Paul Ferrini – Moartea ego-ului
Este în natura ego-ului sa divizeze si sa cucereasca. Acolo unde nu poate diviza, el nu poate cuceri. Fiecare gând ori separa, ori uneste. Gândurile ce separa o idee de alta sau o persoana de alta îti opacizeaza constienta ta despre unitate. Gândurile ce conecteaza o persoana cu alta sau o idee cu alta reveleaza unitatea.
Ideile pot ajunge antagonice la fel de usor ca oamenii ce le gândesc. Crezi ca poti ataca ideile altora fara a-i ataca pe ei, dar nu exista multi oameni care sa nu se simta atacati personal, atunci când le ataci ideile. Oamenii se identifica cu gândurile pe care le gândesc. Daca vrei sa comunici cu oamenii, gaseste o cale de a le accepta si prelua ideile.
Apoi, când iti exprimi propriile idei, va fi mai usor pentru altii sa ti le accepte. Oamenii nu vor fi niciodata capabili sa coexiste pasnic, decât atunci când ideile lor pot coexista fara competitie. A accepta ideea altcuiva, chiar daca nu esti de acord cu ea. Înseamna a extinde asupra acelei persoane respect si încredere.
Pentru a convietui în pace e nevoie sa vezi ce te uneste cu altii, nu ceea ce va separa. Daca vezi ce va uneste, vei respecta diferentele dintre voi. Daca vezi ceea ce va separa, vei încerca sa depasesti aceste diferente, încercarea de a depasi diferentele esueaza în mod invariabil. Aceasta, pentru ca diferentele sunt salutare. Atâta vreme cât sunt respectate, ele nu interfereaza cu potentialul pentru apropiere si relatii cordiale între oameni. Acorda-le întotdeauna celorlalti posibilitatea de a fi diferiti. Apoi, nu vei evita apropierea de ei.
Daca simti ca trebuie sa ajungi sa fii ca altul pentru a fi acceptat de el, sau ca el trebuie sa ajunga aidoma tie ca sa fie acceptat de tine, tu încerci sa “depasesti” diferentele. Lasa diferentele sa fie si-atât.
Esti acceptabil asa cum esti si asa este si el, iar pacea ramâne si în inima ta si într-a lui. Totul e bine. Începe sa vezi cât de mult încerci sa-i schimbi pe altii ca sa se suprapuna imaginii tale despre cum ar trebui ei sa fie. Fii constient de modul în care altii încearca sa te schimbe. Resimte senzatia de a fi tras si împins. Aceasta este lumea ego-ului. Ego-ul este lucrul cel mai nesigur din univers. De aceea, el încearca întotdeauna sa ia partea unuia sau altuia si sa-si consolideze pozitia. Nu are o încredere înnascuta în el însusi si, prin urmare, nici generozitate a spiritului. El uraste totul, deoarece se uraste pe el însusi. Tot orgoliul sau nu e decât teatru. Demonteaza ego-ul si vei gasi o rana deschisa. Ego-ul este partea din tine care nu stie ca esti iubit. Fi nu poate da iubire, pentru ca nu stie ca are iubire de dat. Cum poate gasi iubirea cel neiubit si cel de neiubit?
Acesta este strigatul fiecarui suflet ce traieste în exil în lume. Ego-ui trebuie învatat ca are iubire. Aceasta este o propunere amenintatoare, caci, de îndata ce ego-ul recunoaste ca are iubire, e! Înceteaza de a mai fi ego. Ego-ul trebuie sa moara ca ego. pentru a renaste ca iubire. Acum stii de ce majoritatea oamenilor se împotrivesc iluminarii.
Ideea de a se trezi este înfricosatoare pentru oricine care înca doarme. Gândesti adesea: “Când ma trezesc, s-ar putea sa nu mai exist!” Iata de ce frica de moarte si frica de a te trezi sunt aceeasi frica. Sinele nelimitat, universal, nu se naste decât atunci când moare sinele limitat, temporal. Asadar, moartea va veni, într-un fel sau în altul. Fie vei muri, fie te vei trezi – ceea ce reprezinta un mod diferit de a muri. O data ce te-ai trezit, a muri nu mai e mare lucru. Nu mai ai de pierdut o mult pretuita identitate. Ca ramâi în forma fizica sau nu, nu mai este important. În ambele cazuri, trebuie sa fii prezent.
A muri este una dintre modalitatile cele mai bune de a învata sa fii prezent. Daca vrei sa te trezesti rapid, încearca sa mori. Când mori, esti constient de lucruri, într-un fel cum n-ai mai fost niciodata înainte. Observi fiecare respiratie, fiecare nuanta, fiecare floare, fiecare cuvânt sau gest al iubirii. A muri este ca un curs rapid în a te trezi. Asta însa nu înseamna ca oricine moare se trezeste. Înseamna, doar, ca a facut cursul. Cei care absolva cursul sunt multumiti sa fie oriunde sunt trimisi.
Daca asta înseamna undeva într-un trup, asa sa fie. Daca înseamna a asista pe cineva care este într-un trup, bine si asa. Nu mai conteaza, de fapt, unde mergi, întrucât nu ai nimic de dovedit. Esti acolo, pur si simplu, ca sa fii de ajutor. A te degaja de o identitate lipsita de sens este un aspect inevitabil al caii ce duce înapoi acasa.
Cu cât ai mai putin de protejat, cu atât mai mult poti fi de ajutor. Si cu cât dai mai mult ajutor, cu atât mai binecuvântata ît devine experienta. Desi n-as merge atât de departe încât sa spun ca “a muri e amuzant”, as spune ca a muri “nu e amuzant” numai pentru ca te mai agati înca de un firicel de autodefinire. Întreaga ta experienta de pe pamânt este un proces de a învata sa ai încredere în tine însuti, în semenul tau si în Dumnezeu. În clipa finala a trezirii, când încrederea înfloreste pe deplin, aceste trei aspecte ale Sinelui se contopesc într-unui singur. Acest moment nu poate fi descris în cuvinte, dar te asigur ca îl vei trai, si, pâna când nu-l vei trai, nimic nu va avea un înteles deplin pentru tine.
Cartile lui Paul Ferrini se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Susține misiunea noastră! Donează și contribuie la un viitor mai conștient și plin de lumină.
