Meditații zilnice cu Krișhnamurti – A fi izolat nu este singurătate
Deși toți suntem ființe umane, am construit ziduri între noi și vecinii noștri prin naționalism, prin rasă, castă și clase – care naște din nou izolare, singurătate.
Acum, o minte care este captivă în singurătate, în această stare de izolare, nu are posibilitatea de a înțelege ce este religia. Ea poate crede, poate avea anumite teorii, concepte, formule, poate încerca să se identifice cu ceea ce ea numește Dumnezeu; dar religia, considerăm că nu are nimic de a face cu nici o credință, cu nici un preot, cu nici o biserică sau cu așa numitele cărți sacre.
Starea unei minți religioase poate fi înțeleasă numai atunci când vom începe să înțelegem ce este frumusețea; și înțelegerea frumuseții trebuie abordată prin intermediul totalei singurătăți. Numai atunci când mintea este complet singură poate cunoaște ce este frumusețea, și nu în oricare altă stare.
Singurătatea nu este în mod evident izolarea și nu este unicitatea. Pentru a fi unic trebuie doar să fii excepțional într-un fel, dar a fi complet singur necesită o extraordinară sensibilitate, inteligență, înțelegere. A fi complet singur implică ca mintea să fie liberă de orice influență și prin urmare să fie necontaminată de societate; și mintea trebuie să fie complet singură pentru a înțeleg ce este religia – ceea ce înseamnă să descoperi tu însuți ceea ce este nemuritor, etern, dincolo de timp.
Scurtă analiză a textului
Textul explorează o perspectivă profundă asupra naturii religiei și a condițiilor necesare pentru a o înțelege cu adevărat. Autorul argumentează că religia nu este o chestiune de credință, doctrine, ritualuri sau instituții, ci o stare a minții ce poate fi atinsă doar printr-o profundă și autentică singurătate.
Unul dintre principalele teme abordate este zidul invizibil dintre oameni. Deși suntem cu toții ființe umane, suntem separați de bariere construite social și cultural:
“Deși toți suntem ființe umane, am construit ziduri între noi și vecinii noștri prin naționalism, prin rasă, castă și clase – care naște din nou izolare, singurătate.”
Această izolare, susține autorul, ne împiedică să înțelegem adevărata natură a religiei. O minte captivă în singurătate nu poate ajunge la o înțelegere autentică a spiritualității.
În schimb, autorul propune o cale alternativă către religie, prin contemplarea frumuseții în singurătate:
“Starea unei minți religioase poate fi înțeleasă numai atunci când vom începe să înțelegem ce este frumusețea; și înțelegerea frumuseții trebuie abordată prin intermediul totalei singurătăți. Numai atunci când mintea este complet singură poate cunoaște ce este frumusețea, și nu în oricare altă stare.”
Este important de subliniat că autorul face o distincție clară între singurătate și izolare/unicitate. Singurătatea autentică nu este o stare de alienare sau de exceptionalitate, ci o condiție a minții caracterizată prin sensibilitate, inteligență și înțelegere profundă:
“Singurătatea nu este în mod evident izolarea și nu este unicitatea. Pentru a fi unic trebuie doar să fii excepțional într-un fel, dar a fi complet singur necesită o extraordinară sensibilitate, inteligență, înțelegere.”
Doar o minte liberă de influențe externe, “necontaminată de societate”, poate atinge această stare de singurătate și, prin urmare, poate înțelege esența religiei:
“A fi complet singur implică ca mintea să fie liberă de orice influență și prin urmare să fie necontaminată de societate; și mintea trebuie să fie complet singură pentru a înțelege ce este religia – ceea ce înseamnă să descoperi tu însuți ce este nemuritor, etern, dincolo de timp.”
Textul propune o viziune introspectivă și individualistă asupra religiei, ce transcende dogmele și instituțiile. Calea către spiritualitate se află în interiorul fiecăruia dintre noi, accesibilă prin cultivarea unei profunde și autentice singurătăți.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina