Despre Kamaloca („locul dorinţei”) în hinduism sau Purgatoriul din tradiţia creştină

Dacă mori de-a binelea, spune Steiner, simţi o claritate şi o luminozitate care sunt un fel de trezire. Acea trecere în revistă a vieţii pe care o face muribundul este scurtă şi mecanică, un rezumat în imagini care se derulează repede, aşa cum vedem uneori pe ecran. Totuşi, nu presupune implicare. Pe de altă parte, când mori, corpul animal se eliberează din cel vegetativ în curs de disoluţie şi îţi mai apare un rezumat al propriei vieţi, dar unul mult mai lung şi mai profund resimţit. Cât erai în viaţă, corpul animal îţi dădea posibilitatea să ai emoţii şi dorinţe. Dat fiind că eul tău mai rămâne în corpul animal, încă simţi dorinţe, dar, cum nu mai eşti în corpul tău fizic, nu ai niciun mijloc prin care să ţi le satisfaci.

Vezi clip cu traducere din serialul The Irregulars:

 


Pentru a viziona unele articolele sau clip video este nevoie de o parola de acces, care o ofer tuturor celor care au facut o donatie pentru sustinerea acestui website, nu conteaza suma pe care o donezi, poate fi oricat doresti, pe urma trebuie doar sa ne trimiteti un mesaj de la rubrica contact cu specificatia ca doriti parola pentru a viziona articolele cu parola. Parola este identica pentru toate acele articole care cer o parola de acces.


Daca ai primit parola de acces apasa pe butonul de mai jos:

Această a doua trecere în revistă a vieţii poate reprezenta o treime din timpul petrecut pe pământ, cam 30-40 de ani. Este Kamaloca („locul dorinţei”) în hinduism sau Purgatoriul din tradiţia creştină. Dorinţele tale, pe care nu ţi le mai poţi satisface şi care trebuie purificate înainte ca eul să intre în cerurile mai înalte (Devachan la hinduşi). Eul trebuie să se elibereze de legăturile cu existenţa pământeană. La cel mai de jos nivel, aceste legături ar putea fi pofte animalice sau desfrânate ori dorinţa de a acumula bunuri materiale, dar şi legături mai elevate ca, de exemplu, dragostea de artă de dragul artei (aşadar artă lipsită de conţinutul ei spiritual) sau ataşament faţă de filosofia materialistă, oricât de bine intenţionat ar fi el.

In timp ce suferi din cauza dorinţelor neîmplinite pe care trebuie să le alungi, începi să-ţi dai seama că dorinţele se prindeau de tine în timpul vieţii ca nişte adevărate fiinţe. Acum par hibrizi ai răului, jumătate oameni, jumătate animale.

Să vezi demoni e şi dureros, şi îngrozitor. Există însă şi alte suferinţe. Ne îndurerează propriile emoţii, dar şi ale altora, cu aceeaşi intensitate. Ceva din această suferinţă surprinde Charles Dickens în nuvela Un colind de Crăciun. Dar, spre deosebire de ce spune povestea, spiritul nu mai are acum ocazia să îndrepte lucrurile. După moarte e prea târziu.

După ce ai călătorit pe acest tărâm şi ai purificat fiecare element al corpului animal, îţi lepezi corpul astral. (Steiner a spus că acei clarvăzători care se laudă că sunt uneori în contact cu morţii sunt, de fapt, în contact cu aceste corpuri astrale care au câteodată urme de memorie şi limbaj, dar nu şi inteligenţa fiinţelor vii. După explozia de lumină şi iluminarea simţite atunci când eul tău pleacă din sfera lunii – sfera dorinţei sau purgatoriu în toate religiile – spre următoarea sferă. Ca mesager al zeilor, Mercur este acolo să te călăuzească, să-ţi lumineze drumul în sus. Poate vă închipuiţi un micuţ eu fără trup înălţându-se spre vastele sfere cosmice, aşa cum e zugrăvit de obicei. Dar, potrivit lui Steiner, adevărata imagine arată spiritul dilatându-se ca să umple mai întâi sfera amplă de pe orbita lunii, apoi pe cea a lui Mercur şi aşa mai departe, până când eul se extinde într-atât, încât umple întregul univers, aşa cum l-a reprezentat Leonardo da Vinci în faimosul său desen al omului cosmic. Eul este întins acum peste Marele Eu. Tot cosmosul este, într-un sens, corpul acelui eu. Planetele îi sunt organe, Saturn fiind splina, Soarele inima şi Luna creierul. Atunci tot cosmosul este cuprins de el. Eul începe apoi să-şi reducă iar dimensiunile, ca să încapă într-un trup omenesc, iar corpurile cereşti pe care le-am înglobat rămân în noi în esenţă. Origen, unul dintre Părinţii Bisericii, scria: „înţelege că ai un mic cosmos înăuntrul tău, iar soarele, luna şi stelele sunt în tine”.


Dacă informatiile găsite aici te-au ajutat, poți spune "mulțumesc" printr-o donație: