Corrado Malanga – Știința, Religia și Sistemele de Credință
Corrado Malanga analizează relația dintre știință și religie, argumentând că aparenta lor contradicție se datorează unei lupte pentru putere, similară cu cea din mitul regelui Arthur, în care Merlin, reprezentând o combinație de știință și religie, a fost împărțit în două figuri separate: politicianul și savantul. Autorul sugerează că această diviziune artificială ascunde o matrice comună a ambelor domenii, ambele fiind de fapt forme de religie care deleagă autoritatea către un alt factor – legile fizicii sau voia divină – și astfel ne scapă de responsabilitatea individuală. În schimb, autorul susține că adevărata dicotomie este între gândirea platonică, axată pe interiorul individului, și gândirea științifică, care se concentrează pe exteriorul fizic.
Vezi online cu traducere:
Corrado Malanga prezintă o perspectivă critică asupra relației dintre știință și religie, argumentând că ambele domenii reprezintă, în esență, sisteme de credință care își dispută puterea și influența asupra gândirii umane.
Teme principale:
- Dualismul artificial dintre știință și religie: Malanga susține că separarea dintre știință și religie este o construcție artificială menită să divizeze și să controleze. El folosește exemplul mitului regelui Arthur și al lui Merlin, unde puterea magicianului, reprezentând uniunea dintre știință și religie, este divizată de regele Arthur pentru a-și consolida propria autoritate.
- Natura religioasă a științei: Autorul argumentează că știința modernă, la fel ca religia, se bazează pe dogme și autoritate, delegând responsabilitatea înțelegerii lumii unor “legi” imuabile și unor figuri de autoritate, precum profesorii sau oamenii de știință de renume.
- Puterea interioară și responsabilitatea individuală: Malanga propune o alternativă la dihotomia știință-religie, inspirată de filozofia lui Platon. El încurajează introspecția și căutarea adevărului interior, susținând că fiecare individ are potențialul de a fi propriul “magician”, adică creatorul propriei realități.
- Conștiința în fizica modernă: Autorul subliniază apariția unor teorii din fizica cuantică care sugerează existența conștiinței la nivel subatomic, indicând o posibilă convergență între știință și spiritualitate.
Idei și fapte importante:
- Malanga folosește exemple istorice, precum Galileo Galilei și Aristotel, pentru a ilustra conflictul dintre autoritatea religioasă și spiritul științific.
- El critică aderarea necritică la dogmele religioase sau științifice, subliniind necesitatea gândirii independente și a cercetării personale.
- Se evidențiază modul în care ambele sisteme de credință, atât știința cât și religia, pot fi utilizate pentru a manipula și controla masele.
Concluzie:
Discursul lui Malanga prezintă o critică provocatoare la adresa modului în care înțelegem și abordăm știința și religia. El pledează pentru o depășire a dualismului artificial dintre cele două domenii și pentru o regăsire a puterii interioare și a responsabilității individuale.
