Meditații zilnice cu Krișhnamurti – Singurătatea are o mare frumusețe

Nu știu dacă ați fost vreodată singuri; atunci când îți dai brusc seama că nu ai nici o relație, cu nimeni – nu ca o realizare intelectuală ci ca o realitate și să fiți complet izolați.

Orice formă de gândire și de emoție este blocată; nu vă puteți adresa nimănui; nu există nimeni să vi se adreseze; Dumnezeu, îngerii, toți au dispărut dincolo de nori și, precum dispar norii, așa au dispărut și aceștia; ești complet izolat, solitar – nu voi folosi cuvântul singur. Singur presupune liniște, un înțeles diferit, are frumusețe. A fi singur înseamnă ceva cu totul diferit. Și tu trebuie să fii singur.

Când omul se eliberează din structura socială a condiției de lăcomie, de invidie, de ambiție, de aroganță, de dobândire – atunci când el se eliberează de toate acestea, atunci el este complet singur. Acesta este un lucru diferit. Atunci există o mare frumusețe, sentimentul unei mari energii.

Scurtă analiză a temei singurătății

Textul explorează o temă profund umană: singurătatea. Nu este vorba de o singurătate aleasă, ci de o experiență brutală, o izolare totală care provoacă un blocaj emoțional și intelectual.

Fragmentul descrie o stare în care:

• Relațiile umane dispar: “nu ai nici o relație, cu nimeni – nu ca o realizare intelectuală ci ca o realitate” .
• Comunicarea devine imposibilă: “Orice formă de gândire și de emoție este blocată; nu vă puteți adresa nimănui; nu există nimeni să vi se adreseze”
• Chiar și divinitatea se îndepărtează: “Dumnezeu, îngerii, toți au dispărut dincolo de nori și, precum dispar norii, așa au dispărut și aceștia”

Autorul face o distincție clară între “singur” și “solitar”. Singurătatea poate avea o conotație pozitivă, implicând o anumită pace interioară. În schimb, starea de solitudine descrisă în text este una chinuitoare, lipsită de frumusețe.

O posibilă cale de a depăși această solitudine extremă este eliberarea de constrângerile sociale. Textul menționează: “Când omul se eliberează din structura socială a condiției de lăcomie, de invidie, de ambiție, de aroganță, de dobândire – atunci când el se eliberează de toate acestea, atunci el este complet singur”.

Este important de observat că această eliberare nu duce la o perpetuare a izolării, ci la o nouă formă de singurătate, una care aduce “o mare frumusețe, sentimentul unei mari energii”.

Așadar, textele analizate prezintă singurătatea ca pe o experiență complexă, cu multiple fațete. Atunci când este impusă, ea devine o sursă de suferință. Dar, prin detașarea de dorințele egoiste, singurătatea se poate transforma într-o stare de libertate și de plenitudine interioară.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.