Omraam Mikhael Aivanhov – Trinitatea Cosmică: Tetragrama și Analogia Divină a Familiei
Nu există nimic în lumea vizibilă care să nu fie o reflectare, o reprezentare a lumii invizibile. Să luăm exemplul familiei, schematic: tatăl, mama, fiul, fiica: e o realitate pe pământ. Ei bine, trebuie să înțelegem că la un nivel mai elevat familia există de asemenea, sub formă de principii cosmice care lucrează în univers.
Și aceste principii cosmice sunt reprezentate prin numele sacru al lui Dumnezeu, Iod, He, Vav, He pe care tradiția kabalistică îl numește de asemenea Tetragrama (de la grecescul “tetra”: patru, și “gramma”: literă). Cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu corespund celor patru principii care acționează în univers și care acționează de asemenea în om, pentru că omul a fost creat după imaginea universului.
Iod, e principiul masculin creator, forța primordială, care e la originea tuturor mișcărilor: spiritul, Tatăl.
He, reprezintă principiul feminin care absoarbe, conservă, protejează și permite principiului creator să lucreze în ea: sufletul, Mama.
Vav, reprezintă Fiul care se naște din unirea Tatălui și a Mamei. El e primul copil a acestei uniri și se manifestă de asemenea ca principiu activ, dar la un alt nivel.
Fiul e intelectul, care merge după linia lui Iod, și de altfel grafic, Vav este o prelungire a lui Iod.
Al doilea He, reprezintă Fiica. Fiica e repetiția Mamei, e inima.
Cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu reprezintă deci Tatăl: spiritul, Mama: sufletul, Fiul: intelectul, și Fiica: inima.
În Arborele Vieții, aceste patru principii corespund primelor sefire: Kether este Tatăl, Hohmah este Fiul, Binah este Fiica. “Și Mama?” veți întreba voi. Mama corespunde sefirei Daath (a se vedea cap II). Ea este Mama Divină pe care kabaliștii au menționat-o sub numele de Shekinah. Shekinah este soția lui Dumnezeu… Da, Dumnezeu are o soție, să mă ierte creștinii și să nu fie ofensați! Și eu sunt creștin, dar acesta nu e un motiv pentru a nu reflecta și a nu încerca să înțeleg realitatea lucrurilor.
Intenția mea – și cea a kabaliștilor – nu este de a da o soție lui Dumnezeu în sensul în care pe pământ un bărbat se căsătorește cu o femeie. Dar în măsura în care familia este o realitate jos, ea este de asemenea o realitate și sus; numai că această realitate se manifestă diferit: e vorba de o analogie și nu de o identitate. În Tabla de Smarald, Hermes Trismegistul spune: “Tot ceea ce e jos este “ca și” ceea ce este sus, și tot ceea ce este sus este “ca și” ceea ce este jos.” E vorba de o analogie, de o asemănare.
Creștinii repetă: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, fără să se mire că, în această Trinitate, nici un principiu feminin nu e menționat. Totuși, nu putem să nu ne punem această problemă. Când auzim enumerarea: Tată, Fiu… care sunt termeni care evocă familia, cum să nu fim surprinși când al treilea membru al acestei familii este Spiritul Sfânt? Și ce e o familie în care lipsește mama? În această familie ea e absentă: a fost ea înlocuită de Sfântul Spirit, și de ce? Ar trebui să-i întrebăm pe Părinții Bisericii de ce au judecat că e bine să facă din Dumnezeu un celibatar îndârjit! Cele trei entități ale acestei Trinități: Tatăl, Fiul și Sfântul Spirit sunt masculine și e anormal să nu fie nici un loc pentru principiul feminin. Pentru că, înțelegeți-mă bine, e vorba de principii.
Da, din cauză că au eliminat atât de mult Mama Divină ca principiu cosmic, teologii creștini au dat apoi un astfel de loc Mariei, deși ar trebui poate văzut în Fecioarele negre care se găsesc în anumite biserici, o urmă a acestei Mame cosmice.
Ei i-au dat un prea mare loc, atribuindu-i virtuți și puteri pe care o femeie nu le-ar putea avea. A fost declarată “Imaculata Concepție”, adică “concepută fără păcat”, deci ferită de păcatul original, și chiar că l-a “conceput pe Iisus prin intermediul Sfântului Duh”. Eu nu sunt contra; dacă acestea fac bine unora, să aibă o asemenea imagine despre mama lui Iisus, să continue! Numai că sunt obligat să constat că acestea contrazic toate legile naturii stabilite de Inteligența cosmică. Oricare ar fi grandoarea, elevarea și caracterul unui om, din punct de vedere fizic, el nu poate fi conceput de Spiritul Sfânt.
Cum se poate confunda Maria cu Mama Divină? O stimez pe Maria, o apreciez, nu vreau să o micșorez, dar oricât de sfântă ar fi, nu putem face din ea Mama Divină! Creștinii nu au înțeles nimic din imensitatea acestui principiu cosmic, care e partea feminină a principiului creator. Ființa pe care o numim Dumnezeu și pe care creștinismul o prezintă ca o putere masculină este în realitate masculin și feminin. Pentru a putea fi vorba de creație, manifestare, trebuie să fi avut loc o polarizare, adică prezența unui principiu masculin și a unui principiu feminin. Pentru a se manifesta, Dumnezeu trebuie să fie deodată masculin și feminin. Aceste lucruri se învață de asemenea în Inițierile orfice: Dumnezeu este mascul și femelă.
De ce Părinții Bisericii au suprimat-o pe Mama Divină? Erau atât de puritani încât ideea unei soții a lui Dumnezeu îi ofensa? Adevăratul motiv este fără îndoială faptul că l-au identificat absolut pe Iisus cu Crist, pe punctul de a pretinde că El e chiar fiul unic a lui Dumnezeu, coborât pentru a se încarna pe pământ, și trebuia evident să i se dea o mamă care să nu aibă aproape nimic omenesc. Ei au identificat Maria cu Mama Divină, cum l-au identificat pe Iisus cu Crist.
Dar este acesta adevărul?
Maria a fost o femeie, ea nu e Mama Divină care a format toate lumile. Maria nu este Mama lui Dumnezeu, ea a fost mama lui Iisus, și Iisus nu este un principiu cosmic, Iisus a fost un om, unul dintre cei mai mari printre fiii lui Dumnezeu care au coborât pe pământ, dar era un om, și Crist este principiul cosmic care a venit să locuiască în el.
De ce să confundăm totul?
Și Maria era, bineînțeles, o femeie excepțională, pentru că Cerul a ales-o pentru a fi mama unei anumite ființe, dar nu putem să-i dăm locul Mamei Divine.
Cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu Iod He Vav He, reprezintă deci cele patru principii care sunt la baza creației: Tatăl Ceresc și Mama Divină care se prelungesc în Fiu și Fiică.
În Arborele sefirotic aceștia sunt: Kether: Tatăl, Daath: Mama, Hohmah: Fiul, Cuvântul, și Binah: Fiica, Natura.
Veți spune: “Dar atunci, trebuie să respingem Trinitatea Tată – Fiu – Sfântul Duh?”
Nu, dar trebuie să înțelegeți cui corespund aceste trei principii. Creștinismul definește Sfânta Treime ca misterul unui singur Dumnezeu în trei persoane. Nu, Sfânta Treime nu e un mister, sau mai degrabă nu e un mister decât în măsura în care oamenii nu au știut să se servească de legea analogiei. Pentru a înțelege, trebuie să facem apel la soare.
Soarele este această formidabilă putere creatoare de viață care se manifestă prin lumină și prin căldură. Cel care este capabil să aprofundeze aceste manifestări va descoperi relațiile care există între viața, lumina și căldura soarelui și Sfânta Treime: Tată – Fiu – Sfânt Duh.
La toate nivelele creației, de la planul fizic la planul divin, regăsim aceste trei principii: viața, lumina, căldura. În planul spiritual, viața se manifestă ca înțelepciune (lumină) și ca dragoste (căldură), și acestea sunt cele trei principii: viață, înțelepciune și dragoste pe care le regăsim în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, care sunt nedespărțite unele de altele cum sunt nedespărțite viața, lumina și căldura soarelui.
Vedeți, misterul unui singur Dumnezeu în trei persoane nu e atât de dificil de elucidat. Ceea ce rămâne misterios e numai imensitatea, splendoarea acestei esențe primordiale de unde au izvorât toate existențele, asupra ei nu vom reuși niciodată să medităm suficient.
În Arborele sefirotic, Sfânta Treime este deci reprezentată de cele trei sefire Kether, Hohmah și Binah. Când pronunțăm cuvântul “Dumnezeu”, trebuie să știm că în realitate atingem primele trei sefire. “Dar atunci, veți spune, care sunt legăturile lor cu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh? Le putem pune în corespondență?” Da, dar cu condiția de a ști să mânuim corespondențele inteligent, cu delicatețe.
Kether, coroana, reprezintă Tatăl, Izvorul vieții; aceasta e clar, această corespondență nu reprezintă nici o dificultate.
Hohmah, Înțelepciunea, cea de-a doua sefiră, născută din Tatăl, poate fi considerată ca Fiul, Cuvântul rostit de Tată, lumina pe care El a proiectat-o din Sine Însuși pentru a crea.
Binah, cea de-a treia sefiră, corespunde Sfântului Duh care e deci considerat ca o putere feminină. Mulți se vor indigna: “Cum? Sfântul Duh e o femeie?” Eu n-am vorbit de o femeie ci de o putere feminină, de un principiu feminin. Și apoi, de ce să fiți șocați? Ați fost șocați când ați văzut reprezentat Sfântul Duh sub forma unei porumbițe? Ori, ce este o porumbiță altceva decât o pasăre de genul feminin. Și Sfântul Duh, pe care Noul Testament îl numește Paraclet, adică în greacă, cel ce ajută, protejează, care consolează, e o expresie a dragostei, a căldurii. Deci, trebuie să mergem mai departe în înțelegerea sa!
Acum, cum v-am mai explicat (a se vedea tomul 10 din Opere Complete, cap IV: “Cum să regăsim Sfânta Treime în soare” și cap XV: “Soarele este după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”) aceste corespondențe nu au nimic absolut și putem de asemenea considera că Fiul reprezintă dragostea, pentru că El e cel ce se oferă etern să se sacrifice pentru salvarea lumii; și că Sfântul Duh poate reprezenta înțelepciunea, pentru că el a coborât peste apostoli sub forma limbilor de foc și le-a dat facultatea de a profeți și de a vorbi în limbi.
Și tot de acest Sfânt Duh vorbea Iisus când spunea discipolilor săi, în momentul despărțirii: “Am multe să vă mai spun, dar nu puteți să le duceți acum. Când Mângâietorul va fi venit, Spiritul adevărului, vă va conduce în adevăr.” Singurul punct sigur este că Kether reprezintă Tatăl, viața, cu cele două manifestări: căldura și lumina, care se pot transforma una în alta, cum este de asemenea și în planul fizic.
Dacă veți accepta să duceți mai departe efortul vostru și să veniți cu mine încă mai departe în înțelegerea acestor lucruri, voi adăuga: după tradiția kabbalei, Hohmah, Înțelepciunea, este un principiu feminin, interpretat ca soția lui Dumnezeu, Shekinah, și ea reprezintă deci Mama. “Atunci, veți spune, unde e Fiul acum?” Fiul e unit cu Mama, ei sunt inseparabili unul de altul. Cum să vorbim de o mamă fără să ne gândim la fiul său, și cum să vorbim de un fiu fără să ne gândim la mama sa? Găsim o reprezentare a acestei idei în tablourile Fecioarei cu Pruncul. Câți pictori au reprezentat-o pe Maria ținându-l pe Iisus în brațele sale sau pe genunchi! Copilul este în centru, și după maniera în care priviți tabloul, puteți să nu-l vedeți decât pe el sau să sesizați ansamblul: copilul și mama. Dar chiar dacă nu priviți decât copilul, mama sa e acolo.
Când adoptăm aceste corespondențe: Kether Tatăl, Hohmah Mama și Fiul, o găsim pe Fiică în Binah, și toată familia e reconstituită. Veți spune că nu mai înțelegeți nimic… Din contră, nimic nu e mai clar nici mai precis, și aceasta e Kabbala vie. Numai că, nu putem pătrunde în acest domeniu decât cu o gândire liberă, degajată. Numai cu această condiție vom găsi tot timpul noi bogății de descoperit sau de aprofundat.
Este foarte important să înțelegem sensul Trinității, acel pe care Kabbala îl explică în fața ochilor noștri. Dar și mai important este de a învăța să comunicăm zilnic cu această Trinitate prin intermediul luminii și căldurii soarelui.
E o lege care nu voi înceta niciodată să o repet, pentru că ea este o lege de bază a vieții spirituale: tot ceea ce există jos în lumea noastră fizică este imaginea a ce există sus în lumea divină. Sfânta Treime nu este nici în lumina, nici în căldura, nici în viața soarelui, ea este deasupra acestora; dar prin intermediul acestei lumini, acestei călduri, și acestei vieți, noi vom putea să ne apropiem de Ea, să intrăm în comuniune cu Ea și să o facem să ne penetreze pentru a putea primi toate binecuvântările Ei.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
