Hiromi Shinya – Ce ne pot spune stomacul și intestinele
În Japonia se consideră că poți citi literalmente pe fața omului care este calitatea vieții lui. În Statele Unite, există zicala: „I se citește pe față.” Așa cum trăsăturile faciale ale cuiva pot să-l trădeze ca „bun” sau „rău”, în funcție de experiența și de starea sufletească a omului, și stomacul și intestinele pot avea caracteristici rele sau bune, care ilustrează starea de sănătate a individului.
Caracteristicile gastrointestinale ale unei persoane sănătoase sunt foarte curate. Un stomac sănătos este un stomac a cărui mucoasă este de un roz uniform, fără ridicături, fără neregularități pe suprafață; sub mucoasă nu sunt vizibile vasele de sânge. Mai mult, mucoasa gastrică a unui om sănătos este transparentă și deci apare strălucitoare când reflectă lumina endoscopului.
Intestinul unui om sănătos este roz, extrem de neted și are pliuri mari și uniforme. Când ești copil, caracteristicile tale gastrointestinale sunt curate, dar ele se schimbă în funcție de alimentația și de stilul de viață cotidian adoptate. Stomacul unei persoane nesănătoase este plin de pete și, în anumite zone, roșu și umflat.
În plus, când stomacul dezvoltă o inflamație cronică sau acută a membranei mucoase, situație prevalentă atât la americani, cât și la japonezi, căptușeala gastrică se subțiază și vasele de sânge devin vizibile sub membrană. Mai mult, când mucoasa gastrică începe să se atrofieze sau să se încrețească, celulele de la suprafață încearcă să compenseze, multiplicânduse în anumite regiuni și producând denivelări în peretele gastric. În acest moment, stomacul este la doar un pas de cancer. Într-un intestin nesănătos apar pliuri inegale, din cauza îngroșării și întăririi mușchilor pereților intestinali; în anumite zone apar constricții, ca și cum ar fi comprimate de o bandă de cauciuc.
Persoanele cu „boli latente”, care încă nu au dureri și nici alte suferințe fizice, nu prea au motive să renunțe la carne. Vor fi probabil foarte puțini americani neaoși care să-mi urmeze sfatul. De ce? Poate pentru că pur și simplu nu pot renunța la carne. Presiunea socială este prea mare. Poate că toată viața lor s-au bazat pe carne în mesele zilnice și nu știu ce altceva ar putea mânca. S-ar putea să reziste pur și simplu pentru că nu pot vedea cum arată propriile lor măruntaie.
Când exteriorul corpului începe să prezinte schimbări fizice, începem să luăm mai în serios ideea de schimbare. Chelie, zbârcituri, grăsime, piele căzută, toate astea sunt supărătoare și suntem motivați să cheltuim timp și bani ca să încercăm să tratăm aceste simptome. Când vine vorba de schimbările din tractul digestiv, ce nu vezi, nu contează. Lumea crede că dacă nu ai o durere serioasă de burtă, totul merge bine. Nu facem nimic ca să ne îngrijim de interiorul stomacului și al intestinelor, care continuă să se deterioreze. Apoi ne îmbolnăvim și mulți regretă că nu și-au schimbat modul de viață, ca să împiedice apariția bolii.
Pe mine, personal, mă interesează mai mult schimbările care au loc în interiorul corpului decât cele din afară. În parte, pentru că eu pot vedea caracteristicile interioare prin colonoscopul meu. Dar motivul principal este că aceste schimbări interne sunt legate direct de starea generală de sănătate a persoanei.
Pacienții mei care urmează cu rigurozitate alimentația și stilul de viață bazate pe factorul enzimatic o fac pentru că știu că de asta depinde viața lor. Dar la cei care au avut anterior cancer acest stil sănătos de viață are o mult mai mare însemnătate: 0% rată de recurență a bolii. Dar eu vreau să duc lucrurile și mai departe: de la 0% rată de recurență să ajung la 0% rată de îmbolnăvire, prin simplul act de a convinge persoanele cu boli latente să urmeze acest stil sănătos de viață.
Pentru a obține asemenea efecte, toată lumea trebuie să înțeleagă perfect ce schimbări au loc în interiorul intestinelor atunci când continuă să consume carne.
Principala cauză a distrugerilor provocate de carne în intestinele noastre este faptul că în carne nu există fibre alimentare, existând în schimb o cantitate mare de grăsime și colesterol. În plus, carnea face ca pereții colonului să devină treptat mai groși și mai rigizi. Asta se întâmplă din cauza lipsei de fibre alimentare din carne, care are drept efect o scădere pronunțată a scaunului din colon. Colonul trebuie să depună eforturi mult mai mari pentru a elimina o cantitate mai mică prin procesul de peristaltism.
Cu alte cuvinte, o mișcare peristaltică excesivă conduce la mușchi intestinali mai groși, mai mari, iar colonul devine mai rigid și mai scurt. Pe măsură ce pereții colonului devin mai groși, lumenul, sau cavitatea colonului, se îngustează. Deși în colonul devenit mai rigid presiunea internă crește, când cantități mari de grăsime sunt absorbite, pe lângă proteina animală, stratul de grăsime din jurul colonului se îngroașă și el, exercitând o presiune suplimentară asupra pereților intestinali. Pe măsură ce presiunea internă din colon crește, membrana mucoasă este împinsă dinspre interior spre exterior, formând niște cavități interstițiale numite „diverticuli”; boala aferentă se numește „diverticuloză”.
În această situație, cantitatea de fecale, deja redusă, devine și mai dificil de deplasat în interiorul colonului. Drept rezultat, în colon se acumulează scaun stagnant (fecale comprimate), care rămâne mult timp acolo.
Scaunul stagnant se acumulează, se agață de pereții colonului și, în combinație cu diverticuloza, ocupă spațiul din interiorul cavităților diverticulare. Excreția devine și mai dificilă. Scaunul stagnant care se acumulează în diverticuli sau între pliuri produce toxine, cauzând mutații genetice în celulele acelor secțiuni, ducând la formarea de polipi. Polipii cresc și, în ultimă instanță, devin canceroși.
Cartile lui Hiromi Shinya se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.
Vezi si alte articole similare:
