„The Man from Earth” (2007) – Un Apollonius modern? O reflecție religioasă și spirituală

Filmul „The Man from Earth”, regizat de Richard Schenkman și scris de Jerome Bixby, este o capodoperă filosofică și spirituală mascată sub forma unui dialog minimalist. Povestea îl are în centru pe John Oldman, un profesor universitar care, la momentul pensionării, le dezvăluie prietenilor săi că este nemuritor — o ființă care a trăit peste 14.000 de ani, asistând la apariția și prăbușirea civilizațiilor, participând la momente istorice cruciale, și, poate cel mai controversat, inspirând figura lui Iisus Hristos.

Această premisă tulburătoare deschide un spațiu profund de reflecție teologică și spirituală. Dacă John Oldman este o ființă a cărei viață se suprapune marilor tradiții religioase ale omenirii, atunci personajul său poate fi interpretat în paralel cu figuri enigmatice precum Apollonius din Tyana, misticul antic care, asemenea lui Hristos, a fost considerat profet, taumaturg și iluminat.

Vezi Trailer la The Man from Earth (2007):

---

Apollonius și John Oldman – Două ipostaze ale Adevărului?

În textul despre Apollonius, suntem martori la viața unui om ieșit din comun: un tânăr înzestrat cu o înțelepciune uluitoare, cu o viață austeră și virtuoasă, capabil de minuni, învieri, exorcizări și revelații transcendentale. El încarnează idealul misticului care călătorește printre oameni dar nu le aparține, care vindecă fără să ceară și care se retrage pentru a contempla în tăcere marile mistere.

John Oldman, deși prezentat într-un cadru modern și raționalist, împărtășește trăsături similare:

• Trăiește retras, fără a se atașa de vreo identitate fixă.

• Înțelege lumea la un nivel mult mai profund decât cei din jurul său.

• Sugerează că ar fi fost chiar sursa inspirației pentru Hristos, fără a revendica divinitate.

Aici apare paralela esențială: dacă Apollonius a fost privit ca fiu al lui Apollo, iar Iisus ca fiu al lui Dumnezeu, John Oldman este imaginea desacralizată dar spiritual a unei astfel de ființe. El nu afirmă nicio revelație absolută, ci doar experiență acumulată, smerenie și o viziune etică profundă asupra vieții.

---

Religia ca narațiune, spiritualitatea ca trăire

În film, prietenii lui John – biologi, istorici, teologi – se luptă cu ceea ce el le oferă: o poveste care subminează dogma, dar nu neagă sacralitatea existenței. El nu blasfemiază, ci invită la o reinterpretare a sacrului. Când John afirmă că învățăturile sale – acelea care au inspirat creștinismul – au fost distorsionate de-a lungul secolelor, el nu neagă valoarea iubirii, compasiunii și sacrificiului, ci contestă instituționalizarea Adevărului.

Această perspectivă e straniu de apropiată de cuvintele atribuite lui Apollonius:

„Dă, Doamne, să am puţin şi să nu-mi doresc nimic.”

Apollonius, asemenea lui John, respinge fastul, sacrificiile sângeroase, ierarhiile abuzive. El propovăduiește purificarea propriei naturi animalice, nu prin dogmă, ci prin cunoaștere și trăire interioară.

---

Întruparea Adevărului – mit sau memorie ancestrală?

Unul dintre cele mai tulburătoare momente din „The Man from Earth” este când John sugerează că esența mesajului lui Hristos – iubirea universală și renunțarea la violență – i-a aparținut. Asta ne readuce la întrebarea pe care și părinții Bisericii și-au pus-o față de Apollonius:

„Cum se face că minunile lui sunt cele mai numeroase și evidente dintre faptele actuale?”

Poate pentru că adevărul spiritual nu aparține doar unei religii sau unei epoci. Poate că figuri ca Apollonius, Buddha, Socrate, Ilie și – de ce nu – John Oldman, sunt arhetipuri ale unei conștiințe mai înalte care vizitează omenirea din timp în timp, sub diverse forme. Filmul, în fond, nu ne spune dacă John spune adevărul. Dar forța lui spirituală nu derivă din validare istorică, ci din seninătatea, echilibrul și umanitatea profundă cu care se raportează la viață.

---

Concluzie: Hristosul necunoscut

„The Man from Earth” nu neagă divinul – îl umanizează. Sugerează că poate fi găsit în fiecare om, în fiecare gest de iubire, în fiecare căutare autentică de adevăr. Așa cum Apollonius a spus că „tot pământul e al meu și mi-e sortit să-l străbat”, John pare să fi trăit nu doar pentru sine, ci ca martor al devenirii spirituale a umanității.

Este, poate, exact ce Hristos a dorit să trezească în noi: conștiința că iubirea, compasiunea și cunoașterea sunt căi către transcendent.

Într-o lume obsedată de miracole spectaculoase și dogme, „The Man from Earth” ne aduce aminte că miracolul cel mai profund este acela al unei vieți trăite cu sens, smerenie și adevăr.