David Hamilton – Mintea și materia: cum gândurile influențează realitatea la nivel cuantic
Cu mulți ani în urmă, am fost chimist la una dintre cele mai mari companii farmaceutice din lume, de unde mi-am dat demisia în 1999. Eram fascinat de cum se putea realiza vindecarea cu ajutorul minții. Cochetașem cu vizualizarea mulți ani la rând, cercetăsem; în timpul meu liber, raportul minte vs. materie și citisem numeroase lucrări de spiritualitate. Având un background științific, înțelegând ce înseamnă „efectul placebo”, știam că mintea poate avea un puternic impact asupra biologiei umane, dar eram curios să aflu la ce nivel gândul poate avea impact asupra biologicului. Era, oare, gândul o forță ce se forma în golul dintre ramificațiile neuronilor? Oare gândul modifică moleculele din jurul său?
În facultate, luasem note mari la cursul de științe cuantice și citisem mult și pe cont propriu pe această temă. Pentru mine, nu credeam că este posibil ca gândurile să se nască din interacțiunile dintre substanțele chimice de la nivelul creierului. Nici acum nu cred asta. Firește, schimbările chimice produse modifică felul cum gândim și ne simțim, dar gândurile efective, reale, ne aparțin, sunt ale noastre. Mai cred că acestea se formează independent de substanțele chimice. Știința spune că gândurile sunt rezultatul substanțelor chimice, întrucât schimbările chimice produse pot modifica mintea umană, dar acum știm că, în general, gândurile produc și ele modificări chimice; așadar, ce apare mai întâi – gândul sau substanțele chimice? Gândurile și substanțele chimice au impact unele asupra celorlalte, dar unele trebuie să se producă înaintea celorlalte. Personal, sunt convins că mai întâi se manifestă gândurile și că ele afectează esența realității, la nivelul la care se creează particulele cele mai mici.
Dacă priviți în interiorul corpului vostru, veți putea vedea celulele. Dacă priviți în interiorul celulelor, veți vedea moleculele, printre care și ADN-ul. Încercând să știm din ce este alcătuit ADN-ul, aflăm că acesta este compus din atomi. Dacă privim în interiorul unui atom, observăm că în mare parte este un spațiu gol. Majoritatea oamenilor au auzit de protoni, neutroni și electroni, particulele subatomice care alcătuiesc atomii (în realitate, sunt mult mai multe particule), dar noi nu ne dăm seama ce formă îmbracă și cât de departe se află. Dacă un proton ar fi de mărimea unui strugure, atunci un electron ar fi mai mic decât grosimea unui fir de păr și s-ar afla la circa 3.000 de metri distanță de proton. Cam acesta este spațiul din interiorul unui atom, iar corpul nostru este format din atomi. La acest nivel „cuantic”, realitatea este aproape un vid, și aici lucrurile devin și mai ciudate, întrucât particulele subatomice (protonii, neutronii, electronii etc.) nu sunt deloc particule, în sensul că nu sunt ca niște mingiuțe solide, ci vibrații de energie. Ultimele cercetări efectuate în domeniul fizicii cuantice atestă că acestea (particulele subatomice) sunt, de fapt, corzi micuțe care vibrează. Cum o coardă vibrează la o anumită viteză, instrumentele noastre detectează vibrațiile ca fiind o anumită particulă (un proton, de pildă); dar, dacă vibrează la o altă viteză sau dacă două vibrații interacționează una cu cealaltă, detectăm o altă particulă (de exemplu, un electron). Gândiți-vă la această particulă ca la o vibrație ce creează o particulă roșie, în timp ce alta, la o altă viteză, creează una albastră.
Ideea este că realitatea nu este solidă, ci alcătuită din vibrații de energie, iar oamenii de știință cred că aceste vibrații își au originea într-un câmp mai amplu de energie, denumit, uneori, „câmp cuantic”. De aceea, particulele subatomice care alcătuiesc atomii, care formează moleculele, care compun celulele din care sunt făcuți oamenii (și bolile noastre), apar toate în acest câmp cuantic.
Din punctul meu de vedere, aceasta era interfața dintre gânduri și materie, la nivelul la care se formează materia, dat fiind că, în ultimă instanță, mintea este instrumentul ce ne creează tabloul, imaginea realității. Mintea ne face să vedem materia acolo unde există numai vibrații de energie. Dacă ne-am putea alinia mintea la acest nivel, atunci gândurile noastre ar fi mult mai puternice. Atunci ne-am putea modela în mod conștient realitatea și, astfel, am reuși să eliminăm boala. Eu unul cred că gândurile noastre din inconștient interacționează mereu la acest nivel, dar multe dintre credințele și supozițiile noastre legate de realitate distorsionează calitatea gândirii noastre conștiente; de aceea, în ceea ce privește rezultatele vindecării, tindem să primim doar ceea ce suntem pregătiți să primim – când avem credință sau credem că ceva este posibil sau se poate întâmpla (ca și în cazul efectului placebo), ignorăm o parte din credințele și supozițiile noastre anterioare și ne aliniem mai mult la subconștientul nostru și la nivelul mai profund al realității. Credința este extrem de puternică și poate explica unele miracole înfăptuite de mistici și de marii maeștri spirituali. La nivelul lor de cunoaștere și de înțelegere – nivelul lor de conștientizare – gândurile lor, neîntinate de presupuneri și de credințe convenționale, influențează materia mai puternic decât cele ale majorității oamenilor.
La câțiva ani după ce am plecat din industria farmaceutică, mi-am dorit să creez o vizualizare puternică pe care să o poată folosi oricine, care să poată fi utilizată cu ușurință și care ar alinia simbolic mintea la nivelul de bază al realității, ignorând, astfel, credințele și presupunerile noastre limitate. Eu chiar m-am trezit într-o noapte din anul 2001 cu o serie de imagini trecându-mi prin minte. Le-am notat, iar acestea au devenit ceea ce eu numesc Vindecarea prin Câmp Cuantic (VCC) sau Terapia Cuantică. Aceasta lucrează, simbolic, la nivelul sursă al unei boli sau afecțiuni. Principiul de bază în VCC este acela de a privi boala sau afecțiunea în speță nu ca pe un lucru fizic, ci ca pe niște unde de energie (sau vibrații) ce provin din câmpul cuantic. Așadar, nu privim boala ca pe ceva fizic, ci ca pe niște tipare de vibrații energetice care se pot modifica așa cum modifici o undă pe suprafața unui lac, aruncând o piatră în apă. În VCC, piatra este gândul.
Cartile lui David Hamilton se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
