David Deutsch – Realități Paralele și Călătoria în Timp

Cu toții trăim cu presupunerea că realitatea noastră este unică, solidă și predictibilă. Dar ce-ar fi dacă un experiment simplu, realizat la TV de fizicianul David Deutsch de la Oxford, ar putea zgudui din temelii această certitudine? Folosind doar un laser și o bucată de carton, el a deschis o fereastră către o viziune a cosmosului mult mai bizară și mai vastă decât ne-am putea imagina. Urmând firul logic al observațiilor sale, ajungem la cele mai surprinzătoare și contraintuitive concluzii despre natura existenței.

O singură particulă poate fi în o mie de locuri în același timp

Experimentul lui Deutsch, o versiune modernă a unui test faimos realizat pentru prima dată în 1801 de Thomas Young, este înșelător de simplu. Când o rază laser este proiectată printr-o serie de orificii, pe ecranul din spate nu apare o colecție de puncte, ci un model complex de interferență.

Și aici lucrurile devin cu adevărat stranii. Când experimentul se realizează trimițând fotonii (particulele de lumină) unul câte unul, la început rezultatul pare aleatoriu, doar puncte împrăștiate fără niciun model. Însă, pe măsură ce timpul trece, aceste puncte individuale încep să formeze exact același model de interferență. Gândiți-vă ce înseamnă asta: fiecare foton se comportă ca și cum ar fi trecut simultan prin toate orificiile disponibile pentru a interfera cu el însuși. Modelul final se schimbă în funcție de numărul total de orificii — fie că sunt șase, șapte sau chiar o mie — chiar și pentru un singur foton. Ceva ce ar trebui să acționeze singur se comportă ca și cum ar fi conectat la toate căile posibile deodată.

Universurile paralele nu sunt SF: sunt singura explicație care se potrivește cu faptele

Cum este posibil ca un singur foton să fie influențat de o mie de orificii prin care, teoretic, nu trece? Pentru a explica acest fenomen, Deutsch ajunge la o concluzie radicală: ceea ce interferează cu fotonul pe care îl vedem este lumină de un tip invizibil, provenind din universuri paralele.

El subliniază o distincție vitală: alte interpretări ale mecanicii cuantice pot prezice rezultatul, dar nu reușesc să explice de ce se întâmplă. Pentru el, scopul științei este explicația, nu doar predicția.

Dar dacă vrei să explici, atunci trebuie să adopți explicația care se potrivește cu faptele. Și în mecanica cuantică există o singură explicație care se potrivește cu faptele și aceea este explicația universurilor multiple.

Scepticismul comun este „De ce nu le putem simți?”. Deutsch răspunde cu o analogie elegantă: la fel cum nu simțim Pământul rotindu-se sub picioarele noastre, dar îi putem detecta mișcarea cu instrumente precise (precum pendulul lui Foucault), nu putem simți universurile paralele, dar le putem detecta efectele prin experimente cuantice. Este o problemă de percepție umană limitată, nu o dovadă a inexistenței lor.

Exiști deja în nenumărate copii

Dacă acceptăm că multiversul este singura explicație validă, implicațiile devin profund personale: există nenumărate copii ale tale. Potrivit lui Deutsch, universul nu se „despică” la fiecare alegere pe care o faci. Mai degrabă, toate universurile posibile există deja, iar alegerile noastre — fie ele conștiente, fie evenimente la nivel atomic — doar dezvăluie prin care dintre aceste căi preexistente navigăm. Imaginați-vă că mergeți pe o stradă din Oxford: într-o jumătate din universuri o luați la stânga, în cealaltă jumătate o luați la dreapta. Ambele rezultate sunt la fel de reale.

Trebuie să începi să te gândești la tine nu ca la o entitate care există într-un singur univers, ci ca la o entitate care există în multivers ca întreg. Și deci există alte copii ale tale și ale mele în alte universuri.

Călătoria în timp este posibilă, dar este un bilet doar dus

Existența acestor lumi paralele oferă o soluție elegantă pentru una dintre cele mai mari provocări ale fizicii: paradoxurile călătoriei în timp. Fizica nu exclude această posibilitate, sugerând că în apropierea unor evenimente cosmice, precum o gaură neagră în rotație sau un alt eveniment foarte violent în spațiu-timp, s-ar putea crea „căi spre trecut”.

Teoria multiversului rezolvă paradoxurile clasice, precum cel al bunicului. Deutsch explică faptul că nu te-ai întoarce în propriul tău trecut, ci ai intra în trecutul unui univers paralel. Orice modificare ai face ar afecta doar acea nouă linie temporală, lăsând-o pe a ta intactă.

Consecințele sunt însă profunde și personale. Pentru prietenii și cei dragi din universul tău de origine, ai intra în mașina timpului și ai dispărea pentru totdeauna. Călătoria ta ar fi percepută ca o pierdere finală, ireversibilă. În universul de destinație, ar apărea brusc o a doua copie a ta, alături de cea care a trăit deja acolo. Călătoria este un bilet fără întoarcere.

Când călătorești în timp, un lucru pe care îl știm sigur este că nu te poți întoarce în universul tău original.

Concluzie: O singură alegere într-o infinitate de lumi

Ideile lui David Deutsch ne forțează să acceptăm că realitatea este mult mai vastă, mai complexă și mai ciudată decât o percepem în mod obișnuit. Nu suntem o singură entitate într-o singură lume, ci o parte dintr-o rețea infinită de posibilități.

Dacă fiecare posibilitate este reală undeva în multivers, ce semnificație are asta pentru alegerile pe care le faci aici, în singura realitate pe care o poți experimenta direct?