Ilie Cioară – Meditație și Tăcere Interioară Adevărată
Ascultați articolul sub formă audio:
Potrivit dicționarului limbii române moderne, prin meditație sau meditare se înțelege gândire, reflectare, cugetare adâncă, cumpănire, judecată, raționament. Or, prin toate aceste simboluri de exprimare, ne putem ușor da seama că aici este implicat în mod categoric, știutorul, adică ego-ul, creație a timpului care îl condiționează, potrivit acumulărilor sale intelectuale.
Așadar, în această viziune, meditația apare ca o metodă care, încă de la început, ne vâră într-un tipar, dându-ne asigurări în împlinirea unui rezultat ce a fost mai dinainte proiectat, printr-o imagine cât mai atrăgătoare. Ea promite un anumit avantaj, o anume realizare socotită ca esențială pe plan spiritual.
Acest gen de meditație condiționează buna ei desfășurare și de o anumită ambianță. I se cere practicantului, de pildă, izolarea de lume, așezarea într-o anumită poziție, exerciții de respirație, relaxare, etc.
Tema noastră nu are nimic comun cu o asemenea experiență, care este și rămâne tot timpul în granițele mărginite ale cunoscutului. Și toate câte se petrec în acest spațiu sunt, în mod implicit, țesute de „ego” pe urzeala ignoranței și a amăgirilor.
Meditația de care vorbim aici izvorăște din necesitatea imediată impusă de întreaga noastră existență, de a ne întâlni cu noi înșine, cu modul nostru de funcționare, la impactul cu viața în desfășurarea ei. Pentru a putea înțelege ceea ce este, ceea ce apare într-o fracțiune de timp, ni se cere să fim complet eliberați de întreaga zgură a trecutului, căci numai o minte inocentă poate cuprinde și înțelege noutatea absolută, pe care ne-o aduce scurgerea viului.
Față în față cu această stringentă necesitate, întrebarea firească, imediată, ce se pune este aceea de a afla în ce mod s-ar putea atinge acea minunată tăcere, când, de fapt, suntem dominați de o gândire care, de obicei, năvălește în prezent în mod automat, cu concluziile, aprecierile și opțiunile ei egocentriste?
Răspunsul la această întrebare ni-l oferă însăși starea de meditare, care constă în a privi și a asculta cu întreaga atenție fiecare reacție a gândirii, ce apare ca urmare a întâlnirii cu prezentul. Simplitatea acestei întâlniri în care nu urmărim nici un scop, rezultat sau ideal și nici nu așteptăm ceva, face ca gândirea să tacă în mod desăvârșit.
În această ipostază a tăcerii dispunem de o stare de conștiință clară, lucidă și pură, care ne unește cu Marea Energie Cosmică. De fapt, tăcerea a permis Sacrului existent în noi, în fiecare, să se manifeste în toată splendoarea și infinitatea sa divină.
Datorită acestor întâlniri, vasul conștiinței, încărcat cu acumulări împletite de energii egocentriste, începe să se golească. Simpla prezență a divinului din noi le spulberă existența, fără nici un fel de intervenție din partea practicantului.
Starea de meditație de care vorbim aici poate fi realizată în orice condiții. Nu este nevoie să ne retragem într-o cameră izolată, să fugim de lume sau să căutăm un anumit mediu, pe care-l apreciem noi că ar fi prielnic. Dimpotrivă, dacă ea este bine executată, orice anturaj este la fel de propice pentru meditație. Iar contactul cu noi este real și eficient numai în măsura în care întrunește calitatea de spontaneitate. Cuplarea și decuplarea de reacții se realizează de la sine, deodată, și fără a exista vreo siluire oarecare. Atenția globală, folosită consecvent la fiecare întâlnire cu ceea ce este în clipa respectivă, asigură autenticitatea împlinirii.
Aceasta este singura modalitate de depășire a condiției umane și integrare în universalitate, unde întâlnim izvorul bucuriei nemotivate, al Iubirii Absolute și al creației, care va opera mutații radicale în structura omului de astăzi, a așa-zisului „homo sapiens”.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
