Ilie Cioară – Creația și Tăcerea Minții
Ascultați articolul sub formă audio:
Creația este o mișcare ce se caracterizează singură ca veșnică noutate și prospețime absolută. Ea nu se repetă niciodată, nu este nici statică și nicicând nu se lasă prinsă în capcanele timpului și spațiului.
Mintea particulară, oricât ar fi ea de erudită, nu are acces la fenomenul creației și nici nu-l poate înțelege, fiindcă mintea este totdeauna veche și perimată. Și fiecare mișcare a acestei minți separă și limitează. Deci, cu o astfel de minte, noi nu vom putea în nici o împrejurare să facem investigații pentru aflarea tainelor care însoțesc mișcarea creației.
Așadar, această minte uzuală trebuie să tacă! Dar cum putem să o determinăm să se liniștească? Numai într-un singur fel: când o întâmpinăm în mod simplu și direct cu flacăra Atenției, fără să avem în vedere vreo motivație sau vreun ideal de împlinit.
Dacă întâlnirea este corectă, mintea se potolește – tace în chip desăvârșit – iar în acea clipă întreaga noastră ființă este total desprinsă de știut. De-acum înainte vasul conștiinței, astfel golit, este apt să cuprindă și să înțeleagă corespunzător noutatea adusă de mișcarea vieții.
Prin urmare, noua minte, fără limite și neștiutoare în imobilitatea ei, este creatoare și prin ea practicantul este veșnic nou și activ. O astfel de minte aflată în ipostaza de Conștiință Pură determină prin simpla ei prezență mutații radicale în structura omului obișnuit.
Istoria aduce mărturie că marii sculptori, pentru a-și desăvârși opera, intrau în starea de meditație ca să întâlnească această imobilitate în care captau unicitatea noului pe care tehnica nu le-o putea oferi.
La fel se întâmplă și cu marile descoperiri. Inventatorii merg o vreme cu cercetarea, ajutați de mintea cunoscătoare ca gândire imaginativă, apoi ajung la un punct mort în care procesul gândirii se oprește. În această clipă crucială de pasivitate a minții – sau vid psihologic – noul apare singur, prin el însuși, iar mintea tăcută îl culege doar și-l aduce în câmpul cunoașterii.
Deseori oamenii, chiar savanți vestiți, fiind limitați de propriile lor minți, nici măcar nu-l acceptă. Istoria o dovedește din plin prin nenumărate exemple. Nu rareori inventatorii au fost calificați drept excroci sau nebuni și au murit adesea în sărăcie și mizerie. Mai târziu, alții au preluat descoperirea lor bucurându-se de toate avantajele.
De fapt, în toate temele tratăm această pasivitate în care invităm mintea obișnuită să-și vadă neputința și, smerită, să tacă, adică să devină inactivă, fiindcă numai în această postură ea devine cu adevărat creatoare.
Imobilitatea minții, obținută în acest fel, destramă și împrăștie energiile fragmentare ale omului vechi, care determină și perpetuează egoismul cu nenumăratele lui aspecte obsesive și degradante.
Concomitent, în locul rămas liber, unde pacea și Iubirea se împletesc armonios, se formează un alt conținut cu o altă mentalitate, care definește omul inteligent.
Să reținem așadar, că numai prin desprinderea de structura tempo-spațială suntem ființe complete în stare de creație pe ambele planuri: spiritual și tehnic.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
