David R. Hamilton – Vindecarea prin terapia cuantica

Cu mulţi ani în umă, am fost chimist la una dintre cele mai mari companii farmaceutice din lume, de unde mi-am dat demisia în 1999. Eram fascinat de cum se putea realiza vindecarea cu ajutorul minţii Cochetasem cu vizualizarea mulţi ani la rând, cercetasem; în timpul meu liber, raportul minte vs. materie şi citisem numeroase lucrări de spiritualitate. Având un background ştiinţific, înţelegând ce înseamnă „efectul placebo” ştiam că mintea poate avea un puternic impact asupra biologiei umane, dar eram curios să aflu la ce nivel gândul poate avea impact asupra biologicului. Era, oare, gândul o forţă ce se forma în golul dintre ramificaţiile neuronilor? Oare gândul modifică moleculele din jurul său?

In facultate, luasem note mari la cursul de ştiinţe cuantice şi citisem mult şi pe cont propriu, pe această temă, pentru mine. Nu credeam că este posibil ca gândurile să se nască din interacţiunile dintre substanţele chimice de la nivelul creierului. Nici acum nu cred asta. Fireşte, schimbările chimice produse modifică felul cum gândim şi ne simţim, dar gândurile efective, reale, ne aparţin, sunt ale noastre. Mai cred că acestea se formează independent de substanţele chimice. Ştiinţa spune că gândurile sunt rezultatul substanţelor chimice, întrucât schimbările chimice produse pot modifica mintea umană, dar acum ştim că, în general, gândurile produc şi ele modificări chimice; aşadar ce apare mai întâi – gândul sau substanţele chimice? Gândurile şi substanţele chimice au impact unele asupra celorlalte, dar unele trebuie să se producă înainta celorlalte. Personal, sunt convins că mai întâi se manifestă gândurile şi că ele afectează esenţa realităţii, la nivelul la care se creează particulele cele mai mici.

Dacă priviţi în interiorul corpului vostru, veţi putea vedea celulele. Dacă priviţi în interiorul celulelor, veţi vedea moleculele, printre care şi ADN-ul. Incercând să ştim din ce este alcătuit ADN-ul, aflăm că acesta este compus din atomi. Dacă privim în interiorul unui atom, observăm că în mare parte e un spaţiu gol. Majoritatea oamenilor au auzit de protoni, neutroni şi electroni, particulele subatomice care alcătuiesc atomii (în realitate, sunt mult mai multe particule), dar noi nu ne dăm seama ce formă îmbracă şi cât de departe se află. Dacă un proton ar fi de mărimea unui strugure, atunci un electron ar fi mai mic decât grosimea unui fir de păr şi s-ar afla la circa 3.000 de metri distanţă de proton. Cam acesta este spaţiul din interiorul unui atom, iar corpul nostru este format din atomi. La acest nivel „cuantic”, realitatea este aproape un vid, şi aici lucrurile devin şi mai ciudate, întrucât particulele subatomice (protonii, neutronii, electronii etc.) nu sunt deloc particule, în sensul că nu sunt ca nişte mingiuţe solide, ci vibraţii de energie. Ultimele cercetări efectuate în domeniul fizicii cuantice atestă că acestea (particulele subatomice) sunt, de fapt, corzi micuţe care vibrează. Cum o coardă vibrează la o anumită viteză, instrumentele noastre detectează vibraţiile ca fiind o anumită particulă (un proton, de pildă); dar, dacă vibrează la o altă viteză sau dacă două vibraţii interacţionează una cu cealaltă, detectăm o altă particulă (de exemplu, un electron). Gândiţi-vă la această particulă ca la o vibraţie ce creează o particulă roşie, în timp ce alta, la o altă viteză, creează una albastră.

Ideea este că realitatea nu e solidă, ci alcătuită din vibraţii de energie, iar oamenii de ştiinţă cred că aceste vibraţii îşi au originea într-un câmp mai amplu de energie, denumit, uneori, „câmp cuantic”. De aceea, particulele subatomice care alcătuiesc atomii, care formează moleculele, care compun celulele din care sunt făcuţi oamenii (şi bolile noastre), apar toate în acest câmp cuantic.

Din punctul meu de vedere, aceasta era interfaţa dintre gânduri şi materie, la nivelul la care se formează materia, dat fiind că, în ultimă instanţă, mintea este instrumentul ce ne creează tabloul, imaginea realităţii. Mintea ne face să vedem materia acolo unde există numai vibraţii de energie. Dacă ne-am putea alinia mintea la acest nivel, atunci gândurile noastre ar fi mult mai puternice. Atunci ne-am putea modela în mod conştient realitatea şi, astfel, am reuşi să eliminăm boala. Eu unul cred că gândurile noastre din inconştient interacţionează mereu la acest nivel, dar multe dintre credinţele şi supoziţiile noastre legate de realitate distorsionează calitatea gândirii noastre conştiente; de aceea, în ceea ce priveşte rezultatele vindecării, tindem să primim doar ceea ce suntem pregătiţi să primim – când avem credinţă sau credem că ceva este posibil sau se poate întâmpla (ca şi în cazul efectului placebo), ignorăm o parte din credinţele şi supoziţiile noastra anterioare şi ne aliniem mai mult la subconştientul nostru şi la nivelul mai profund al realităţii. Credinţa este extrem de puternică şi poate explica unele miracole înfăptuite de mistici şi de marii maeştri spirituali. La nivelul lor de cunoaştere şi de înţelegere – nivelul lor de conştientizare gândurile lor neîntinate de presupuneri şi de credinţe convenţionale influenţează materia mai puternic decât cele ale majorităţii oamenilor.

La câţiva uni după ce am plecat din industria farmaceutici mi-am dorit o vizualizare puternică pe care să o poată folosi oricine, care să poată fi utilizată cu uşurinţă şi care ar alinia simbolic, mintea la nivelul de bază al realităţii, ignorând, astfel, credinţele şi presupoziţiile noastre limitate. Eu chiar m-am trezit într-o noapte din anul 2001 că îmi trec prin minte o serie de imagini. Le-am notat, iar acestea au devenit ceea ce eu numesc Vindecarea prin Câmp Cuantic (VCC) sau Terapia Cuantică. Aceasta lucrează, simbolic, la nivelul sursă al unei boli sau afecţiuni. Principiul de bază în VCC este acela de a privi boala ori afecţiunea în speţă nu ca pe un lucru fizic, ci ca pe nişte unde de energie (sau vibraţii) ce provin din câmpul cuantic. Aşadar, nu privim boala ca pe ceva fizic, ci ca pe nişte tipare de vibraţii energetice care se pot modifica aşa cum modifici o undă pe suprafaţa unui lac, aruncând o piatră în apă. In VCC, piatra este gândul.

 
Cartile lui David Hamilton se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Sustine acest website!