Andrew Newberg – Creierul și percepția lui Dumnezeu la copii
Ascultați articolul sub formă audio:
Ne-am născut cu un mecanism neurologic de identificare a obiectelor, iar primele obiecte pe care copiii învață să le identifice sunt familia și cei care au grijă de ei. Cu fiecare obiect pe care copilul învață să îl recunoască, creierul îl etichetează, primul dintre mulții pași care transformă o imagine într-un concept și un cuvânt. Prin urmare, primele cuvinte pe care copiii le spun sunt cele care îi identifică pe oamenii pe care îi văd. Dar singura parte a persoanei pe care copilul o recunoaște este fața.
Copiii mici pot înțelege numai cele mai simple concepte, deoarece capacitatea neurologică de a înțelege concepte abstracte se va maturiza abia la adolescență. Tipul cel mai ușor de cuvânt pe care îl poate învăța un copil este un substantiv concret, pentru că se referă la ceva pe care copilul îl poate vedea, atinge sau gusta. Copiii mici nu pot înțelege cuvinte precum „pace” sau „democrație” pentru că exprimă idei foarte sofisticate, iar locurile din creier unde sunt procesate substantivele abstracte rămân slab dezvoltate timp de mulți ani. Creierul unui copil mic nu are de ales decât să îl vizualizeze pe Dumnezeu ca pe un chip care este localizată undeva în lumea fizică vizibilă și aceasta este și ceea ce aflăm când analizăm desenele copiilor sub zece ani.
Studiile bazate pe scanarea creierului arată că substantivele sunt în primul rând legate de regiunile vizuale de procesare a obiectului. Mai mult, de fiecare dată când este introdusă o idee nouă, creierul răspunde cu activitate sporită în părțile specifice ale emisferei drepte, în aceleași zone care construiesc reprezentările noastre vizuale ale realității. Prin urmare, când unui copil i se prezintă un concept spiritual, creierul îi dă automat un sens de realitate și semnificație personală. Copiilor care continuă educația religioasă li se vor prezenta noi modalități de a-l conceptualiza pe Dumnezeu și de fiecare dată când se întâmplă aceasta, creierul va revizui harta sa „spirituală”, deci nu este de mirare că vedem desenele copiilor devenind mai complexe pe măsură ce se maturizează.
Dumnezeu este un substantiv, iar substantivele stimulează partea „unde” și „care” a creierului, regiuni specifice ale lobului parietal. Acest lob este responsabil pentru identificarea și integrarea formelor pe care le percepem în lume, și din câte știm despre felul în care procesează creierul obiectele vizuale, putem presupune că lobul parietal al copilului este foarte activ atunci când se gândește la natura lui Dumnezeu. Prin urmare, creierul încearcă să îl plaseze pe Dumnezeu undeva între frontierele universului observabil fizic. Ca rezultat, este mai puțin probabil ca, în ce-i privește pe copii, să aibă intenționat un sentiment de unitate cu Dumnezeu. După cum au arătat rezultatele noastre de scanare a creierului, numai meditatorii avansați pot suprima voit activitatea din zona parietală.
În orice caz, copiii mai mari pot fi capabili să „modifice” creierul mutând atenția neurologică dinspre centrele vizuale spre regiunile frontale, unde are loc gândirea abstractă. Studiile bazate pe scanarea creierului arată că aceasta se produce când adulții se concentrează pe idei complexe și când se întâmplă așa ceva, ne deconectăm neurologic de la orientarea noastră vizuală. Aceasta ar permite lui Dumnezeu să își piardă genul, chipul și poziția în relație cu noi înșine și deci frontierele „Dumnezeu” și „sine” încep să se încețoșeze sau să se contopească. Așa cum vom descrie în următoarele câteva secțiuni, unii credincioși adulți și-au reprezentat experiența spirituală desenând oglinzi pentru a-l simboliza pe Dumnezeu și sinele, ca fiind unul și același lucru.
Procesele lobului frontal matur sunt de asemenea responsabile pentru o mai mare imaginație, creativitate și originalitate, pe care adulții le folosesc când încearcă să descrie calitățile imateriale ale lui Dumnezeu. Dacă aceste idei noi sunt repetate, vechile circuite ale memoriei pot fi permanent schimbate. Totuși, noțiunile de Dumnezeu din copilăria noastră vor continua să ne influențeze gândurile. Și acest lucru poate fi văzut în ilustrațiile lui Dumnezeu.
Cartile lui Andrew Newberg se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
