheie care face ca Dumnezeu să pară real în mod obiectiv.

AMIGDALA

Când este suprastimulată, amigdala creează impresia emoțională a unui Dumnezeu înspăimântător, autoritar și răzbunător și suprimă abilitatea lobului frontal de de a gândi logic la Dumnezeu.

STRIATUM

Inhibă activitatea amigdalei, permițându-vă să vă simțiți în siguranță în prezența lui Dumnezeu, sau a oricărui alt obiect pe care îl contemplați.

CINGULATUL ANTERIOR

Vă îngăduie să îl experimentați pe Dumnezeu ca fiind iubitor și plin de compasiune. Descrește anxietatea religioasă, vina, teama și furia, suprimând activitatea din amigdală.

Locația anatomică a structurilor creierului. Sistemul limbic este compus din amigdală, hipocamp, hipotalamus și talamus, în completarea altor regiuni care nu sunt ilustrate.