Papus – Sufletul in timpul vietii, dupa Kabbala
Dintre toate temele cu care se ocupă filozofia ca ştiinţă exactă, problema propriei noastre esenţe, a nemuririi şi spiritualităţii propriului nostru Eu, nu a încetat nicicând să preocupe omenirea. Pretutindeni şi în toate timpurile sistemele şi doctrinele referitoare la această problemă s-au succedat rapid, divers şi contradictoriu, iar cuvântul “suflet” a servit pentru a desemna formele de existenţă sau nuanţele cele mai diverse ale fiinţei.
Dintre toate aceste doctrine contradictorii, cea mai veche este fără îndoială cea a evreilor – Quabalah, care e şi cea mai apropiată de realitate. Transmisă oral, aşa cum de altfel indică şi numele său, ea urcă până la începutul speciei umane.
Ea pare să fie în bună parte produsul acelei inteligenţe netulburate încă, a acelui spirit capabil să pătrundă adevărul pe care, după cum spune vechea tradiţie, omul îl avea în starea sa originară.
Dacă admitem natura umană ca un tot complex, vom regăsi aici, conform doctrinei Quabalah, trei părţi distincte: corpul, sufletul şi spiritul. Acestea se deosebesc între ele aşa cum se deosebesc concretul, particularul şi generalul, astfel încât una reprezintă reflexul celorlalte, fiecare prezentând în acelaşi timp în sine această deosebire.
Apoi, o nouă analiză a acestor trei părţi fundamentale pune în evidenţă alte nuanţe care se manifestă succesiv începând cu părţile cele mai profunde, cele mai concrete, cele mai materiale, corpul exterior, până la cele mai elevate, cele mai generale, cele mai spirituale.
Prima parte fundamentală, corpul, împreună cu principiul vital care cuprinde primele trei subdiviziuni, poartă în Quabalah numele de Nephesch;
A doua parte, sufletul, sediu al voinţei, care constituie personalitatea umană propriu zisă, şi care cuprinde următoarele trei subdiviziuni, se numeşte Ruach.
A treia parte, spiritul, cu cele trei puteri ale sale, este numit în Quabalah Neschamah.
Aşa cum am remarcat deja, aceste trei părţi fundamentale ale omului nu sunt complet distincte şi separate, ci dimpotrivă trebuie să ni le reprezentăm ca interferându-se puţin câte puţin precum culorile spectrului care, deşi succesive, nu pot fi deosebite cu claritate, fiind topite una în cealaltă.
Începând cu corpul, adică puterea cea mai mică a lui Nephesch, şi urcând prin suflet – Ruach -, până la cel mai înalt grad al spiritului – Neschamah -, se întâlnesc toate gradaţiile, ca şi cum s-ar trece de la lumină la umbră prin penumbră; şi reciproc, de la părţile cele mai elevate ale spiritului până la părţile fizice cele mai materiale, se parcurg toate nuanţele de radiaţie, aşa cum se trece de la lumină la întuneric prin amurg.
Graţie acestei uniri interioare, graţie acestei subtile fuziuni a tuturor părţilor, numărul Nouă se pierde în Unitate pentru a da naştere omului – spiritul corporal care uneşte în sine cele două lumi.
Dacă încercăm să transpunem această doctrină într-o formă geometrică, vom obţine desenul de mai jos:
Cercul a, a, a îl desemnează pe Nephesch, iar 1, 2,3 sunt subdiviziunile sale; printre acestea, 1, corespunde corpului, parteat cea mai de jos, cea mai materială a omului.
Cercul b, b, b este Ruach (sufletul) iar 4,5, 6 sunt puterile sale.
In sfârşit cercul c, c c este Neschamah (spiritul) cu gradele esenţei sale, 7,8 9. Cât preşte cercul exterior 10, el semnifica fiinţa omenească vie în intregul ei.
Să analizăm mai îndeaproape părţile fundamentale, începând cu cea de grad inferior:
NEPHESCH
Este principiul vieţii sau forma de existenţă concretă. El constituie partea externă a omului viu; ceea ce domină aici în principal este sensibilitatea pasivă faţă de lumea exterioară; dimpotrivă, activitatea ideală se întâlneşte aici cel mai puţin.
Nephesch se află în legătură directă cu fiinţele concrete care îi sunt exterioare, şi numai datorită influenţei lor produce el o manifestare vitală. Dar în acelaşi timp el acţionează în lumea exterioară datorită propriei sale puteri creatoare, făcând ca din existenţa sa concretă să rezulte noi forţe vitale, restituind astfel fără încetare tot ceea ce primeşte.
Acest grad concret constituie un tot perfect, complet în sine însuşi şi în care fiinţa umană îşi află reprezentarea exterioară exactă. Privită ca un tot perfect, în ea însăşi, această viaţă concretă cuprinde de asemenea trei grade, care se află între ele precum concretul, particularul şi generalul sau ca materia efectuată, forţa efectuantă şi principiul, şi care în acelaşi timp reprezintă organele în care şi prin care spiritualul operează şi se manifestă exterior. Aceste trei grade sunt din ce în ce mai elevate şi mai interioare, şi fiecare din acestea închide în sine nuanţe diferite. Cele trei puteri ale lui Nephesch despre care vorbim sunt dispuse şi acţionează în aceeaşi manieră în care acţionează cele trei subdiviziuni ale lui Ruach (prezentate mai jos).
RUACH
Acest al doilea element al fiinţei umane (sufletul) nu este la fel de sensibil ca Nephesch la influenţele lumii exterioare; pasivitatea şi activitatea se găsesc aici în proporţii egale; el este mai degrabă un fel de fiinţă internă, ideală, în care tot ceea ce viaţa corporală concretă manifestă exterior ca material şi cantitativ se regăseşte interior în stare virtuală.
Aşadar, acest al doilea element uman pluteşte între activitate şi pasivitate, sau între interioritate şi exterioritate. In multiplicitatea sa obiectivă, el nu apare în mod clar nici ca un lucru real, pasiv şi exterior, nici ca un lucru interior, intelectual şi activ, ci ca ceva schimbător, care din lăuntru spre în afară se manifestă ca ceva activ cu toate că este pasiv; sau ca ceva care este înclinat să ofere, cu toate că este de natură receptivă. Astfel intuiţia şi gândirea nu se suprapun cu exactitate în suflet, deşi ele nu sunt separate atât de net încât să nu se poată topi una în cealaltă.
Modul de existenţă al fiecărei fiinţe depinde în mod exclusiv de gradul mai mult sau mai puţin elevat al coeziunii sale cu natura, şi de activitatea sau de pasivitatea mai mare sau mai mică care rezultă în consecinţă. Cu cât o fiinţă este mai activă, cu atât ea este mai elevată, şi cu atât mai mult îi este cu putinţă să cerceteze adâncimile profunde ale fiinţei.
Acest Ruach, alcătuit din forţele aflate la baza fiinţei materiale obiective, are în plus proprietatea de a se deosebi de toate celelalte părţi ca un individ cu totul special, de a dispune de sine însuşi şi de a se manifesta în afară printr-o acţiune liberă şi voluntară. Acest “suflet” care reprezintă în mod egal temeiul şi organul spiritului încă este chipul omului întreg, aşa cum am spus; ca şi Nephesch, el se compune din trei grade dinamice care sunt, unele faţă de altele, precum concretul, particularul şi generalul, sau ca materia acţionată, forţa acţionantă şi principiul: tot aşa cum o afînitatate există nu numai între concretul din Ruach care este gradul său cel mai de jos şi cel mai exterior (cercul 4 al desenului), şi generalul din Nephesch, care formează sfera sa cea mai înaltă (cercul 3), ci de asemenea între generalul din Ruach (cercul 6) şi concretul din spirit (cercul 7).
In timp ce Ruach, ca şi Nephesh, cuprinde trei grade dinamice, acestea îşi au cele trei corespondenţe în lumea exterioară, cum va apărea mai clar din compararea Macrocosmosului cu Microcosmosul. Fiecare formă de existenţă particulară aflată în om îşi trăieşte propria sa viaţă în sfera lumii ce îi corespunde, cu care ea este în relaţie de schimburi permanente, dând şi primind cu ajutorul simţurilor şi al organelor sale interne speciale.
Datorită părţii sale concrete, Ruach are totodată nevoie să comunice cu concretul ce se află sub el, după cum partea sa generală îi dă o tendinţă spre părţile generale care îi sunt superioare. Nephesch nu s-ar putea uni cu Ruach dacă nu ar exista anumite afinităţi între ele, după cum Ruach nu s-ar putea uni cu Nephesch şi cu Neschamah dacă între ele nu ar exista o anumită afinitate. Astfel sufletul extrage din concretul care îl precede plenitudinea propriei sale realităţi obiective, iar din generalul care îl domină interioritatea pură, Idealitatea pe care şi-o constituie el însuşi din activitatea sa independentă.
Ruach reprezintă, prin urmare, legătura dintre General sau Spiritual, şi Concret sau Material, unind în fiinţa umană lumea internă inteligibilă cu lumea externă reală; el este în acelaşi timp suportul şi sediul personalităţii umane.
In felul acesta, sufletul se găseşte într-un dublu raport cu cele trei obiecte ale sale:
1. cu concretul care se află sub el;
2. cu particularul care răspunde naturii sale şi se află în afara lui;
3. cu generalul care se află deasupra lui. In el are loc, în două sensuri contrare, circulaţia a trei curenţi înlănţuiţi, întrucât:
a) el este excitat de Nephesch care se află sub el şi care, larândul său, acţionează asupra lui inspirându-l;
b) el se comportă la fel de activ şi de pasiv cu exteriorul care corespunde naturii sale, adică cu Particularul;
c) influenţa pe care el o transformă la sânul său după ce a primit-o fie de jos fie de sus, ii dă tăria de a se ridica suficient de mult pentru a fi stimulat de Neschamah în regiunile superioare.
Prin această operaţie activă facultăţile superioare excitate produc o influenţă vitală mai elevată, mai spirituală, pe care sufletul, reluându-şi rolul pasiv, o primeşte pentru a o transmite apoi în afară sau sub el.
In felul acesta fie că Ruach are o formă de existenţă specifică, fie că este o fiinţă de o consistenţă proprie, nu este mai puţin adevărat că primul impuls al activităţii sale vitale îi vine de la excitarea corpului concret care este inferior. Şi tot aşa cum corpul, printr-un schimb de acţiuni şi de reacţiuni cu sufletul este, datorită impresionabilităţii sale, pătruns de acesta, tot aşa sufletul, prin unirea sa cu spiritul, este pătruns şi inspirat de acesta.
NESCHAMAH
Al treilea element fundamental al fiinţei umane, Neschatnah, poate fi definit prin cuvântul Spirit, în sensul în care termenul este folosit în Noul Testament.
In el nu se mai regăseşte sensibilitatea pasivă faţă de natura din afară; activitatea domină receptivitatea. Spiritul trăieşte intens propria sa viaţă, dar numai pentru General sau pentru lumea spirituală cu care se află în legătură permanentă. Totuşi, ca şi Ruach, Neschamah nu are nevoie, în virtutea naturii sale ideale, numai de General absolut sau Infinit divin; datorită naturii sale reale, el are de asemenea nevoie de o anumită relaţie cu particularul şi cu concretul care se află sub el, şi ca atare el se simte atras către amândouă.
Spiritul se află de asemenea într-un dublu raport cu triplul său obiect; spre în jos, spre în afară, spre în sus; prin urmare, în el apare, în două sensuri contrare, un triplu curent înlănţuit asemănător cu cel descris mai înainte pentru Ruach. Neschamah este o fiinţă pur interioară, pasivă şi activă în acelaşi timp, a cărei înfăţişare exterioară este reprezentată de Nephesch, cu principiul său vital şi cu corpul său şi de Ruach cu forţele sale. Ceea ce este cantitativ în Nephesch şi calitativ în Ruach, vine din Neschamah, adică din spiritul pur interior şi ideal.
După cum Nephesch şi Ruach închid trei grade diferite de existenţă, sau de potenţialitate de spiritualizare, în aşa fel încât oricare dintre ele reprezintă în mic imaginea întregii fiinţe umane (vezi desenul anterior), tot aşa Quabalah deosebeşte trei grade în Neschamah.
Acestui element superior i se aplică în mod special ceea ce am afirmat la început, şi anume că diferitele forme de existenţă ale alcătuirii umane nu sunt fiinţe distincte, izolate, separate ci, din contra, ele sunt întrepătrunse; aici totul se spiritualizează din ce în ce mai mult, tinde din ce în ce în ce mai mult către Unitatea originară.
Dintre cele trei forme superioare de existenţă ale omului care sunt reunite în Neschamah, partea cea mai de jos poate fi desemnată ca Neschamah propriu zis. Aceasta mai păstrează o anumită afinitate cu elementele superioare ale lui Ruach, ce constă în cunoaşterea interioară şi activă a calitativului şi cantitativului care se află sub ea.
A doua putere a lui Neschamah, care este în acelaşi timp al optulea element al omului, este numit în Quabalah, Chaijah. Esenţa sa constă în cunoaşterea forţei interne superioare, inteligibile care serveşte ca temelie fiinţei obiective manifestate; în consecinţă, aceasta nu poate fi percepută nici de Ruach, nici de Nephesch, ba chiar nu ar putea fi recunoscută propriu-zis nici de Neschamah.
A treia putere a lui Neschamah, al nouălea şi cel mai elevat element al omului, este Yechidad (adică Unitatea în sine însăşi); esenţa sa constă în cunoaşterea Unităţii fundamentale absolute a tuturor varietăţilor, a Unului absolut originar.
&
Această legătură semnalată încă de la început, între Concret, Particular şi General, care reuneşte cele trei principii: Nephesch, Ruach şi Neschamah în aşa fel încât fiecare oferă imaginea totului, se va regăsi în următoarele expresii:
Primul grad al lui Nephesch, corpul – concretul în concret; al doilea grad, particularul în concret; al treilea grad, generalul în concret.
La fel în Ruach: prima putere, concretul în particular; a doua, particularul în particular; a treia, generalul în concret.
In sfârşit, în Neschamah, primul grad, concretul în general; al doilea grad (Chaijah), particularul în general; al treilea grad (Yechidad), generalul în general.
Astfel se manifestă diferitele activităţi şi virtuţile fiecăruia din aceste elemente ale fiinţei.
Sufletul (Ruach) are fără îndoială o existenţă proprie, dar el este în acelaşi timp incapabil de o dezvoltare independentă fără participarea vieţii corporale (Nephesch), şi acelaşi lucru se petrece faţă de Neschamah.
In plus, Ruach se află cu Nephesch într-un dublu raport: influenţat de corp, el este în acelaşi timp întors spre în afară pentru a exercita o liberă reacţie, în aşa fel încât viaţa corporală să participe la dezvoltarea sufletului. La fel se petrec lucrurile în raporturile spiritului cu sufletul sau în relaţia lui Neschamah cu Ruach; prin intermediul lui Ruach, spiritul se află chiar într-un dublu raport cu Nephesch. Totuşi Neschamah îşi află în propria sa alcătuire sursa acţiunii sale, în timp ce acţiunile lui Ruach şi ale lui Nephesch nu sunt decât emanaţiile libere şi vii ale lui ale lui Neschamah.
La fel, Neschamah se găseşte într-o anume măsură în acelaşi dublu raport cu Divinitatea, căci activitatea vitală a lui Neschamah constituie în sine un stimulent pentru divinitate de a-l menţine, de a-i procura influenţa necesară supravieţuirii sale. Astfel Neschamah şi, prin intermediul lui, Ruach şi Nephesch, ajung cu totul involuntar la sursa divină eternă, făcând să radieze perpetuu lucrarea vieţii lor spre înalt, în timp ce Divinitatea pătrunde constant în sfera lui Neschamah pentru a-i da viaţă atât lui cât şi lui Ruach şi Nephesch.
Omul, susţine doctrina Quabalah, în loc să trăiască în Divinitate şi să primească de la ea în mod constant spiritualitatea de care are nevoie, se afundă din ce în ce mai mult în dragostea de sine însuşi şi în lumea păcatului; imediat după “cădere (vezi Geneza, II, 6-20), el a abandonat centrul său etern pentru a alege periferia.
Căderea în păcat şi îndepărtarea de divinitate rezultată din acest fapt au avut drept consecinţă pierderea puterilor cu care omul a fost înzestrat iniţial. Scânteia divină s-a retras din ce în ce mai departe de om, iar Neschamah a pierdut legătura intimă cu Dumnezeu. La fel Ruach s-a îndepărtat de Neschamah iar Nephesch a pierdut legătura sa intimă cu Ruach. Prin această decadenţă generală şi prin slăbirea parţială a legăturilor dintre elemente, partea inferioară a lui Nephesch, care la origine era la om un corp luminos eterat, a devenit corpul nostru material; în acest fel omul a fost condamnat la descompunerea în cele trei părţi fundamentale care îl alcătuiesc.
Cartile lui Papus se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina