Corrado Malanga – Despre filmul E.T. Extraterestrul

Filme științifico-fantastice am văzut multe, însă unele lovesc imaginația mai mult decât altele și par să deschidă în interiorul nostru un pasaj prin care în sfârșit subconștientul tace și-i permite inconștientului să vorbească.

E.T este unul dintre acește filme și încă o dată are o relație preferențială cu un copil și nu cu un adult, oricum, niciodată nu are relații cu un adult de sex masculin, care și în acest film îl persecută și vrea să îl captureze. În film mama copilului face pe intermediarul între el și extraterestru. Extraterestrul nu este reprezentarea unui extraterestru, așa cum și-ar putea imagina lumea, ci este ceva mai mult. E.T. suntem noi! Noi cei care vrem să ne întoarcem acasă!

E.T. este reprezentarea adevăratei noastre esențe, sufletul nostru, dar și celelalte părți din noi.

Filmul spune că există speranță și trezește în noi sentimentul de nostalgie. Aceasta este senzația pe care sufletul o recunoaște ca adevărată – “Gata, m-am săturat de locul ăsta! Acum plec în altă parte!”.

E.T. îl reprezintă pe cel fără nume (la fel ca Sufletul) care face parte dintr-un grup de extratereștrii nu foarte bine identificabili (la fel ca Sufletul), care a venit aici pentru a descoperi și a experimenta (la fel ca Sufletul) și la fel ca Sufletul este căutat de militari, adică de cei care vor să posede și nu să fie.

Bicicletele copiilor zboară ca într-o poveste, pentru este forța lobului drept al creierului cea care depășește legile fizicii, cea a Sufletului. Și aici, toate tehnologiile din lume nu pot să egaleze Sufletul.

E.T. salută copilul, dar îi spune în mod arhetipic: “Ne vom regăsi.” Sau: “Când vei fi mai mare și vei înțelege, vom fi mereu împreună; acum, această uniune permanentă nu este posibilă, omul trebuie să se maturizeze, dar poate într-o zi…”E.T. arată cu degetul în sus, reprezentare simbolică a celui bun, așa cum a mai fost precizat precedent. E.T. nu este abandonat de grupul său. Cum ar putea o parte din Suflet să fie abandonată de restul din sine însuși? E.T. se pare că este neîndemânatic, înțelept, dar incapabil să vrea răul altora. E.T. se exprimă prin corpul său neîndemânatic, dar mai ales prin intermediul ochilor, care nu degeaba sunt albaștri.

De fapt, Sufletul nu este interesat de corp, ci de privire, care, arhetipic vorbind, este oglinda sa. Povestea prezintă simbolic nevoile sufletului și reușește să facă asta foarte bine, pentru că ele sunt recunoscute chiar de Suflet.

În acest sens toate legendele noastre sunt mari alegorii ale miturilor, în spatele cărora se află poveștile Sufletului și în acest mod sunt citite și interpretate. Deci acestea sunt povestiri, nu povești de adormit copiii, adevărate mesaje pentru Sufletul-copil care se află în noi.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.